Concert 15 iunie 2002 - Club Evergreen Pitești
Concertul
ăsta a fost organizat repede și nu s-a știut nimic de el în București.
Drept afișe au fost folosite inserturile din Pofta vine mîncînd.
Ei, concertul ăsta m-a dat pe spate. A fost doar el și chitara electrică (și
muzicuța) și a fost extraordinar (nouă ne-a plăcut chiar mai mult decît
cel de la Sala Palatului).
Andrieș nu mai cîntă prea des în cluburi, așa că am avut o ocazie rară...
Întîi
de toate trebuie să știți că Evergreen este în Pitești pe str.
Aldea Teodorovici 4 și e un club jos pălăria. N-am respirat fum (urăsc
asta) deși eram în sală, prețurile erau foarte ok (pentru București cel
puțin) și pot spune cu mîna pe inimă că bate multe cluburi bucureștene.
Are vreo 3 nivele, sala mare la parter, biliard la subsol și terasă la etaj.
Totul super. În plus patronul e un tip foarte de treabă și pe deasupra știe
și Andrieș...
După cum arată, aș zice că se întîmplă des să cînte cineva în sală.
O să mai trec pe-acolo.
Așadar
atmosfera era asta. Lume a venit de s-a umplut sala (cred că în jur de 100
inși, dar mă pot înșela, după pauză au stat și la ușă), intrarea era 100 000 (cu o băutură inclusă
!), s-a stat la mese.
Pe la 22 și un pic a venit Andrieș, țipete, urlete în sală...
Soundul a lăsat un pic de dorit (ba nu, a fost bun, doar că avea un bîzîit deranjant în prima jumătate a concertului, iar în a doua au început microfoniile), dar chiar n-a contat, Andrieș a avut un concert de zile mari (nu știu cum erau concertele lui pe vremuri, dar bănuiesc că ăsta s-a apropiat), iar sala a reacționat extraordinar. Jos pălăria și pentru ei. Datorită insistenței deosebite de care au dat toți dovadă, concertul a durat peste 2 ore (în două reprize). Adică imens.
Andrieș a cîntat de toate, dar parcă a insistat pe Hocus Pocus, Interioare și Rock'n'Roll. Au fost și piese needitate pe discuri, au fost și alea cu priză la public, a cîntat un pic și "la comandă". Atmosfera s-a încălzit considerabil spre final, toată lumea cînta și aplauda. Au fost vreo 4 bisuri !
Lumea știa bine primele albume (interesant), și am fost răsfățați cu o grămadă de vechituri nemaipomenite, care nu cred că apar prea des la un concert cu trupa...
În total s-au cîntat incredibilul număr de 44 piese, după cum urmează:
Întîi Am pneumonie, E război, Ioane, Dimineața devreme (hmmm, s-a trezit sala), apoi una inedită (dar cîntată des în concert), "Ce e roșu la culoare?". Apoi Tarom blues, Vizantea, Milițienii (și ne ocrotează...), Blues de sezon (de pe Vecinele mele 1,2,3), Bonțea și Bacs. Au urmat două inedite, unul de dragoste care ar putea să se cheme Pe mîine și unul haios cu haiduci (ceva cu Gicu Crețu). Următoarele două mi-au plăcut enorm: Ca nisipul femeile sînt și mai ales Zile egale. Apoi Inexplicabil, O sută de ani (de pe caseta Despre distanțe - nu îl știam), Lucrurile care-mi plac, La Rovine (sala în delir), Blues-ul mămicii (la fel de popular ca întotdeauna - românul are o problemă cu soacra), Nina și gata prima parte.
După vreo 10 minute de pauză, au urmat: Cea mai frumoasă zi (la cererea publicului), La noi, Nu te cred, Garda Financiară, Mi-a luat inima, Fără griji, Un om fericit, Cîntec de drum bun, Fluture pe perdea, Ochi de ciocolată. Publicul devenea tot mai exuberant, zice Andrieș "nu știu cine v-a plătit, dar vă prefaceți foarte bine !" Vine un cîntec nou, pe care i-l cere Alifantis de fiecare dată cînd e în audiență (Nemuritori) și încă unul nou (cred că cel care avea să devină Femei la volan de pe Blues Expert). Și evident, Îmi place Tamara, la care doi bătrînei se ridică să plece, da' Andrieș "tocmai acum cînd cînt tangouri ??". Urmează seria de piese haioase: cîntecul-măcel, Despre sentimentul de liniște în fața morții oglindit în folclorul românesc, Imn (excelent... oare cum ține minte toate versurile ? Pe ăsta l-a personalizat un pic: în loc de "era Mironov-făcea reclamă la Dero" zice "Era domnul Tucă... n-am rimă la asta !!" sala pe jos), Dracula blues (ne apropiem de final...) și evident La Telejurnal ultima.
Ei, dar lumea abia se încălzise, ce să plece ? Aplauze disperate, fluierături. Primul bis, Ochii tăi, pe urmă un cîntec nou și emoționant, "Dacă n-ai mai cînta". Și gata. Ți-ai găsit ? Sala aplaudă și urlă tot mai tare. Ok, vine Ce oraș frumos la muzicuță, apoi Dac-aș mai bea un pahar de bere, apoi și-a amintit de personajul care fusese pe nedrept uitat, drept pentru care s-a cîntat Fără titlu, apoi De vină-i Ioana, apoi revenim la tovarășul cu Blues categoric #2 (eu cred/cred că poți pleca deja...) și în uralele publicului o ultimă piesă, care îi place mult, Arc, mult după miezul nopții.
Au urmat autografele (toată lumea voia...) și un interviu (probabil pentru un ziar local).
O seară de neuitat și un concert de zile mari !
Sergiu Mitrofan - Cyberioare