Uite - asa sunt eu #1

Acest cântec a fost compus (ca de fapt majoritatea pieselor care apar pe acest disc - cele care fac exceptie fiind: "Prea mult: prea putin", "Flacari negre, ascunse" si "Tot ce îti doresti") - în avion, catre si dinspre S.U.A., unde am fost în vizita la matusa mea, în vacanta de iarna, la începutul anului 1993. Am plecat de la ideea "autoportretului", o tema "clasica" în pictura, dar aproape neabordata - ca atare - în muzica pe care o ascultam ... Din punctul meu (dublu) de vedere, ca "model" si "desenator", cred ca a iesit bine ...

Prea mult: prea putin

Piesa scrisa acum câtiva ani de zile (în 1989) si lasata tot timpul la o parte din motive tehnice - respectiv nemultumiri proprii în ceea ce priveste orchestratia. În sfârsit, acest cântec - compus pentru o fata care era, la vremea respectiva, studenta la Medicina, si care acum îsi face meseria undeva, în Europa - are haina muzicala pe care o merita. Nu este însa sigur ca va face cariera europeana, deosebindu-se clar prin asta de cea care a fost "sursa de inspiratie"!

Nimeni ca ea

E bine sa o aflati de la mine: "Ea" e, de fapt, "El" si, mai precis, chiar Andrei Partos! "Doamna bruna din sonete" din cântecul de fata (de loc shakespeare-ian, din contra!) mi-a prilejuit momente unice de întâlnire pe viu cu ascultatoare si ascultatori din toata tara la vremea emisiunilor "Vineri noaptea în direct" - si uite asa, a mai aparut un cântec! Îmi pare sincer rau de un singur lucru: din cauza întârzierii pe piata, unele dintre personajele folosite sub propriul lor nume si-au schimbat, rapid si spectaculos, locul de munca!!! Asa ceva nu s-ar fi întâmplat înainte de ... E adevarat, nici discul asta n-ar fi aparut.

Mai bine nu ...

Un cântec de si despre tranzitie, în care s-au amestecat experiente proprii, din diverse perioade de viata, totul fiind declansat de o stewardesa a companiei "U.S. Air" care vorbind cu mine (în limba engleza, evident) si aflând ca sunt din România, m-a întrebat socata: "Cum, la voi în România sunt scoli în care puteti învata limba engleza?!" Desigur i-am raspuns prin contra-întrebarea de rigoare: "Cum, în America nu sunt scoli în care sa puteti învata limba româna?!" Am primit portie tripla de suc si înghetata ...

Flacari negre, ascunse

Pur si simplu un cântec de dragoste: despre cât de mult poate ea schimba unii oameni, despre cât de putin îi atinge ea pe altii, despre complicatul joc (logic si ilogic, în acelasi timp) al lucrurilor în continua miscare ... Înca nu sunt sigur daca eu sunt cel care priveste prin lentila microscopului, sau daca nu ma aflu cumva între lamele de sticla, asteptându-mi rândul.

Fara comentarii

Influente Jimi Hendrix evidente (solo chitara) si un ritm intrigant pentru o mini fabula despre raportul natural/sintetic al vietii noastre de toate zilele. Apar (ca, de fapt, în mai multe cântece de pe acest album) puncte - personaje - fixe: televizorul, ce zic ceilalti, casa - conserva ... Pentru amtorii de inedit: solo-ul de bas din finalul piesei a fost conceput de Mircea Marcovici în 1988, pentru una dintre interventiile sale de pe discul "Despre distante". Însa, din cauza frigului din studioul Casei de discuri Electrecord, a fost imposibil ca Mircea sa-l cânte de la cap la coada, la vremea respectiva!!! Computerul a fost însa cuminte, a învatat partitura si a executat-o impecabil!

Nu poti bate sentimentul
(rece ca gheata)

O traducere, în raspar, a unui celebru slogan publicitar Coca-Cola - o gluma muzicala la adresa omului - cobai - conditionat atât de usor de marile companii care decid, din umbra, unde, când si cum ... Eu înca nu m-am decis daca acest cântec poate fi considerat o reclama sau o antireclama pentru celebra bautura racoritoare - ce e sigur e ca ei nu au dat nici un ban pentru asta.

Orb prin Gaza

Un titlu sub care se ascunde unul dintre cântecele care au iesit (zic eu) foarte bine: trebuie sa multumesc pentru asta, în primul rând, domnului Alin Constantiu, care este responsabilul interventiilor saxofonice din piesa (cam asa s-ar exprima Florian Lungu, daca ar scrie el aceste rânduri - din fericire nu e cazul) si Mariei Ioana Mîntulescu, pentru armoniile vocale. O balada despre care Theodor "Freddy" Negrescu - maestrul de sunet care a mixat albumul - a spus: "o piesa care ar fi ajuns în repertoriul lui Frank Sinatra, daca eram în America si daca ...". Opresc aici citatul!

Uite - asa sunt eu #2

O alta varianta de "autoportret", cu un excelent solo de chitara semnat George Baicea, o premiera, cel putin, pentru tara noastra: un angajat la directiei vamilor care lucreaza la Otopeni - unde ne-am si cunoscut, de fapt - si care-si face debutul pe disc prin solo-urile pe care le semneaza la piesele: "Nimeni ca ea", "Fara comentarii", "Am acest pasaport" si "Septembrie '92 (doar asa poti vota)", plus piesa despre care tocmai va povestesc. Va garantez ca o sa mai auziti de el!!!

Îti dai seama?

Poate cea mai ciudata piesa de pe album. În primul rând, din cauza sonoritatii (combinatie de timbre naturale de clarinet, drâmba, percutii arabe), în al doilea rând, din cauza subiectului: punctul de pornire a fost povestea (partial) autentica a unei studente în actorie a Universitatii Ecologice, combinata cu cântecul "Runaway Train" / Soul Asylum si cu câteva puncte de vedere personale - de aici rezultând o naratiune în (sper) buna traditie Dylan / Cohen / Simon. Un cântec la care, evident subiectiv, tin foarte mult ... Ascultati-l de doua ori la rând!

Am acest pasaport

În urma interesantelor experiente traite la diverse puncte de intrare sau de iesire din/în diverse tari, pe propria piele, inclusiv asimilarea comentariilor cel putin necivilizate ale vamesilor cehi, slovaci, unguri si germani la adresa pasaportului românesc pe care-l posed (în mod legal, pentru ca sunt cetatean român) m-am mobilizat în mod creator si am compus acest cântec, cu sonoritati Santana si final în coada de peste. Oare de ce?! Din pacate, am înteles ca foarte putini oameni politici sunt melomani - ceea ce garanteaza, automat, inutilitatea practica a cântecului si asigura, pe de alta parte, succesul la public ... Repet: oare de ce?!

T.N.T. / Secunda a doua

Piesa favorita a producatorului (banuiesc ca motivul este explozia destul de reusita din ultima parte a cântecului) si cea al carei text, alaturi de cel al piesei "Am acest pasaport", a fost mega-citat de Margarita Geica în cronica facuta discului în numarul 150 (888) din 29 iunie 1994 / "Cotidianul". De fapt, a treia varianta de "autoportret" de pe album, pornind de la un interviu dat de Bob Dylan, în care acesta vorbeste despre partile bune si rele ale mediatizarii artistului, ca persoana fizica, eu adaugând doua - trei tuse specifice teritoriului mioritic si total necunoscute de bardul american (ghinionul lui!!!)

Tot ce îti doresti

De fapt, un fel de "uvertura" pentru ultima piesa a albumului, orchestrata cu sonoritati clasice, pentru accentuarea contrastului. În nici un caz nu este ... "o nerostita dedicatie pentru urechile domnului Sava" ... asa cum am auzit ca s-ar fi exprimat cineva. Pur si simplu, "Tot ce îti doresti", versus "Septembrie '92 (doar asa poti vota)", ceea ce nu este lânga ceea ce este. Nimic neobisnuit, nu-i asa?

Septembrie '92
(doar asa poti vota)

Ultimul cântec de pe disc, un comentariu propriu la cele mai proaspete alegeri ale istoriei noastre post-decembriste: ce sa-i faci, chiar cred ca majoritarii care au votat cum au votat si acum se plâng si fac scandal, ar trebui întâi sa se uite în oglinda si sa nu mai dea vina pe altii (de obicei, într-o ordine aleatorie, Corneliu Coposu, Regele Mihai sau ungurii). Nicu Alifantis considera acest cântec a fi de-a dreptul genial. Eu cred ca este doar o gluma reusita si, oricum, incomparabil mai putin nociva decât ceea ce ni se întâmpla, daca ne gândim serios. Dar ne gândim, oare, serios? Va las pe dumneavoastra sa raspundeti la aceasta întrebare ...