Alexandru Andrieş - Singur, singur, singur, singur... (1997)
Nimic mai simplu (astăzi, mănînc orez)
Hei, hei, dragă,
N-aş vrea să te şochez,
Hei, hei, dragă,
Astăzi mănînc orez!
Hei, hei, dragă,
Ştii bine că nu sînt chinez,
Dar dragă, dragă, draga mea,
Astăzi mănînc orez!
Mi se spune că-mi face bine,
Mi se spune că exagerez:
Carne, carne, toată ziua carne
Pînă-ajung obez!
Astăzi mănînc orez...
Hei, hei, dragă,
Nu-ncerc să te enervez,
Hei, hei, dragă,
Astăzi mănînc orez!
Hei, hei, dragă,
Pe cuvînt că nu delirez,
Dragă, dragă, draga mea,
Astăzi mănînc orez!
Mă ajută mult la digestie,
Mă ajută să nu visez,
Mă ajută să scap de colesterol,
Ce să te mai pisez?
Astăzi mănînc orez.
Astăzi mănînc orez.
O să am o culoare nouă,
În loc de burtă o să am muşchi,
O să am palat, o să am harem
Şi-o să am şi ochi mai înguşti, hahaha!
Hei, hei, dragă,
Aproape că jubilez,
Hei, hei, dragă,
Astăzi mănînc orez!
Hei, hei, dragă,
Uite cum viaţa ţi-o uşurez,
Dragă, dragă, draga mea,
Azi găteşte-mi orez!
N-ai nevoie de nici o reţetă,
Pe asta de fapt şi contez:
Nu-ţi trebuie talent, nu-ţi trebuie nimic,
Fii tu şi te şi premiez:
Astăzi mîncăm orez!
Astăzi mîncăm orez!
Astăzi mîncăm orez!
Astăzi mîncăm orez!
Chiar înainte de-a mă trezi
Te văd aici şi ştiu că ştii...
La prînz te uit şi seara te-aştept,
Cine zice c-aşa e drept?
Atunci cînd ne place
Să ne sîcîim,
Cînd n-avem ce face,
Cînd stăm pur şi simplu şi nu ne gîndim...
Cînd e frig, cînd e cald,
Cînd e prea strîmt, cînd e prea larg,
Orice-ar fi, oricum ar fi,
E sută la sută valabil, să ştii, şi e
Prea mult, prea puţin, prea mult,
Prea mult, prea puţin, prea mult,
Prea mult, prea puţin, prea mult,
Prea mult, prea puţin, prea mult, mmm...
Doi părinţi n-aveau chef să se culce
Şi se plictiseau, ca orice părinţi...
Te-au făcut cu piele albă şi dulce
Şi sub piele ţi-au montat gheare şi dinţi,
Ţi-au ascuns sub piele gheare şi dinţi...
Eu eram copil fragil şi simpatic
Şi-aveam chef doar puţin să mă joc,
Nu ştiam că ochii tăi de jăratec
Ard mai rău decît orice alt foc,
Mai adînc decît orice alt foc...
Tot ce vezi tu acum sînt bandaje
Şi puţină vopsea şi lipici,
Habar n-am ce mi-au pus în bagaje,
Habar n-am ce mai caut aici...
Chiar aşa: ce mai caut aici?
Vîntul de noapte ţine sub ochi un nor,
Stele de lapte îi fac drumul mai uşor...
Şoapte de lînă deschid fereastra ta,
Tu eşti o zînă pe care el o vrea...
Se preface-n suspin
Sau cel puţin visez aşa!
Vîntul din zori dă pătura pe jos,
Îţi spune că zbori, da' tu ştii că-i mincinos...
Îţi fură din păr, îţi fură şi din penar,
Miros de măr şi gust uşor amar
Lasă-n urma lui
Cînd se-ascunde în sertar...
Te pîndeste cum faci duş, zîmbeşte
Cînd halatul tău de pluş pluteşte...
Vîntul de prînz, flămînd ca un copil,
Intră sub haine, tiptil-tiptil-tiptil.
Tu stai senină, nu-l cerţi şi nu-l goneşti, ha!
Cine-i de vină? Ştie cine-mi eşti...
Am să-l pedepsesc,
Cum îl prind, cum îl cîrpesc!
Vîntul de seară mişcă în perdea,
E prima oară că stă cuminte-aşa...
Şoapte de vată te-ncurcă la citit
Şi luna, speriată, jumate-a şi fugit...
Cine-ar fi crezut? O luăm iar de la început!...
Patru vînturi te pîndesc,
Patru vînturi mă gonesc...
Patru vînturi te pîndesc,
Patru vînturi mă gonesc...
Patru vînturi te pîndesc,
Patru vînturi mă gonesc...
Ea făcea cartofi prăjiţi
Ori arşi, ori nemaipomeniţi,
El ar fi gustat, dar ea nu-l invita...
Deşi ochii ei spuneau:
"Zi tu primul, că eu vreau!"
Încăpăţînată, gura ei tăcea...
Pe de altă parte, ştim
Că el chiar ţinea regim,
Deşi toţi credeau de fapt că el minţea...
Mintea lui era sucită,
O clătită învelită
Peste-un fel de amărîtă depeltea..
Ea, la fel, motan pufos,
Nu gîndea prea curajos,
În măsura-n care totuşi ea gîndea...
Şi-ntre zile fără rost,
Din prost către şi mai prost,
Ea-şi făcea curaj, iar el nu îndrăznea...
El visa la trupul ei,
Şi dintr-o mie de femei,
Bucată cu bucată o recompunea,
Ea trăgea aer în piept,
Strîngea din dinţi, ofta corect,
Se-ncuia în bibliotecă şi citea.
El şi-o închipuia în pat
Ca pe un drac împieliţat,
Cu iadu-n nări, da' dulce ca o acadea...
Ea, dacă adormea uşor,
Visa că el e senator
Şi că-n secret pe bani frumoşi o vizita.
Iar seara, la televizor,
Un reportaj cu nunta lor
Pentru a douăzecea oară se relua...
Şi separat, în dormitoare,
Se tot gîndeau unul la altul neîncetat...
Cînd se vedeau, din întîmplare,
Tăceau cu ochii-n jos, stingheri şi vinovaţi,
Şi niciodată, de nici o culoare,
Nici n-au vorbit, nici nu şi-au scris,
Doar s-au visat...
E-atît de ciudat:
Am un frigider mic în dormitor,
Stau comod în pat
Cu telefon şi cu televizor,
Da' ştiu foarte bine: pînă la confort
Mai lipseşte un pas:
E nevoie şi de tine
Să-mi aduci berea rece la nas!
Asta-nseamnă muncă,
Să te conving, să te ademenesc,
Să dau jos din şuncă,
Să merg la teatru, să mă bărbieresc!
Seara, la culcare,
Să stau eu la dreapta, înghesuit,
Semn de întrebare:
Pentru confort cît trebuie să-nghit?
Confort, confort, nu-i uşor să te suport,
Confort, confort, confort, hahaha...
Plătesc pentru duş,
Plătesc pentru aer condiţionat,
Alarmă la uşi,
Curent electric, mîncare, curat...
Totul mă costă
Şi tu mă coşti mai mult decît tot, uu
Ce viaţă anostă,
Ce de sacrificii pentru confort!
Confort, confort, nu-i uşor să te suport,
Confort, confort, nu-i uşor să te suport,
Confort, confort, nu-ţi convine, stai în cort!
Confort, confort, confort...
Dacă-mi dai cartofi prăjiţi m-ai cîştigat,
Conopidă dacă-mi dai, de mine-ai scăpat...
Dacă-mi dai ciocolată s-ar putea să rămîn,
Sînt destul de singur şi n-am nici un fel de stăpîn!
Îngheţată să nu-mi dai: mă doare în gît;
Poţi să-ncerci cu prăjituri, dacă vrei, n-ai decît!
Da' să ştii că sînt foarte mofturos şi ciudat:
Unele-mi plac foarte mult, altele însă nu-mi plac...
Pe masă să fie o lumînare dacă e întuneric deja,
Mere roşii în vase de sticlă şi şerveţele albe îndoite-aşa...
Mai îmi place foarte mult carne la grătar
Cu salată de andive, cu puţin muştar,
Desert cu multă frişcă şi ceva de citit,
O muzică bună şi seara un film nemaipomenit,
O muzică bună şi seara un film nemaipomenit,
Daa, o muzică bună şi seara un film,
O muzică bună şi seara un film,
O muzică bună şi seara un film nemaipomenit!
Fata de-aici e aproape a mea,
Aproape ca tine,
Da' mai lipseşte ceva...
Nici eu nu mai sînt ca acum nişte ani:
Am în plus nişte bani
Şi-o stare ciudată,
Tare ciudată...
S-au chinuit medici mulţi...
Fata de-aici e aproape frumoasă,
Aproape frumoasă,
Aproape frumoasă...
Tu nu erai nici jumate cît ea,
Da' mie-mi plăcea...
Ce stare ciudată:
Nici o altă fată
Nu m-a mai putut fermeca
Vreodată...
Case mari sînt împrejur,
Garduri de nuiele...
Streşinile, să le fur,
Să mă joc cu ele...
Pace peste pomii verzi
Cît cuprinzi cu ochii...
Vino-ncoace să mă vezi
Cum mă joc cu plopii!
Păsările trec în zbor,
Mama fierbe varza,
Stau şi eu într-un picior
Şi mă joc de-a barza...
Noaptea dacă nu sînt nori
Şi dacă nu e ceaţă,
Poţi pe stele să cobori
Pînă dimineaţă, hei!
Părul blond, tăiat în scări,
Buzele, cu tot cu nări,
Sînt, desigur, doar gustări:
Nu ţin de foame...
Degetele tale toate
Sînt ca sarea în bucate,
Lasă-mă, întins pe spate,
Să le gust pe săturate:
Cînd mi-e foame ca acum
Nu mă satur orişicum!
Limba ta ca o săgeată
Stă-nvelită-n şal de vată,
Toată fum şi miere toată
Dacă mi-e foame...
Răsuflarea-ntretăiată
În pahar de sticlă mată
Face pofta mai bogată
Dac-o bei din gît, deodată...
Ochii-ntorc spre vise,
Toate căile deschise!
La lumina grea de noapte
Sînt pufoşi, ca nişte şoapte,
Umerii, caise coapte,
Care fac foame...
Şi-ntre umeri şi stomac
Două dealuri tandre tac:
Cum respiri, cum se prefac
În corniţe tari de drac...
Ştim de asta numai noi,
Felu-ntîi şi felul doi!
Genunchii tăi sînt nişte sfere,
Rotunjite de plăcere,
Cu miros şi gust de mere
Şi iar mi-e foame...
Şoldurile amîndouă
Sînt ca două coji de ouă
Care-ascund sub stropi de rouă
Un secret de nota nouă!
(Nota zece, domnilor,
Este pentru profesor!...)
Mîinile le-am luat,
Chiar cînd a plecat,
De la o chinezoaică.
Părul, vezi şi tu,
Blond, desigur, nu,
Lung şi greu, de rusoaică.
Umerii frumoşi şi rotunzi i-am furat
Cînd dormea adînc Maria...
Să nu crezi că stau,
Doar un pic mai vreau!
Şoldurile, ştii,
Calde, sidefii,
Le-am tăiat dintr-o sirenă;
Pieptu-i inventat
Dintr-un măr dublat,
Recunosc acum cu jenă...
Un buric interesant şi obraznic,
L-am împrumutat şi nu l-am mai dat...
Nu te mai mira,
Urmezi dumneata!
Ce să spun? La picioare
A fost greu să mă decid:
Asta-i o problemă mare
Pentru orice individ!
Fundul l-am păstrat
Aproape neschimbat,
În afară de culoare;
Spatele superb
E de la un cerb
Răsfăţat de căprioare;
Faţa doar e tot ce-mi lipseşte,
Şi ceva de nerostit...
Ce zici: vrei sau nu?
Ai rămas doar tu!...
Ziua se-apropie întruna
Şi ce vrei tu, noaptea doar se putea...
Pe cer ar sta însă Luna
Dac-ai fi, dac-ai fi numai a mea...
E frumoasă, poţi să ştii,
Are unghii sidefii,
Umblă în bocanci de schi
Şi pe cuvînt c-are ochi kaki, da'
Mi-a zis să nu mă gîndesc,
Mi-a zis să nu mă gîndesc la ea,
Mi-a zis să nu mă gîndesc...
Mi-a zis să nu mă gîndesc,
Mi-a zis să nu mă gîndesc la ea,
Mi-a zis să nu mă gîndesc...
Are-n piele acadea,
Degete de catifea,
De pe buze-ţi dă peltea,
Nu ştiu cu cine-o semăna, şi
Mi-a zis să nu mă gîndesc,
Mi-a zis să nu mă gîndesc la ea,
Mi-a zis să nu mă gîndesc...
Mi-a zis să nu mă gîndesc,
Mi-a zis să nu mă gîndesc la ea,
Mi-a zis să nu mă gîndesc, mmm....
Da' eu, neascultător,
Mă port ca un cerşetor,
Măcar acum s-o păcălesc
Şi de fapt să mă gîndesc, chiar dacă
Mi-a zis să nu mă gîndesc,
Mi-a zis să nu mă gîndesc la ea,
Mi-a zis să nu mă gîndesc...
Mi-a zis să nu mă gîndesc, mi-a zis,
Mi-a zis să nu mă gîndesc la ea,
Mi-a zis să nu mă gîndesc...
Mmm, mi-a zis să nu mă gîndesc,
Mi-a zis să nu mă gîndesc la ea,
Să nu mă gîndesc la ea,
Să nu mă gîndesc la ea...
Mi-a zis să nu mă gîndesc, mi-a zis
Să nu mă gîndesc la ea,
Să nu mă gîndesc la ea...
A fost formidabil drumul spre tine,
M-am surprins fredonînd la un moment dat,
Ferestrele tale erau albastre şi-nchise
Ca-ntr-o carte de colorat!
Ţi-aduceam cadou o icoană pe sticlă,
Lucru grav şi de fapt interzis,
Tu vedeai că-n pachet sînt parfumuri selecte
Şi rochii de la Paris.
Eşti frumoasă, am poze cu tine frumoasă,
Pe carton format mare lucios,
Dar lasă-mă acum, am tren peste-o oră
Şi mă duc la gară pe jos!
Cînd uşa iar scîrţîie-n hol,
Nu-ţi fă griji inutil:
Păşeşte în casă domol
Şi urcă-apoi tiptil în camera ta;
Cărţile, uite-le la locul lor;
Pătura, patul şi cărţile...
E foarte tîrziu...
Bună dimineaţa!!! (Prea departe de-acasă)
Bună dimineaţa, eşti la tine-n pat,
Zgomotele te împing pe ecranul lat:
Vezi în alb şi negru, însă ce e ciudat:
Îţi explică toţi, zîmbind, că de fapt vezi colorat!
Nici n-auzi cum curge apa, nici nu simţi că te-ai sculat,
Eşti un disc fără cuvinte pe planeta Tonomat...
O nouă zi începe, fadă şi ceţoasă,
Prea departe de-acasă...
Aici e totul miere, aici e totul lapte,
Electricitatea face zi în miez de noapte;
Sănătatea - gratis, asta poţi să ştii:
Toţi se zbat ca să consume zero calorii...
Şi n-ai nici o explicaţie, pur şi simplu e păcat,
Nici un doctor nu cerşeşte pe planeta Tonomat!
Cîţi stau ca şi tine, nemişcaţi la masă,
Prea departe de-acasă?
O fată te vrea, de peste ocean, şi tu o vrei pe ea,
Simplu, nu-i aşa? Ţi-a adus-o pe casetă mama ta...
Noaptea e de celofan cu puţin pesmet,
În loc de soare, amintiri amestecate-ncet.
O copie pentru tine, o copie pentru fisc,
Totul foarte eficient cu doar doi la sută risc!
Sunetul stereofonic şi scenariul minunat,
Fericire absolută pe planeta Tonomat...
Visele sînt scurte şi mereu ne lasă
Prea departe de-acasă....
Prea departe...
(instrumental)
Transcriere: Sergiu Mitrofan