Alexandru Andries - Biografie

Biografie

O biografie sumară a lui Andrieş.

Prietenii îi spun "Alexe"

Braşovean trup şi suflet, născut pe 13 octombrie 1954 (Balanţă, deci)

Studiile şi le-a făcut acolo unde a şi rămas - Institutul de Arhitectură "Ion Mincu" (absolvit în 1980)

Membru în Uniunea Arhitecţilor din România (din 1980), în Uniunea Scriitorilor din România (din 1994), în D.D.A. / Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România (din 1994), Asociaţia Ziariştilor din România şi în alte comitete şi comiţii.

Conferenţiar Doctor la Institutul de Arhitectură "Ion Mincu".

Debut: solistic în 1974 - Club A, scenic în 1979 - Festivalul de jazz&rock Braşov, cu trupa Basorelief şi abia în 1984 discografic la Electrecord (Interioare).

Are la activ peste 3100 concerte pînă în 2002

De-a lungul lungii sale liste de albume s-a jucat cu: vocea, chitara, pianul, muzicuţa, percuţiile electronice etc.

Desenează mult, vedeţi şi în site

Necăsătorit deci nedivorţat şi fără copii

Un tip modest şi extrem de simpatic şi interesant (credeţi-mă pe cuvînt), care nu conteneşte să se mire că vine lumea să-l vadă.

Imprevizibil, se pare... Deşi e Balanţă.

Sîsîit într-un mod şarmant.

Recunoscător lui Florian Lungu, din cauza căruia a început totul...

Curajos sau inconştient ? A compus şi cîntat atîtea cîntece fără perdea pe vremea odiosului că mă mir că e acum aici.

Un mare norocos (o recunoaşte si el).

Mare amator şi cunoscător de muzică

Îngrozitor de prolific. Coşmarul colecţionarului. Mi-e groază să mă gîndesc cîte cîntece bune are needitate, probabil pierdute pentru public, în condiţiile în care scrie pentru fiecare album mult mai multe de piese, după care vine M.I.Mîntulescu şi le "cerne"...

Last but not least, un muzician şi textier deosebit, cu armonii complexe şi versuri inteligente.

Hai să-l lăsăm şi pe el să ne spună cîteva cuvinte (cartea Aşteptînd-o pe Maria, 1991, Pro Art & Architecture):

"M-am născut în Braşov pe vremea cînd oraşul se numea Stalin, iar data exactă, în caz că vă interesează, este 13 octombrie 1954. Bineînţeles că dacă aţi fi vorbit acum 30 de ani cu oricine mă cunoştea, inclusiv mama, tata, sora, bunica, bunicul, mătuşa, tanti Lica, unchiul Mitică, străbunica şi prietenele ei din vecini, n-aţi fi putut bănui că aveam să devin o persoană cunoscută, cineva bun să dea interviuri, să apară la televizor (rar, aşa-i, dar totuşi!), să-şi dea cu părerea de una, de alta. Aţi fi aflat în schimb că sînt mofturos, că le mănînc sufletul cu încăpăţînarea mea absolut inexplicabilă (..."la noi în familie, nimeni"...), că doar cu cleştele scoţi vorbele din gura mea, şi doar noaptea las din mînă creionul ăla nenorocit cu care-am zmîngălit oricum tot ce se putea zmîngăli prin casă, ba chiar şi prin vecini... Ce bine că acum 30 de ani nu se interesa nimeni de mine, nu-i aşa ? Ştiu, o să vreţi acum să ştiţi cum s-a întîmplat, cum se întîmplă în continuare, cine m-a ajutat, cît m-a costat, de ce aşa, de ce nu altfel, dacă chiar nu am telefon sau... (Nicu Alifantis: "Ai telefon, las' c-aflăm noi numărul, pîn' la urmă"...Eu: "Zău, n-am." Nicu: "Ar fi mai bine să ai. Abia dacă n-ai, e de-a dreptul dubios"...) Dar asta nu-i o carte de interviuri, păreri si gusturi, preferinţe sau dezvăluiri senzaţionale (..."păi dacă n-ar fi fost ceva, avea el faţă să cînte ce-a cîntat, ani de zile ?... Că doar n-o fi nebun !"...), asta e pur şi simplu o culegere de texte de cîntece ca, dacă aveţi vreodată chef să fredonaţi "La Rovine" sau mai ştiu eu ce altă melodie, să puteţi avea cuvintele în faţa ochilor (de cîte ori n-aş fi avut eu nevoie de cartea asta, la concertele în care, fără să mi se fi suflat din sală, n-aş mai fi putut continua propriile mele cîntece !!! ..."auzi, şi chiar scrii tu şi cuvintele, şi melodia, să se şi potrivească ?!?"...) Asta-i tot, zău că da. Dacă vă place, e-n regulă. Dacă nu vă place ... ştiu şi eu ? Încercaţi şi mîine, cine ştie..."

(faza cu "auzi, si chiar scrii tu cuvintele?" e detaliată si pe disc - "Noaptea unei zile noi" de pe Vecinele mele 1,2,3) Alte biografii găsiţi în secţiunea Presă.