Interzis

1990 LP - Electrecord 
ST-EDE-3765

Scos imediat după revoluţie. O culegere haioasă de nebunii anticomuniste, înregistrate telles quelles pentru a reda atmosfera. Cum înregistrările sînt de pe vremea... mă întreb cum de nu-i era frică. Cel puţin "Mie mi-e somn" e mai mult decît direct, numai că nu-i spune pe nume lui Nea Nicu !
Probabil cel mai cunoscut album Andrieş.
Hocus Pocus va urma aceeaşi direcţie haioasă, mai tîrziu, iar Texterioare va relua o parte din piese, ca să sune aşa cum le vrem cu toţii...
S-a avut în vedere şi includerea piesei "Haiducul ca transformant", apărută ulterior pe Hocus Pocus. 
A fost cel mai bine vîndut disc Electrecord al anului 1990 ! (e şi o poză în secţiunea Foto, cu premiul).
Albumul a fost reeditat remasterizat în 2004 pe colectia 50-30-20.

Muzică, versuri, chitară, voce - Alexandru Andrieş
Înregistrări recondiţionate la studioul Tomis Bucureşti ian 1990
Redactor muzical: Romeo Vanica
Maestru de sunet: Theodor Negrescu
Benzile originale după care s-a realizat acest disc ne-au fost puse la dispoziţie cu multă amabilitate de către domnul Alexandru Andrieş. Îi mulţumim pe această cale - Casa de discuri Electrecord.
Caricatura de pe copertă a fost expusă în cadrul Salonului Internaţional al Umorului - Montreal, Canada în 1982 şi publicată în catalogul expoziţiei.
Grafica: Alexandru Andrieş

S-ar putea să ştiţi: m-am născut la Braşov în 13 oct 1954 şi la un moment dat - mai în joacă mai în serios - m-am apucat să scriu cîntece. Cele despre care vreau să vă povestesc acum sînt făcute între 1976 şi 1982, însă n-au fost difuzate pînă în prezent nici la radio, nici la televiziune, şi nici pe disc n-au putut să apară. Eu însă le-am cîntat - la început aşa, la cîţiva prieteni - să văd care le e părerea, apoi mai des sau mai rar, în concerte. Poate că le-aţi şi auzit la Braşov, la Sibiu, la Cluj, la Timişoara, la Costineşti, la Bistriţa, la Deva, la Petroşani, la Buzău. Cel mai des le-au auzit cei de la Club A, pentru că aici, în clubul studenţilor de la Arhitectură am cîntat prima oară în public (în 1974) - şi iată că au trecut aproape 16 ani de cînd studenţii-arhitecţi mă tot invită, cu încăpăţînare, să le cînt.

Sigur, aş fi putut să intru în studio şi să înregistrez aceste cîntece ca la carte. Eu însă am preferat să folosesc benzile mele vechi, cu toate dezavantajele tehnice (şi nu numai tehnice !) pe care le au; pe celălalt taler stau autenticitatea şi valoarea lor de document, contrabalansînd zgomotele sau notele false. O să auziţi de asemenea, acolo unde înregistrările au fost făcute în concert, reacţia publicului - mai adevărată decît 1000 de telejurnale la un loc, pentru că tot ce se întîmplă pe acest disc vine dinainte de 22 decembrie 1989.

Primul meu contact cu un studio muzical a fost în 1978, cînd am înregistrat MIHAI, CÎŢI COPII ÎMI DAI ? (mono), o piesă făcută special pentru un filmuleţ. Studioul era T6, în Radio, şi m-au ajutat prietenii mei Iulian Vrabete, Relu Biţulescu, Eduard Bălaşa şi Dan Bruker - pe atunci formaţia "Basorelief".

BLUES-UL GENERALULUI PACEPA (mono) e un cîntec compus în 1978, înregistrarea e din 1980, de la Festivalul de Jazz de la Sibiu. Lîngă mine, formaţia "Basorelief" cu Alexandru "Saşka" Ianos la vioară. Dacă Florian Lungu nu s-ar fi rătăcit într-o zi prin subsolurile Casei de Cultură a Studenţilor din Bucureşti, (unde eu tocmai le cîntam prietenilor din formaţia "Basorelief" ce-am mai făcut în ultima vreme), poate că n-aş fi ajuns niciodată pe scenă; asta ca să ştiţi cine-i de vină !

BLUES PARANOIC, BLUESUL MAGAZINULUI, NOUĂ MEŞTERI MARI, CU VASILE ZECE (mono) sînt înregistrări din Timişoara, făcute la un concert din 1985 sau 1986, nu mai ştiu exact. Ţin minte doar că ghitara era a lui Ilie Stepan (un "Fender" adevărat  !) şi că sala de la Casa Studenţilor era arhiplină, un lucru la care nu mă aşteptam de nici un fel.

DRAGĂ ŞEHERAZADA (stereo) e o glumă scrisă în 1980, pe care Mihai Farcaş (tobe) şi Mircea Marcovici (bass) au ţinut neapărat s-o cîntăm la Festivalul de Jazz de la Sibiu în 1984. Ghitara la care cîntam era a lui Mircea Baniciu (zău că da !) şi ţin minte că în 1986, după un concert la "Teatrul Mic", Dinu Săraru m-a chemat la el şi mi-a pus în vedere că, dacă nu vreau să ajung la Baia Mare, să uit imediat că am scris acest cîntec ! Din fericire, cu memoria încă stau bine...

BLUES DE SEZON (stereo), tot Festivalul de Jazz de la Sibiu (de data asta în 1983), tot Mihai Farcaş (de data asta la pian şi muzicuţă), tot o înregistrare din concert - iar ghitara, tot împrumutată.

ÎMPĂRATUL ROŞU (mono) - o magnifică "odă" captată pe bandă magnetică în studioul T6 din Radio, prin bunăvoinţa lui Alexandru Pârlea (om cu nervii de oţel); Iulian Vrabete cînta la bass şi la trianglu, iar la tubă şi la trompetă nu mai ţin minte... parcă Ştefan Mîntulescu şi Călin Irimescu (glumă !) Oricum, asta se întîmpla în 1981.

AM PNEUMONIE, MĂ DOARE MĂSEAUA, CE ORAŞ FRUMOS, MIE MI-E SOMN şi AM ÎNTREBAT UN MILIŢIAN (stereo) sînt toate dintr-un concert din 1983, ţinut la Costineşti în cadrul Galelor de jazz. Grupul vocal pe care o să-l auziţi spre final este alcătuit din trei voci "unice": Maria Ioana Mîntulescu (care, de studiat, a studiat pianul), Costel Marian Boangiu (care, de studiat, a studiat vioara) şi Dan Prodan (un "as" al violei). Din păcate, le venea să rîdă - cum să cînte în acelaşi timp ?!

DRACULA BLUES (mono) e un cîntec compus în 1977, dar înregistrarea de aici a fost făcută în Costineşti, la Radiovacanţa, în vara anului 1988, la insistenţele lui Andrei Partoş; şi el, ca şi mine, s-a născut în Braşov - şi să nu credeţi că asta e tot ce avem în comun...

În sfîrşit, LA TELEJURNAL şi LA ROVINE (stereo) sînt două piese foarte vechi (din 1980 şi, respectiv, 1976), finisate în studioul Tomis al Electrecord în 1989. Mai exact, negativul cîntecului "La Rovine" a fost făcut de formaţia "Post Scriptum" în 1984, în studioul muzical al Televiziunii, avîndu-l ca maestru de sunet pe Paul Enigărescu, iar vocile au fost suprapuse la Electrecord în studioul Tomis, cu ocazia înregistrării discului Trei oglinzi în 1989. Tot aici, şi tot profitînd de rezistenţa urechilor domnului Theodor Negrescu, am înregistrat împreună cu Maria Ioana Mîntulescu (posesoarea unei voci atît de aparte), cîntecul "La Telejurnal". Mulţumesc, Ştefana Lapteş, pentru semnalul muzical al Telejurnalului !

Şi pentru că tot sîntem la mulţumiri, daţi-mi voie să mulţumesc acum tuturor celor care, de 15 ani încoace, m-au ajutat să fiu aşa cum sînt, şi au ţinut morţiş, într-un fel sau altul, să nu renunţ la cîntat: Octavian Tăbăcaru, Mircea Gherman, Mircea Soare, Radu Călăraşu, Mihail Lupoi, Viorel Florea, Adriana Ausch, Luminiţa Creangă, Adrian Grigoriu, Anton Solomon, Adrian Sîrbu, Mac Popescu, Călin Irimescu, Dini Lupaşcu, Cornel Iofcea, Dan Macavei, Doru Doican, Maria-Ioana şi Ştefan Mîntulescu, Cristian Ivănescu, Delia Pavlovici, Ileana Popovici, Victor Prunaru, Mădălina şi Nicolae Melinescu, Dan Jelescu, Paul Enigărescu, Alexandru Pârlea, Răzvan Bâznoşan, Florian Lungu, Iosif Viehmann, Mircea Marcovici, Mihai Farcaş, Tiberiu Ladner, Doru Apreotesei, Anton Kuhn, Dan Ionescu, Mihai Constantin, Attila Weinberger, Paul Csucsi, Ilie Stepan, Bujor Hariga, Garbis Dedeian, Iulian Vrabete, Aurel Biţulescu, Nicu Alifantis, Aurel Mitran, Dan Mîndrilă, Dan Andrei Aldea, Johnny Răducanu, Dan Grigore, Ion Caramitru, Florian Pittiş, Marcel Iureş, Vasile Sirli, Daniela-Caraman Fotea, Romeo Vanica, Mircea Ştefănescu, Viorel Cosma, Dumitru Capoianu, Ion Rebedeu, Andrei Partoş, Paul Nanca, Sânziana Pop, Artur Silvestri, Cezar Ivănescu, Ioan Albescu, Lucian Hanu, Stelian Tănase.

Mii de mulţumiri Casei de discuri Electrecord, singura instituţie care şi-a asumat răspunderea editării cîntecelor mele (începînd cu discul Interioare în 1984), singura instituţie care a editat, în 1987, pe caseta originală Rock'n'Roll un aşa-zis cîntec nedifuzabil : "Ce oraş frumos" - redactor muzical Romeo Vanica.

Mii de mulţumiri Bibliotecii Americane şi Ambasadei Marii Britanii la Bucureşti pentru ajutorul dat cu atîta generozitate în ultimii ani, pentru contactele muzicale pe care m-au ajutat să le stabilesc în Statele Unite şi respectiv în Anglia.

Şi, bineînţeles, mulţumesc părinţilor şi bunicilor mei pentru felul în care m-au crescut şi m-au educat, şi vă mulţumesc vouă, prietenilor cunoscuţi şi necunoscuţi, tuturor celor care aţi venit la concerte şi mi-aţi fredonat cîntecele, făcîndu-mă puternic şi tînăr, prin puterea şi tinereţea voastră.

13 ianuarie 1990
ALEXANDRU ANDRIEŞ