Interioare
1984 LP - Electrecord
ST-EDE-2512
Primul și probabil cel mai cunoscut
și apreciat album Andrieș.
La înregistrare au fost luate în vedere și piesele "Balaurul verde",
"Orașul", "Ioanei îi plac acordurile mici", "A fost o
explozie" (vezi Așteptînd-o pe Maria
pentru texte), însă nu au fost puse pe vreun suport destinat publicului la
momentul respectiv ("Orașul" apare ca "Am văzut un om" pe
Vecinele mele 1,2,3, iar "Balaurul
verde" are două versiuni apărute peste 11 ani pe Hocus
Pocus și pe Balaurul verde). "Ioanei îi
plac acordurile mici" apare pe 50-30-20.
Șoricelul își face apariția, o apariție firavă, ameliorată pe versiunea
în engleză...
Prima piesă înregistrată a fost, evident, "Poveste mică"... Ar fi
și o anecdotă aici, piesa e așa de scurtă și se termină așa brusc încît
Theodor Negrescu, inginerul de sunet, îi tot punea să o ia de la cap, crezînd
că au greșit...
Pentru "Parcul" și "Ce albaștri sînt" am și clipuri, la
secțiunea Bunătăți. Un fel de cronică aici
(secțiunea Presa).
Albumul a fost reeditat remasterizat în 2004 pe colectia
50-30-20.
Listă
piese (LP):
|
Mircea Marcovici - bass
Mihai Farcaș - baterie, percuție
Mircea Baniciu - voce la 3,13
Garbis Dedeian - saxofon la 3,13 clarinet la 5
Maria Ioana Mîntulescu - celestă, pian, voce la 1,3,4,5,9,10,13
Alexandru Andrieș - voce, chitară, muzicuță, pian, sintetizator
Solo muzicuță la 2 - Mihai Farcaș
Versuri, muzică și orchestrații - Alexandru Andrieș
Redactor muzical - Ștefan Cărăpănceanu
Maestru de sunet - Theodor Negrescu
Transpunere pe disc - Remus Stoica
Grafica - Alexandru Andrieș
Bravo !
O atare exclamație se naște involuntar pe buze, exteriorizînd nedisimulata
admirație a aceluia care va fi parcurs, nu fără crescîndă surprindere, cele 15
"interioare" de suflet ale lui Alexandru Andrieș - altfel spus, un
micro-univers de candoare și sensibilitate, penetrat de subtilele unde ale
metaforei...
Aidoma unui caleidoscop ce face să scintileze în mirifice policromii cîteva
simple boabe de sticlă colorată, aceste artizanale șlefuiri cu luciri diamantine
și prefirări de filigran vin să dezvăluie muguri de idei, de trăiri, de imagini
înnobilînd banalul, obișnuitul cotidian, conferindu-i un semnificant, un tîlc
anume.
Nu este pentru prima dată cînd un arhitect vădește relevante înclinații
artistice, mai ales în teritoriile sunetului - de amintit în acest sens (ca să
ne referim numai la nume înscrise pe genericele unor discuri Electrecord din
ultima vreme) Marius Popp, Costin Petrescu, Iulian Vrabete, reprezentînd tot atîtea temperamente,
vîrste și preocupări muzicale pertinente... Dar spre
deosebire de aceștia menționați, cel care pînă mai ieri student este astăzi
arhitect, se manifestă într-un perimetru expresiv aparte, vibrațiile sale
survolînd dezinvolt arii stilistice mai puțin explorate în peisajul nostru
muzical. Ar fi dificil a-i circumscrie creațiile unui unic gen, întrucît ele
acoperă o diversitate de specii sonore de la folk-blues, baladă și song la
bossa-nova, un evantai de ritmuri, tempo-uri, tipuri melodice și înveșmîntări
timbrale spre întruchiparea muzicală a unor variate formule de agregare poetică:
la un pol, irizații de tremurătoare gingășie - la celălalt, virulența
satirică a
versului acid !
Dincolo de această pluralitate lexicală a mijloacelor exprimării, ceea ce
atrage, farmecă, subjugă în cîntecele lui Andrieș (și nu avem în vedere doar
prezentele secvențe ci zecile, sutele de piese interpretate prin ani în fața
publicului tînăr pe scene de club, în concerte și festivaluri) sînt apreciabila
franchețe, firescul, cursivitatea necontrafăcută; lirismul sincer și nou, rod al
sensibilității asociate în chip fericit cu inteligența și bunul gust, cu
simțul... arhitectonic al proporțiilor; nota de intimitate comunicativă a
expresiei invitîndu-l fără echivoc pe auditor să se identifice cu
"interioarele" simțirii artistului.
Dacă semnatarul acestor rînduri ar da curs tentației de a descifra
infrastructurile acestor miniaturale poeme sonore, ar însemna să-l priveze pe
ascultător de satisfacția propriilor revelații... Astfel că mă voi mulțumi
să evidențiez, pe lîngă nonconformismul, prospețimea versurilor, pe lîngă
sugestivitatea rimelor, calitatea muzicală evidentă a realizărilor
discului, sesizabilă în autenticul inspirației, în insolitul caligrafiilor
melodice de tentă modală, simple dar deosebit de eficiente, ocolind cu bună
știință locurile comune de limbaj; traiecte de sunete ce apar valorificate
odată în plus de o infailibilă instituție armonică și deopotrivă de o
cromatică extinsă, vie, luxuriantă a sonorităților, în aranjamente semnate - spre lauda sa
- de autorul însuși.
Este meritul casei Electrecord de a recunoaște și legitima astfel, printr-un set
de înregistrări memorate pe disc, popularitatea de veritabil trubadur modern
dobîndită pînă acum doar scenic de Alexandru Andrieș în rîndurile largi ale
tinerilor melomani.
FLORIAN LUNGU