Alexandru Andries: "Eu sper ca in Romania se va trai normal cit de curind, dar nu se prea poate"

Artist rafinat si de o sensibilitate aparte, Alexandru Andries este cel mai prolific muzician de la noi. In 25 de ani de cariera, Andries a cintat in peste 3000 de concerte si a inregistrat 24 de albume, aparute pe vinil, caseta sau compact disc.In 1982 Andries a facut film de scurtmetraj "Despre distante", care a luat premiul ACIN pentru cel mai bun scurtmetraj muzical si, pina in prezent, a scris trei carti: "Asteptind-o pe Maria" (1990), "Bob Dylan" (1991) si "Singur acasa" (1992). Absolvent al Institutului de Arhitectura Ion Mincu, el este membru al Uniunii Arhitectilor, al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor, al Uniunii Scriitorilor si al Asociatiei Ziaristilor din Romania.

Cel mai nou produs semnat Alexandru Andries este albumul "Alb si negru". Manufacturat si distribuit de A&A Records - sub forma de caseta si CD - "Alb si negru" se lanseaza miine, ora 13.00, la Club Green Hours 22. Albumul contine 17 cintece de Bob Dylan, in limba romana, in varianta propusa de Alexandru Andries. Dupa o indelungata absenta din paginile publicatiilor de la noi, Andries a acordat un interviu, in exclusivitate, pentru cititorii "Evenimentului zilei".

- Ai rupt tacerea dupa o lunga perioada de timp. Ce s-a intimplat? Te-ai suparat pe presa?
- Suparat pe presa nu sint si nu am fost niciodata. De felul meu sint un tip mai linistit si nu vreau sa se intre in viata mea personala. Am vazut ca, in ultima vreme, majoritatea celor care scriu cauta subiecte senzationale si intra in intimitatea oamenilor. Acest gen de presa pe mine nu ma intereseaza.

- Inainte de 1989, ai fost unul dintre artistii români cu cea mai mare priza la public. Ai dat nenumarate concerte cu sali arhipline. Cum e acum?
- Acum cint mai rar, dar pina in '95-'96 aveam concerte mai des. Nu cred ca e normal sa ramii nemiscat in niste tipare. Situatia s-a schimbat si e mult diferita, in special din punct de vedere economic. Eu nu sint de acord sa fac rabat de la calitate, e ceva la care tin foarte mult. Prefer sa tin concerte mai putine, dar care sa fie puse la punct din toate punctele de vedere, cu un sunet foarte bun s.a.m.d., decit sa cint in orice conditii, pentru a aduce bani.

- Daca nu ai fi cadru universitar la Arhitectura si ar trebui sa traiesti doar din muzica, crezi ca ai putea sa te descurci?
- Nu stiu. Probabil ca mai greu. Nu pot sa spun ca profesorii din mediul universitar cistiga foarte bine. Cu ocazia grevei de la RATB, am observat ca cei din transport, care sint nemultumiti de leafa, cistiga mult mai bine decit noi. Si am mai constatat, cu amaraciune, ca ministrul Remes a vorbit cel mai urit cu profesorii cind s-a pus problema maririi salariilor.

- Care crezi ca e principalul motiv ca in RomAnia nu se investeste in muzica si in muzicieni? Asa cum se face in fotbal, de exemplu.
- E o paralela interesanta. Este o mare diferenta intre importanta lucrului pe care il produci si citi bani scoti din asta. E normal ca, daca umpli stadioane, banii sa se duca la cei care fac sa se umple aceste stadioane. Adica la fotbalistii care chiar isi merita banii pentru ca reusesc sa umple stadioanele. Daca e sa vorbim din punct de vedere cultural, situatia este evident diferita. Este imposibil ca cei care fac muzica sa se sustina din vinzarea produsului muncii lor. In Romania, vinzarile oficiale sint intre 5 si 8 la suta din totalul vinzarilor, restul,o piraterie. Si gindeste-te ca toti producatorii din tara trebuie sa traiasca, sa-si plateasca angajatii, artistii, din asta. Nu e o problema usoara. Adevarul ca lumea nu are bani. Majoritatea oamenilor isi cheltuie banii pe mincare si ramine prea putin pentru muzica, teatru, film, carti. De fapt, situatia economica proasta duce la aceasta stare de lucruri. Si nici guvernul nu e interesat. Pentru a se stopa pirateria, producatorii de la noi ar putea fi, pentru o perioada de citiva ani, scutiti de taxe. Atunci si preturile ar fi mai mici.

- In Statele Unite ale Americii, marii bluesmeni de culoare, care nu mai sint in activitate, traiesc de la foarte bine in sus, numai din banii care ii primesc potrivit legii copyright-ului. Citi ani ne trebuie ca si in România sa functioneze legea drepturilor de autor?
- Acolo situatia este diferita. Stiu asta si din ce am citit si din ce am vazut cind merg in America, la matusa mea. Americanii isi iubesc si isi respecta artistii si considera ca merita sa cheltuiasca bani pentru ei. Banii se investesc pentru ca produc bani. Si in România s-ar putea intimpla asa ceva daca s-ar face investitii pe termen lung, fara a se urmari profitul de moment. Dar, la noi investitiile se fac sau din prietenie sau pentru profit imediat de la cei care sint in voga la un moment dat. Situatia probabil se va schimba cind se va trai normal in România, eu sper cit de curind, dar nu se prea poate.

- Se stie ca blues-ul este unul dintre genurile tale preferate. Ce parere ai de ipoteza potrivit careia rapul ar fi blues-ul anilor '90?
- Din punctul de vedere al valorii de comunicare este foarte exact. Este un tipar muzical care se bazeaza pe cuvint. Rap-ul e altceva, nu e blues, dar reprezinta muzica tinerilor de azi. Peste 20 de ani, insa, nu stiu daca se va mai asculta hip-hop, dar blues cu siguranta! Asta pentru ca blues-ul e altceva, are acele tipare care te obliga, ca artist, sa inovezi. Si n-a imbatrinit, se cinta si astazi. Kenny Wayne Shepard si Jony Lang au ajuns vedete la 17 (respectiv 20 de ani), cintind blues. 

- Noul tau album, "Alb si negru", este practic un tribut adus lui Bob Dylan. Cind te referi la cele 17 compozitii Dylan, pe care le cinti in româneste, spui ca sint in varianta propusa de Alexandru Andries. Ce inseamna aceasta varianta?
- Am ocolit termenul de traducere pentru ca nu sint traduceri in sensul strict al cuvintului. Sint cintecele care mi-au placut cel mai mult si la care am facut variante. Unele sint traduceri suta la suta, altele nu si altele n-au nici o legatura cu textul lui Dylan. Traduceri cuvint cu cuvint nu se pot face, in primul rind pentru ca metrica limbii engleze nu se potriveste cu metrica limbii române. Apoi, unele texte se refera la probleme rasiale, razboiul din Vietnam si alte aspecte din Statele Unite la sfirsitul anilor '60 care in anii '90, in România, nu cred ca s-ar bucura de interes. Oricum, unde este cazul, pastrez sensul si ideea lui Dylan si incerc sa-i dau o varianta adaptata realitatii de la noi. 

- Dar de ce Bob Dylan?
- Pentru ca este unul dintre preferatii mei. Cu citiva ani in urma am publicat si o carte cu traduceri ale melodiilor lui. Prietenii m-au impins de la spate sa cint si am primit ajutor material in acest sens, ca de exemplu Paul Pinhas Shalit/Romcare S.A. O mentiune aparte ii revine lui Vali Sterian, maestru de sunet, fan Dylan, care a avut o contributie importanta la realizarea acestui album, sa fie asa cum a iesit. 

ALEX REVENCO

Sursa: Evenimentul zilei, miercuri, 14 iulie 1999