Alexandru Andrieş - Vreme rea (2000)
Cîntec de dimineaţă,
Uşor ca un vis,
Fir albastru de aţă
Prin geamul deschis
Te trezeşte...
Cîntec de dimineaţă,
Uşor ca un vis,
Fir albastru de aţă
Prin geamul deschis
Te trezeşte...
Am simţit un fulg de nea,
S-a topit în piept,
Parcă s-a mişcat ceva
Pe obrazul
Pe obrazul drept!
Cîntec de după-masă
Fără urmă de nor,
Fuge-afară din casă,
Sare într-un picior
Şi se-ascunde...
Stă lumina în balans,
A trecut de prag,
Fluturi zboară într-un dans,
Ca un nume,
Ca un nume drag...
Cîntec de miez de noapte,
Timid şi discret,
Coboară în şoapte
Şi dispare încet
Fără urmă...
Somnul iar se lasă greu,
Nu-i deloc cinstit:
Se întîmplă-aşa mereu,
Cine oare,
Cine m-a vrăjit?
Un fel de-a mai lungi
Cea mai frumoasă zi
Ar fi dacă m-ai putea minţi...
Ai da ceasul înapoi,
Ai fierbe două ouă moi,
Mi-ai spune că-n casă
Sîntem doar noi...
Tăcerea te-ar ajuta
Să scapi de-ntrebarea mea,
Din toate-ntrebările,
Cea mai grea...
Cînd seara s-ar face gri
Nu te-ai mai putea stăpîni,
Din baie, la telefon
Ai vorbi...
Cu glasul întunecat,
Cu aerul îmbufnat,
Orice, numai să mă vezi
Plecat...
Şi-atunci, te-ntreb: mai ştii?
Cea mai frumoasă zi
A fost la-nceput, cînd
Nu mă puteai
Minţi...
Stomacul iar îmi face fiţe,
Ficatul, uite-l, s-a umflat!
Nu mă cicăli,
Azi n-am chef de prostii!
Cu banii practic sînt la zero,
Nimic nu-mi merge-aşa cum vreau...
Nu mă lua de sus,
Azi sînt prost dispus!
Cînd m-aşez la pian să scriu
Cu mîna pe clape...
Pustiu!
Spune-mi, zău, ce să fac,
Parcă cineva mi-a pus capac...
Spun prostii, zici că nu?
Poate chiar tu!
Cîntecul ăsta iar nu-mi iese,
De patru zile mă căznesc...
Dă-mi doar un motiv,
Azi sînt agresiv!
Dă-mi doar un motiv,
Azi sînt...
Agresiv!
Dă-mi doar un motiv,
Azi sînt agresiv!
În loc de cai aveam taxiuri,
A fost aşa frumos...
Am mers chiar şi pe jos,
Pe cuvînt c-a fost frumos...
Cîte n-am visat să facem,
Nopţi întregi nici n-am dormit!
Cred că te-am iubit,
Tre' să te fi iubit...
Întrebarea preferată
A rămas "De ce?"
Vrei să ştii de ce?
Uite, am să-ţi spun de ce:
Fiindcă tu poţi să-mi dai
Fiindcă tu poţi să-mi dai
Fiindcă tu poţi să-mi dai
Lumină de mai,
Lumină de mai
În decembrie...
Ceasul roşu de la tine
Se-nverzeşte-n zori de zi,
Mă găseşte doar pe mine
Cînd din vise cad felii...
Ticăie ciudat,
Încă n-a-nvăţat
Să stea cuminte-n pat...
Cana albă, ruşinoasă,
Pe lumină-i roz-bonbon,
Nu se mişcă de pe masă,
Stă cu ochii în plafon...
Dacă torni în ea
Negru de cafea
Se face foarte grea
Şi de-aia eu nu beau cafea,
Eu nu beau cafea,
Eu nu beau cafea - ştie toată lumea!
Eu nu beau cafea!
Marea Neagră e albastră
Şi pe mal cartofi prăjiţi.
Domnişoară, dumneavoastră
Ce culoare vreţi să fiţi?
Eu v-aş sugera
Doar puţin grena
Şi nimic altceva...
Hai, fii culoarea mea!
Fii culoarea mea,
Fii culoarea mea,
Fii culoarea mea!
Ceasul roşu de la tine
Se trezeşte-n zori de zi,
Te aşteaptă, ca şi mine,
Ce te-mpiedică să vii?
Am în mîini ace de gheaţă,
Am pe frunte fulgi de nea;
Fiecare dimineaţă
E la fel ca fruntea mea!
Am în gît aer subţire,
Am în picioare plumb topit.
Nici un fel de tresărire,
Doamne, parcă-s amorţit!
Amorţit,
Sînt amorţit,
Dragă, sînt amorţit,
Nu ştiu ce-am păţit!
Doar respir ca o maşină,
Doar înghit, automat.
Stau în vis ca-ntr-o vitrină,
Parcă nici nu m-am culcat!
Mă descurc din amintire,
Ochii mei nu s-au trezit;
Nici un fel de tresărire,
Doamne, parcă-s amorţit...
Amorţit,
Sînt amorţit,
Dragă, sînt amorţit,
Nu ştiu ce-am păţit!
Nu vreau să mă duc la teatru,
Nu vreau nici la cinema,
Tot ce-mi dai împart la patru
Şi ascund, şi uit deja...
Să mă ducă la ieşire,
Nici un doctor n-am găsit;
Nici un fel de tresărire,
Doamne, parcă-s amorţit...
Amorţit,
Sînt amorţit,
Dragă, sînt amorţit,
Nu ştiu ce-am păţit!
Nu pleca, mai stai puţin,
Bem o cafea, mai vorbim...
E vreme rea...
Vreme rea...
Zău, te rog, nu pleca,
Nu te las acum, pe-aşa
O vreme rea...
Vreme rea...
Ea vrea ciocolată
În cantităţi en-gros
Şi e secretară
La un ziar faimo(s)...
Nu-şi iubeşte şeful
Şi nici şefa de sub el,
Şi cînd îi vine cheful
E-n stare de măcel, aaa...
Dă drumul la radio,
Ascultă cîntecul meu, hai...
Dă drumul la radio,
E pentru tine!
(Asta nu-i la radio,
Asta nu-i la radio...)
"Dac-ar fi mai tînăr
Şi mai inconştient,
L-aş opri să-mi fie
A-asistent...
Să-mi cumpere haine,
Să-mi aducă flori,
Să stăm împreună
La televizor!"
Dă drumul la radio,
Ascultă cîntecul meu, hai...
Dă drumul la radio, e
Pentru tine!
(Asta nu-i la radio,
Asta nu-i la radio...)
Lumea e la fel
Şi-acolo şi-aici:
"Să zică mersi
Că şi-a găsit servici!"
Ori trăieşti aşa,
Ori te doare-n fund...
Unde oare
Să mă ascund?
Dă drumul la radio,
Ascultă cîntecul meu, hai...
Dă drumul la radio,
E pentru tine!
(Asta nu-i la radio,
Asta nu-i la radio...)
Dac-aş povesti
Despre prima zi...
Însă tu nu ştii
De-unde număr eu prima zi!
Seară, ploaie, parc,
Jucării cu arc,
Nemişcate-n ţarc,
Tăcerea ta e violet
Şi în mine-apar încet
Locuri vii
Şi geografii
Complicate!
Faci din mine-un pescăruş,
Palid semn, muiat în tuş,
Necitit şi nerostit,
Nu se poate!
Din nou (din nou)
Copii(copii)
Din prima zi...
Noaptea, nici nu ştii,
Îţi scriu poezii,
Dar le-ascund cînd vii,
Mă prefac,
Spun prostii...
Am uitat, ghiceşti,
Cum e să vorbeşti:
Stăm ca nişte peşti...
Tăcerea ta e-acum de scrum,
Eu mă învelesc în fum
Şi dispar,
În zadar
Vrei cu mine!
Cînd, a doua zi, te vreau,
Nu am de-unde să te iau...
Ce ciudat,
Doar în pat
Mă simt bine!
Şi-aşa (Şi-aşa),
Şi-aşa (Şi-aşa),
Ce boală grea...
Fără milă, dimineaţa
Pe femei le-mbătrîneşte,
Le-ncreţeşte toată faţa
Şi-n lumină le striveşte...
Reci sînt buzele, ca ceaţa,
Peste ochi ceva albeşte,
Fără milă, dimineaţa
Pe femei le-mbătrîneşte...
Nu tu (nu tu),
Nu tu (nu tu),
Nu tu (nu tu),
Sigur că nu!...
Fără milă, dimineaţa
Pe femei le-mbătrîneşte,
Parcă li se rupe aţa,
Parcă au în gît un cleşte...
Anii vin grămadă-n faţa
Nemişcată ca un peşte, haaha
Fără milă, dimineaţa
Pe femei le-mbătrîneşte...
Nu tu (nu tu),
Nu tu (nu tu),
Nu tu (nu tu),
Sigur că nu!...
Orişicine, asta-i viaţa,
Pîn' la urmă se trezeşte...
Fără milă dimineaţa
Pe femei, o, da!...
Ce gînduri pot să am...
Vreau să te văd pe geam,
E dimineaţă.
Da' cum să te văd pe geam?
Ce gînduri pot să am...
Tu eşti la piaţă!
Aş fi vrut să pot să-ţi cînt ceva frumos,
Da' sînt întors pe dos
Şi nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic!
De-unde să mă inspir?
N-am nici un fel de fir,
Nu mai fac faţă...
N-am nici un fel de fir,
De-unde să mă inspir?
Peste tot ceaţă...
Aş fi vrut să pot să-ţi cînt ceva frumos,
Da' sînt întors pe dos
Şi nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic!
Noapte bună, somn uşor,
Noapte bună, somn uşor...
Pe lună o place un nor!
Stai să-ţi mai spun ceva:
Lasă-mi adresa ta
Capăt de aţă...
Lasă-mi adresa ta,
Vreau să-ţi mai spun ceva
La o dulceaţă!
Aş fi vrut să pot să-ţi cînt ceva frumos,
Da' sînt întors pe dos
Şi nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic,
Nu-mi iese nimic!
Vinul tău - galben palid,
Vinul meu - roşu închis:
Amîndoi ştim ce vrem precis...
Tu ai comandat salată,
Eu am vrut friptură iar,
Nu zîmbi, ştii că-i în zadar!
Cînd stăm împreună
Şi tu povesteşti,
Doar te privesc,
Nici nu ascult ce vorbeşti...
Am cîteva formule:
Dacă întrebi ceva,
Spun "Cine ştie?"
Sau spun "Draga mea..."
Ochii tăi, două vrăbii;
Ochii mei, doi vînători,
Stau la pîndă nemişcaţi pînă-n zori!
Farfuria ta e verde,
Farfuria mea, maro,
Chelnerul ne-aruncă priviri indigo...
(Mai mult ţie!)
La desert, desigur,
N-o să ne certăm:
Hotărîm împreună ce luăm!
Tu vrei îngheţată,
Eu aş vrea căpşuni...
Dăm cu banul, iar eu nu cred în minuni!
Haina ta are aripi,
Fularul meu e cam murdar,
Ne-mbrăcăm şi ieşim pe trotuar
Luăm taxi pîn' la tine:
El e sus, ce păcat!
Eu plec pe jos şi dorm mai puţin, garantat!
Hm-mm-mm, eu plec pe jos
Şi dorm mai puţin, garantat!
Să nu crezi cînd sînt vesel,
Să nu crezi cînd plîng,
Să nu crezi nimic din ce vezi că sînt!
Să nu crezi, orice-aş spune,
Să nu crezi cînd tac,
Să nu crezi nimic din ce vezi că fac!
Ar fi prea uşor
Să cînt în cor
Cu-aşa un profil ca al meu...
Prefer să îmi scriu
Partitura pe viu,
Îmi place să las
Tăceri fără glas,
Unde mă rătăcesc chiar şi eu!
Să nu crezi cînd mă doare,
Să nu crezi cînd cînt,
Să nu crezi nimic din ce vezi că sînt!
Să nu crezi cînd mă supăr, nu,
Să nu crezi cînd sînt bun, ah
Să nu crezi nimic din ce vezi că spun!
Ca orice actor,
Trăiesc şi mor
În o sută de feluri, pe loc...
Sînt aşa de bun,
Că mint şi acum,
Şi-o să fie aşa
Pînă cînd, draga mea,
Am să mă plictisesc să mă joc!
Să nu crezi cînd sînt vesel,
Să nu crezi cînd plîng,
Să nu crezi nimic din ce vezi că sînt!
Să nu crezi cînd mă doare,
Să nu crezi cînd cînt,
Să nu crezi nimic din ce vezi că sînt!
E-acelaşi cîntec de prea multe ori,
(Iubita ta din zori)
E-acelaşi cîntec de prea multe ori,
(Iubita ta din zori)
Aripi desfăcute, fără însă să zbori...
(Iubita ta din zori)
Mi-e cald de tine şi-apoi deodată mi-e frig,
(Vine iarna!)
Mi-e cald de tine şi-apoi deodată mi-e frig,
(Vine iarna!)
Lumea crede că tac, cînd eu, de fapt, te strig!
(Vine iarna!)
Sînt ca o scrisoare afară din plic,
(N-ai nimic, nimic!)
Sînt ca o scrisoare afară din plic,
(N-ai nimic, nimic!)
Pe-o parte albă, pe-o parte scris mic:
Mi-e dor de tine,
Mi-e dor de tine,
Mi-e dor de tine,
Mi-e do-o-o-or...
Transcriere: Sergiu Mitrofan