Interioare

1984 LP - Electrecord 
ST-EDE-2512

Primul şi probabil cel mai cunoscut şi apreciat album Andrieş.
La înregistrare au fost luate în vedere şi piesele "Balaurul verde", "Oraşul", "Ioanei îi plac acordurile mici", "A fost o explozie" (vezi Aşteptînd-o pe Maria pentru texte), însă nu au fost puse pe vreun suport destinat publicului la momentul respectiv ("Oraşul" apare ca "Am văzut un om" pe Vecinele mele 1,2,3, iar "Balaurul verde" are două versiuni apărute peste 11 ani pe Hocus Pocus şi pe Balaurul verde). "Ioanei îi plac acordurile mici" apare pe 50-30-20.
Şoricelul îşi face apariţia, o apariţie firavă, ameliorată pe versiunea în engleză... 
Prima piesă înregistrată a fost, evident, "Poveste mică"... Ar fi şi o anecdotă aici, piesa e aşa de scurtă şi se termină aşa brusc încît Theodor Negrescu, inginerul de sunet, îi tot punea să o ia de la cap, crezînd că au greşit...
Pentru "Parcul" şi "Ce albaştri sînt" am şi clipuri, la secţiunea Bunătăţi. Un fel de cronică aici (secţiunea Presa).
Albumul a fost reeditat remasterizat în 2004 pe colectia 50-30-20.

Mircea Marcovici - bass
Mihai Farcaş - baterie, percuţie
Mircea Baniciu - voce la 3,13
Garbis Dedeian - saxofon la 3,13 clarinet la 5
Maria Ioana Mîntulescu - celestă, pian, voce la 1,3,4,5,9,10,13
Alexandru Andrieş - voce, chitară, muzicuţă, pian, sintetizator
Solo muzicuţă la 2 - Mihai Farcaş
Versuri, muzică şi orchestraţii - Alexandru Andrieş
Redactor muzical - Ştefan Cărăpănceanu
Maestru de sunet - Theodor Negrescu
Transpunere pe disc - Remus Stoica
Grafica - Alexandru Andrieş

Bravo !
O atare exclamaţie se naşte involuntar pe buze, exteriorizînd nedisimulata admiraţie a aceluia care va fi parcurs, nu fără crescîndă surprindere, cele 15 "interioare" de suflet ale lui Alexandru Andrieş - altfel spus, un micro-univers de candoare şi sensibilitate, penetrat de subtilele unde ale metaforei...
Aidoma unui caleidoscop ce face să scintileze în mirifice policromii cîteva simple boabe de sticlă colorată, aceste artizanale şlefuiri cu luciri diamantine şi prefirări de filigran vin să dezvăluie muguri de idei, de trăiri, de imagini înnobilînd banalul, obişnuitul cotidian, conferindu-i un semnificant, un tîlc anume.
Nu este pentru prima dată cînd un arhitect vădeşte relevante înclinaţii artistice, mai ales în teritoriile sunetului - de amintit în acest sens (ca să ne referim numai la nume înscrise pe genericele unor discuri Electrecord din ultima vreme) Marius Popp, Costin Petrescu, Iulian Vrabete, reprezentînd tot atîtea temperamente, vîrste şi preocupări muzicale pertinente... Dar spre deosebire de aceştia menţionaţi, cel care pînă mai ieri student este astăzi arhitect, se manifestă într-un perimetru expresiv aparte, vibraţiile sale survolînd dezinvolt arii stilistice mai puţin explorate în peisajul nostru muzical. Ar fi dificil a-i circumscrie creaţiile unui unic gen, întrucît ele acoperă o diversitate de specii sonore de la folk-blues, baladă şi song la bossa-nova, un evantai de ritmuri, tempo-uri, tipuri melodice şi înveşmîntări timbrale spre întruchiparea muzicală a unor variate formule de agregare poetică: la un pol, irizaţii de tremurătoare gingăşie - la celălalt, virulenţa satirică a versului acid !
Dincolo de această pluralitate lexicală a mijloacelor exprimării, ceea ce atrage, farmecă, subjugă în cîntecele lui Andrieş (şi nu avem în vedere doar prezentele secvenţe ci zecile, sutele de piese interpretate prin ani în faţa publicului tînăr pe scene de club, în concerte şi festivaluri) sînt apreciabila francheţe, firescul, cursivitatea necontrafăcută; lirismul sincer şi nou, rod al sensibilităţii asociate în chip fericit cu inteligenţa şi bunul gust, cu simţul... arhitectonic al proporţiilor; nota de intimitate comunicativă a expresiei invitîndu-l fără echivoc pe auditor să se identifice cu "interioarele" simţirii artistului.
Dacă semnatarul acestor rînduri ar da curs tentaţiei de a descifra infrastructurile acestor miniaturale poeme sonore, ar însemna să-l priveze pe ascultător de satisfacţia propriilor revelaţii... Astfel că mă voi mulţumi să evidenţiez, pe lîngă nonconformismul, prospeţimea versurilor, pe lîngă sugestivitatea rimelor, calitatea muzicală evidentă a realizărilor discului, sesizabilă în autenticul inspiraţiei, în insolitul caligrafiilor melodice de tentă modală, simple dar deosebit de eficiente, ocolind cu bună ştiinţă locurile comune de limbaj; traiecte de sunete ce apar valorificate odată în plus de o infailibilă instituţie armonică şi deopotrivă de o cromatică extinsă, vie, luxuriantă a sonorităţilor, în aranjamente semnate - spre lauda sa - de autorul însuşi.
Este meritul casei Electrecord de a recunoaşte şi legitima astfel, printr-un set de înregistrări memorate pe disc, popularitatea de veritabil trubadur modern dobîndită pînă acum doar scenic de Alexandru Andrieş în rîndurile largi ale tinerilor melomani.

FLORIAN LUNGU