Alexandru Andrieş - Vecinele mele 1,2,3(1992)
Orice zi începe prost
Dacă n-ai un adăpost,
Orice zi e-un singur pas către noapte...
Orice noapte trece greu
Dacă singur eşti mereu,
Orice noapte-i un popas de o noapte...
Cînd soarele-apune
Toate sînt bune,
Cînd el răsare
Nimic nu pare schimbat!
Orice zi începe-aşa,
La sfîrşit e noapte grea,
Orice zi e-un singur pas către tine...
AA: hehe, dacă... dacă mi-ar fi spus cineva, acum nişte ani de zile, că o s-ajung să cînt în studio, să cînt în concerte, să vină lumea să mă vadă... aş fi murit de rîs, hihihi!
Fata pe care-o iubesc e frumoasă
Şi-aş vrea să vi-o descriu:
Ea are-n privire-adîncimi de abis
Şi ochii-i sînt verzi-cenuşiu!
Fata pe care-o iubesc e frumoasă
Şi-i greu s-o cuceresc,
E cea care-atunci cînd păşeşte pe stradă,
Toţi se întorc şi-o privesc!
Ieri m-ai aşteptat,
Eu n-am venit
Şi tu iar te-ai supărat,
Însă azi te-ai răzbunat:
M-ai lăsat s-aştept!
M-aş enerva,
Ţi-aş arăta...
Dac-aş fi mămica ta,
Zău, te-aş certa
Şi-apoi ţi-aş explica:
Hai, te rog, mai stai, nu pleca acum,
Hai, te rog, mai stai, dacă vrei...
Chiar aş încerca
Şi te-aş ridica
Pînă sus de tot, şi-apoi
M-aş bucura,
Iar tu ai sta
Şi-ai privi în jur:
N-ai prea avea
Ce admira,
Doar nişte oameni maturi
Şi nişte trăsuri
În care te vei plimba
Şi tu cîndva...
Hai, te rog, mai stai,
Hai, te rog, mai stai,
Hai, te rog, mai stai...
Nu ştiu multe să vă spun despre ea,
Doar că toată ziua rîde-aşa
Şi n-are-un motiv,
Aşa este felul ei...
Nu ştiu multe să vă spun despre ea,
Doar că toată ziua rîde aşa
Şi încă, şi încă
C-o cheamă Paula,
C-o cheamă Paula,
Şi mai are-un examen
Pe care-l va da chiar azi!
E frumoasă şi-aproape bălaie
Şi îi place să facă baie
Şi o cheamă Simina, Simina Bălău,
Şi o cheamă Simina Bălău, yeah
Azi-dimineaţă, cînd a venit,
N-ar fi intrat, dar a ciocănit,
Şi o cheamă Simina, Simina Bălău,
Şi o cheamă Simina Bălău, yeah yeah
Ce-a mai făcut?
Azi va pleca, dar ne vom mai vedea,
Are mult ritm şi mai are ceva,
Dar o cheamă Simina, Simina Bălău,
Da' o cheamă Simina Bălău, yeah
Şi o cheamă Simina, Simina Bălău,
Şi o cheamă Simina Bălău, yeah
Claudia, numele tău îl murmur,
Claudia, numele tău îl cînt mereu...
Claudia, numele tău îl murmur,
Claudia, numele tău îl cînt mereu...
Undeva, chiar peste linie,
Stă Claudia într-un bloc,
Dar uşa nu i-o ştiu
Şi de-aia pasul bat pe loc...
Ea a venit fără ocol,
A lăsat hainele în hol,
El de-atîta timp o aştepta,
S-a oprit şi s-a uitat la ea...
Ea a vorbit foarte puţin,
Şi asta - după nişte vin,
El n-a vorbit, dar a ascultat,
Îl trăda doar braţul încordat...
Ea l-a privit o clipă,
El s-a uitat la ea,
Ea l-a privit,
El a clipit
Şi probabil c-afară ningea...
Şi probabil c-afară ningea...
Ea a plecat privind în sus,
A deschis uşa şi s-a dus,
El a rămas nedumerit,
A întors doar capul şi-a privit...
Ea a păşit pe trotuar
Cu mîinile în buzunar,
El uşa-n urma ei a-nchis
Şi-a clipit din ochi ca dup-un vis...
Ea l-a privit o clipă
El s-a uitat la ea
Ea l-a privit,
El a clipit,
Ştiind că n-o va mai vedea,
Şi probabil c-afară ningea...
S-ar putea să crezi
Că nimic din ce vezi
Nu-i aşa...
Asta-i camera mea,
Eu ajung în ea
Doar seara tîrziu,
Cînd totu-i pustiu.
Tare-aş vrea să ştiu
Cînd o să mai fiu
Liber aşa!...
Nu-ţi spun unde-am fost,
N-are rost să ştii,
Nu te-ar ajuta!
La un moment dat
O să fac curat,
Pe cuvîntul meu!
Ce-ar fi dacă m-ai ajuta şi tu?
Nu, nu, nu, nu, nuuuu... nu?
Te-am căutat şi ieri,
Şi alaltăieri,
Da' nu te-am găsit acasă...
Ai foarte multă treabă,
Probleme - o grămadă
De rezolvat,
Ce păcat!
Aş vrea să stăm puţin de vorbă,
Să mîncăm ceva,
Aş vrea să stăm puţin de vorbă,
Te-aş întreba:
Cătălina, care-i maşina ta?
Cătălina, care-i maşina ta?
Cătălina, care-i maşina ta?
Cătălina, care-i maşina ta?
Cătălina, care-i maşina ta? Care, care?
Cătălina, care-i maşina ta? Care, care?
Am văzut un om,
Stătea în picioare,
Se uita la stradă,
Avea timp berechet...
În jurul lui, oraşul
Se-ndrepta spre seară,
Cu maşini mergînd
Din ce în ce mai încet...
La un moment dat
Am format un număr,
Prin faţa mea un nor
Defila haihui,
O voce-mi vorbea,
Nu-nţelegeam nimic...
A cui era vocea?
Numărul, al cui?
Casele de-aici
Nu-mi cunosc povestea,
Soarele apune
Pictat pe perdea...
Reclame imense
Muşcă din noapte...
Ce departe-s toate
De lumea mea!
(instrumental)
Îmi place Lia foarte mult,
Îmi place Lia foarte mult,
Îmi place Lia foarte mult,
Foarte mult
Îmi place Lia, îmi place Lia!
Îmi place Lia foarte mult,
Îmi place Lia foarte mult,
Îmi place Lia foarte mult,
Foarte mult
Îmi place Lia, îmi place Lia!
Îmi place Lia, îmi place Lia!
Dar ea nu mă place pe mine prea mult
Şi-oricum nici nu mă pot gîndi:
Are-un prieten de doi ani şi ceva,
Nu-l poate părăsi!
Aşa că degeaba
Îmi place Lia foarte mult,
Îmi place Lia foarte mult,
Îmi place Lia foarte mult,
Foarte mult
Îmi place Lia, îmi place Lia!
Îmi place Lia (da, da) foarte mult,
Îmi place Lia (da, da) foarte mult,
Îmi place Lia (da, da, da, da) foarte mult,
Foarte mult
Îmi place Lia, îmi place Lia,
Îmi place Lia, îmi place Lia,
(Îmi place) Îmi place Lia, îmi place Lia,
(Îmi place Lia) Îmi place Lia, îmi place!
Daaaaa...
Pot să vă spun atît:
Nici unul nu joacă cinstit,
Ea vrea mai mult maşină şi casă,
El e deja plictisit...
Vecinii îi văd pe stradă,
Vecinii sînt invidioşi:
"N-ajunge că au de toate,
Sînt şi tineri şi frumoşi,
Ce-şi mai pot dori?
Zău că nu-nţeleg,
Eu m-aş plictisi..."
Degeaba,
Degeaba,
Degeaba,
Degeaba!
El e tăcut tot timpul,
Se uită la televizor,
Ea tot aşează pătura
Mai sus, mai jos, pe picior.
E frig şi la ei în casă,
Sobele merg cu gaz
Şi gazul îngheaţă pe ţeavă,
Poţi să mori de necaz!
La televizor
Totul merge uşor,
Dar cînd stai în frig...
Degeaba,
Degeaba,
Degeaba,
Of, Doamne!
Din cînd în cînd merg la teatru,
Se întîmplă rar, cam o dată pe an:
Ea se îmbracă frumos,
El în schimb devine şi mai arţăgos,
Se uită în jos,
E ceva ce nu-i place,
O face doar pentru ea...
Degeaba,
Degeaba!
Au doi pisoi în casă,
De fapt, o ea şi un el.
Vecinii dresează un cîine
Să latre ca un căţel.
Din cînd în cînd le reuşeşte,
E ca la cinema:
Vezi un dulău cît casa
Şi-auzi cu totul altceva.
E uimitor,
Poate-aşa s-ajungem la televizor!
Degeaba,
Degeaba,
Degeaba,
Degeaba!
Degeaba,
Degeaba,
Degeaba!
Hai, lasă, te invit să mîncăm în oraş
La un restaurant,
Oricare vrei tu!
Bărbaţii-s făcuţi din carne,
Femeile - din oţel,
Ar fi trebuit să fie invers,
Dar Dumnezeu mai greşeşte şi el...
Femeile zic că-s din carne,
Bărbaţii că-s din oţel,
Şi de-aia e noaptea-ntuneric
Şi viaţa e un hotel...
Ca nisipul femeile sînt,
Le ia pe sus orice boare de vînt
Şi-napoi nu mai vin nicicînd...
Ca nisipul femeile sînt!
Au camere mari, cu multe oglinzi,
Ca-ntr-o plasă în ele te prinzi...
Cînd sub pătura moale te-ntinzi
Nici nu ştii cît de adînc te prinzi!
Au ochi să te-oprească,
Şi-aceiaşi ochi să te gonească
Curînd...
Ca nisipul femeile sînt...
(instrumental)
Cristina stă la etajul întîi,
Cristina stă la etajul întîi,
Da' ţine regim şi mănînca doar orez şi gutui!
Angela locuieşte la doi,
Angela locuieşte la doi,
Stă toată ziua-n uşă şi-nvîrte o mie de ploi!
Mmm, etajul trei e ocupat
De-o fată care are-un nume ciudat,
Nimeni nu ştie precis cu ce se-ocupă ea;
O văd cîteodată cum stă la fereastră şi bea...
Apă!
La ultimul etaj, uite-acolo stau eu,
La ultimul etaj, uite-acolo stau eu,
Da' pîn-ajungi la mine, e foarte, foarte greu:
Pînă treci de unu,
Pînă treci de doi,
Mmm-mmmm...
În loc să fii frumoasă
Şi să-mi zîmbeşti,
De cîte ori vin acasă
Uşa-n nas mi-o trînteşti...
Spune-mi, ce-i cu tine dragă,
De ce te superi aşa de rău?
Am băut un păhărel,
Unul singur, zău...
Las' că ştiu, aşa eşti tu,
Mă bagi în sicriu,
Deşi zici că nu, aşa faci de cînd te ştiu!
Mă-ntrebi ce-am făcut cu banii,
De parcă i-aş fi zvîrlit pe geam!
Păi, dacă beam de toţi banii,
Spune-mi, u-u-unde ajungeam?
Am două'ş'cinci de lei - nici un leu în plus.
Ce-am făcut cu ei?
Nu ştiu, zău, s-au dus:
Aveam o sută, zău c-o sută aveam...
Aveam o sută, u-u-uite că n-o mai am!
Mai bine lasă-mă să dorm,
Mă simt minunat,
Scoate-mi cravata
Şi-ajută-mă s-ajung în pat!
Mîine dimineaţă
Am să-ţi promit lumea-ntreagă
Şi am să spun că nu mai fac
Niciodată, dragă...
(...trei, şi!)
AA: Stai, acuma hai (luaţi-o de la capăt) De la capăt, înc-o dată. Hai! Un, doi, trei, şi!
Seara, cînd m-aşez la pian,
Bat vecinii în tavan!
Nu m-ascultă mîna deloc:
Eu vreau într-alt loc, ea vrea într-alt loc...
Zice mama: "Cînţi la pian
Parc-ai da c-un bolovan!
Văd că nu ţii la mine deloc,
Iar vrei să am scandal
Cu vecinii de bloc!
Las-o baltă, mmm
Las-o baltă!
Las-o baltă,
Nu mai zdrăngăni,
Las-o baltă,
Nu te mai obosi..."
Mi-am zis eu, în gîndul meu:
"Mama are dreptate mereu!
Ce sens are să cînt eu la pian
Cînd există, da-da-da
Cînd există
Cînd există
Harry Tavitian?" oho-hohoaa...
Ţi-am zis, ţi-am zis, ţi-am zis
De-o mie de ori pîn-acum,
Ţi-am zis, ţi-am zis, ţi-am zis
De-o mie de ori pîn-acum:
N-ai pantofii daţi cu cremă,
Nici cravată, nici costum!
Dar degeaba-ţi spun eu ţie,
Că tu tot cum vrei faci!
Dar degeaba-ţi spun eu ţie,
Că tot cum vrei tu faci,
Şi-asta mă enervează
Şi-mi dă o mie de draci!
Aştept să văd ziua
Cînd o să vrei să mergi la cinema,
Abia aştept să văd ziua
Cînd o să vrei să mergi la cinema...
Fără costum şi cravată
Nici o fată n-o să vrea!
Nu te las, nu te las,
Nu te las să pleci acum,
Ceaţa, afară, e groasă ca un fum,
Soarele-i departe,
Norii sînt grămezi imense de scrum!
Plouă, plouă, plouă,
De două luni plouă mereu...
De-atîta apă
Se-nvîrte Pămîntul mai greu...
Nu te las să pleci acum,
Nu te las să pleci, pe cuvîntul meu!
Mai bine-ai mai sta,
Hai să-ţi torn o cană de ceai...
Ai pe masă miere,
Unt şi zahăr ai.
Părul tau e împletit
Din o mie de fire galbene de pai...
Ziua vine greu,
Noaptea coboară uşor,
Peste cer păsări de pradă trec în zbor...
Ce rost are să pleci?
Zău că nu e nici un fel de zor!
Mă scol devreme în zori,
Da' nu de foarte multe ori:
Mai des mă scol mai tîrziu,
Ora precisă n-o ştiu!
Vecinii zic, şi nu-i acuz,
Că toată ziua cînt blues...
Cînd merg la cumpărături,
Cînd pune mama murături,
Cînd mă plimb seara la şosea,
Cînd singur stau în pijama...
Şi-n autobuz şi-n troleibuz,
Eu toată ziua cînt blues!
O fată m-a şi întrebat:
"De timpul ăsta, nu-i păcat?"
Era prea greu ca să-i explic,
Şi-atuncea am tăcut chitic:
Nici nu puteam să o refuz
Doar fiindcă de-obicei cînt blues!
Prietenii m-au poreclit
Şi toată lumea-mi zice "Sweet"!
Îmi plac bassiştii, recunosc,
Dar nu cei care cîntă prost...
Da' cel mai tare mă amuz
Cînd cîte unu-ncearcă să cînte blues!
Azi-dimineaţă
M-am trezit înaintea ta...
Azi-dimineaţă
M-am trezit înaintea ta...
Soarele era deja
Cît jumătate din perdea!
M-am ridicat încet
Şi m-am îmbrăcat tiptil,
M-am ridicat încet
Şi m-am îmbrăcat tiptil,
Cămaşa mea făcea un zgomot groaznic,
Tu dormeai ca un copil!
Am mai stat puţin,
M-am mai uitat pe geam,
Am mai stat puţin,
M-am mai uitat pe geam,
Camera era la fel,
Numai eu lipseam!
M-ai chemat la mare
Să stau cu tine-n camera ta...
M-ai chemat la mare
Să stau cu tine-n camera ta;
Am venit la mare
Şi te-am găsit cu altcineva!
Ba m-ai şi chemat
Să mîncăm pepene toţi trei,
Ba m-ai şi chemat
Să mîncăm pepene toţi trei!...
Vai de stomacul meu,
Vai de ficaţii, vai de creierii mei!
Ai otravă pe buze,
Ai cuţite pe piept,
Ai otravă pe buze,
Ai cuţite pe piept,
De la o fiară ca tine
N-am la ce să mă mai aştept!
Mă-ntreb şi-acum
Cum de nu te-am plesnit pe loc!
Mă-ntreb şi-acum
Cum de nu te-am plesnit pe loc!
Să-ţi fi dat una-n burtă,
Una-n stomac,
Una-n ficat,
Una-n splină,
Una-n piept,
Una-n măsele,
Nu aşa, tu să cînţi şi eu să joc...
Aseară, cineva
Mergea pe stradă în rochia ta...
Aseară, cineva
Mergea pe stradă în rochia ta...
M-am uitat bine, da' nu erai tu în ea!
Aseară, cineva
Mergea pe stradă în rochia ta...
Şi lîngă ea, altcineva
O ţinea de mînecă şi de bretea...
Sper pentru tine că nu erai tu în ea!
Aseară, cineva
Mergea pe stradă în rochia ta...
Aseară, cineva
Mergea pe stradă în rochia ta...
Letiţia,
S-anunţăm miliţia!
(hahaha)
Azi-dimineaţă
Cam pe la ora şapte,
La mine-n uşă
Ghici cine bate!
Ştiu, n-ai să ghiceşti:
Era chiar mama ta!
S-a uitat la mine crunt
Şi mi-a zis aşa:
"S-o laşi în pace,
S-o laşi în pace pe fata mea,
Pentru că nu-mi place,
Deloc nu-mi place mutra ta!"
Altceva în plus
N-am ce să-ţi mai spun;
Un singur lucru
Te mai rog acum:
Să-i spui lui mă-ta,
Cînd o vei vedea,
Să-i spui lui mă-ta
Din partea mea, hehehehe-hei...
Nu mai m-aştepta
Cînd ies de la şcoală,
Închipuie-ţi că zac undeva,
Lovit de-o boală...
Nu mai mă căuta,
Nu-mi da telefon,
Închipuie-ţi că sînt
Cu totul alt om,
Şi-adresa mea,
Te rog, ascunde-o bine de tot,
Să nu mă trezesc cumva
Cu tatăl tău
Cu tatăl tău
Cu tatăl tău la mine la bloc! Hei!
AA: Hahahaa... Bun, ia să-ncepem... Pot să vorbesc, gata? Sînt...?
Vine într-o zi la mine un prieten şi spune "Băi.... fii atent! Tu chiar faci singur şi textele, şi cîntecele, aşa, că... eu mă-ndoiesc! Adică cum faci tu aşa, să faci nişte cîntece... Prea se potrivesc aşa cuvintele cu ce cînţi tu acolo, adică merge şi se potriveşte, se vede clar că... te gîndeşti la ceva!"
Şi eu l-am întrebat: "Da' chiar aşa, am o faţă... pfff! Ai impresia că nu mă gîndesc la nimic, adică ce?" şi "Nu, nu," zice, "da', totuşi, pfff nu, i-am auzit pe atîţia... pe-atîţia alţii că fac cîntece, fac... şlagăre, fac ăăă... succese mari, da' aşa, cîntece ca ale tale, nici nu ştiu dacă sînt cîntece, asta voiam să te-ntreb de fapt, astea, ce faci tu, sînt cîntece sau... sau ce sînt?" hehehe...
E noapte afară
Şi stau lungit la mine-n pat,
Mă gîndesc la toate
Cîte s-au întîmplat...
Somnu-i un musafir
Din ce în ce mai ciudat
Cînd e noapte afară
Şi stau lungit la mine în pat...
Am sînge pe scară,
Am urme de gloanţe-n pereţi
Şi-oricum aş întoarce-o,
Am minus la prea multe vieţi...
Să spele tot ce-a fost,
N-are cerul munţi de nămeţi!
Am sînge pe scară,
Am urme de gloanţe-n pereţi!
Mama mea îmi spune:
"Te rog, nu te băga!
Nimic nu e sigur,
Stai cuminte-n banca ta!"
Da' eu niciodată
N-am prea ascultat,
Şi mai am un defect:
Sînt foarte-ncăpăţînat!
E greu de ştiut de-aici
Cine-a tras şi cine-a trădat,
Da' fiindc-atîţia au murit,
Eu pot să stau la mine-n pat
Fără ruşine şi frică...
Doamne, ai grijă
De toţi cei care-au plecat!...
200 000 de ani-lumină de-acasă
(instrumental)
Transcriere: Sergiu Mitrofan