Murphy

O fi politica bună, nu-i vorbă,
Dar eu pe cuvînt că m-am săturat!
De doi ani doar cuvinte umflate,
Şi-n rest prea puţine chiar s-au schimbat...
Liftul nu merge, pe scară e beznă,
Văd cozi mai mari la preţuri mai mari...
S-a mutat circul în tubul catodic,
Noi - elefanţi, ei - parlamentari!

Se poate mai rău?
Se poate mai rău? Se poate!
Se poate mai rău?
Se poate mai rău? Se poate!

Cine-a fost de vină, tot nu se ştie,
Cine-i de vină ştim toţi, nu-i aşa?
Da' nu spunem tare, vorbim pe la colţuri,
Să nu ne-audă, cumva, cineva...
Aşteptăm minuni, vrem mereu ajutoare,
Avem în gît 500 de watti.
Ne trebuie trenuri întregi de cărbune
Şi primim în schimb mineri supăraţi!

Se poate mai rău?
Se poate mai rău? Se poate!
Se poate mai rău?
Se poate mai rău? Se poate!

Ştiu, o să-mi spuneţi c-avem paşapoarte
Şi că ni s-au deschis o mie de uşi,
Da' uite c-am plătit la hotel, pentru-o noapte,
Un Eminescu şi patru Brâncuşi!
Mă doare stomacul de-atîta minciună
Şi la farmacie n-au nimic, zău,
Da' măcar pot să cînt, deşi nu cred să-mi treacă:
Zîmbeşte, mîine va fi mai rău!

Se poate mai rău?
Se poate mai rău? Se poate!
Se poate mai rău?
Se poate mai rău? Se poate!
Se poate mai rău?
Se poate mai rău? Se poate! mmmm...
Se poate mai rău?
Se poate mai rău? Se poate!

Nu ştiu nimic despre tine

Nu ştiu nimic despre tine,
Doar lucruri de suprafaţă:
Bentiţa de culoare, îngustă,
Dintre părul tău scurt şi faţă,
Pantalonii pedepsiţi să cunoască
Praful stelar de pe jos,
Degetele lungi, nasul subţire
Şi ochii, ceva atît de frumos...

Am vrut să vorbesc cu tine
Dar lîngă tine stătea un baiat
Şi el a observat că te privesc
Şi m-a privit tăios şi ciudat...
Iar a doua zi, ca-ntr-o poveste,
Ai apărut la doi metri distanţă
Şi-ai dispărut, tot ca-ntr-o poveste,
Fără urmă şi fără speranţă...

Am văzut, ştiu, eşti mult prea înaltă
Şi desigur mult prea departe,
Astfel de lucruri ies bine
Doar cînd se-ntîmplă-n pagini de carte...
Însă logica mea e tocită
Pentru că-i clar că m-ai fermecat
Şi fiindcă nu ştiu nici măcar cum te cheamă
Sînt cel mai necăjit băiat...

Da-ţi promit că orice ai face
N-o să poţi prea mult timp să te-ascunzi
Nici dacă renunţi la bentiţă,
Nici dacă şi mai tare te tunzi;
Am dat deja sfoară în ţară,
Am oameni puşi pe urmele tale,
Nici ei nu ştiu nimic despre tine
Da' mă costă munţi de parale...
Gîndeşte-te bine deci, doamnă,
La efortul pe care îl fac:
Dacă n-o să apari de urgenţă,
O s-ajung foarte iute sărac!
Şi cu ce să-ţi mai cumpăr diamante,
Argintul, de unde să-l scot?
Nu ştiu nimic despre tine,
Hai, vino şi spune-mi tu tot!

Zbor de noapte

Mă gîndesc la dumneata
Ca la un atlas:
Cîte pagini am citit,
Cîte-au mai rămas,
Mi-e şi frică să spun!

Îmi doresc atît de mult,
Măcar din cînd în cînd,
Să-mi dai cîte-un telefon,
Să-mi scrii cîte-un rînd,
Dar mi-e frică să spun...

Tare greu dimineaţa
Mă scol,
Cade somnul ca ceaţa
În hol...

Eu de fapt nici n-am plecat,
Tu nu te-ai trezit...
Ce faci tu în visul meu,
Nu-i de povestit!
Mi-e şi frică să spun,
Mi-e şi frică să spun...
Mi-e frică să spun,
Mi-e frică să spun,
Mi-e frică să spun,
Mi-e frică să spun,
Mi-e frică să spun,
Mi-e frică să spun,
Mi-e frică să spun,
Mi-e frică să spun,
Mi-e frică să spun,
Mi-e frică să spun!

Pofta vine mîncînd

Azi a fost un fel de zi
Niţel cam aşa:
Un fel de soare puţin obosit
Cu raze-n pijama,
Cu miliţieni timizi
Şi cu mulţi bani lichizi
De cheltuit cumva...

M-a oprit o cucoană,
M-a-ntrebat:
"Caut o fetişcană
Şi mi se pare ciudat:
Semeni cam mult cu ea,
Spune-mi, pe dumneata
Nu te-ar şoca?"

Dacă vreau dulceaţă
Se face dimineaţă
Şi eu tot aş mînca!
Se-ascunde fiecare
Cu ce-are mai bun de mîncare...

Am dat un telefon, suna ocupat;
Am lăsat pe mai tîrziu
Şi m-am mai plimbat,
Strada se-aglomera,
Lumea se-nghesuia
La cinema,
La ce altceva?

Portret în mişcare (Dana, desigur)

Sîngele ei conţine
Faţă de sîngele meu, în plus,
O doză serioasă de chefuri
Cu procentul de-alcool foarte sus;
Şi tot aşa, prin comparaţie,
O lipsă acută de cărţi
Şi-o cotă de inconştienţă
Ca-n unele hărţi...

Da-i aşa frumoasă...

Scheletul ei e lung şi subţire,
Scheletul meu e sfărîmicios,
Ba chiar, la o radiografie,
Oasele mele au ieşit pe dos!
De mine toată lumea vorbeşte
Că cel puţin un plămîn e defect,
Plămînii ei sînt două scrumiere:
Funcţionează perfect!

Da-i aşa frumoasă...

Ne despart cîţiva centimetri
Şi-ăştia sigur că la ea sînt în plus
Dintr-un exces de exuberanţă,
De jos în sus!
Pe pielea ei sînt urme ciudate
De la şase bărbaţi diferiţi,
Da-năuntru, în codul genetic,
Doar doi sînt primiţi...

Da-i aşa frumoasă...

Ea are nicotină-n călcîie
Şi de-aia nu poate păşi
Decît pe cea mai moale mochetă
Şi pe cauciuc de taxi;
Vocalele ei sînt aspre,
Consoanele se-ascund şi dispar
Într-o imensă harababură
De vocabular...

Da-i aşa frumoasă...

Dar, deşi îmi ascunde multe,
Cel puţin încă nu m-a minţit,
Sau n-am simţit eu minciuna,
Sau am îmbătrînit...
Şi-oricum, cînd zîmbeşte e bine,
De zîmbetul ei toate mă dor
Şi nu mai vreau analize,
Domnule doctor!

Ta da da da...

Inexplicabil

Se vedea că are clasă,
Se vedea că are stil,
Eram sigur că pe lîngă ea
Arăt ca un biet copil...

Înaltă şi subţire
Sub privirea mea grea,
Din toate fetele din jur
Doar ea la mine nu se uita...

Există legi pentru oameni,
Există legi pentru zei,
Dar nu există nici o lege
Pentru inima şi sufletul ei.

Doar cînd flutură mîna,
Doar cînd zîmbeşte puţin,
Se mişcă munţi şi oceane
Şi nori se-ascund şi nu vin!

Ştii, mi-e tare, tare frică,
Şi nici nu pot să explic,
Acelaşi lucru se-ntîmplă mereu
La fel de cînd eram foarte mic:

Ştiu exact ce vreau să spun,
Ştiu şi cuvîntul potrivit,
Doar că, pînă s-ajungă la buze,
Cuvîntul s-a topit!

Ea umblă vara în alb,
Iarna umblă la fel,
Un fular cît Europa
O ia şi-o ascunde sub el...

Şi cam asta e tot
Ce ştiu despre ea,
N-o cunosc, dar am văzut-o
Şi poate nu trebuia...

Aşa că de-atunci stau şi-aştept,
Oare cînd ne vom mai vedea?
Aşa că de-atunci stau şi-aştept,
Oare cînd ne vom mai vedea?
Aşa că de-atunci stau şi-aştept,
Oare cînd ne vom mai vedea?
Aşa că de-atunci stau şi-aştept,
Oare cînd ne vom mai vedea?

N-are nici o importanţă
Cum se termină cîntecul meu...

Tu/Dacă poţi

Pielea ei e arsă de soare,
Un ten ciudat, de Ev Mediu tîrziu,
Conduce maşini, porneşte motoare
Arsă de soare...

O văd dintr-o parte, puţin încordată,
Ascultă atentă, priveşte atent,
Norii de-afară i-am citit într-o carte,
Îi văd dintr-o parte...
Cum oare poţi ghici
La care film te-ai plictisi?
Cîţi n-ar dori să stea
Doar cinci minute-n stînga ta?

E greu să-ţi dai seama,
Şi-apoi dup-o vreme
Apare şi teama...
Cromozomii, de exemplu, mi-a spus unul
"Nu cred nimic din ce spui!"
Că tu ai doi, iar eu numai unul!
"Nu cred nimic din ce spui!"
Zău, există doctori care fără nici un scop,
"Nu cred nimic din ce spui!"
Pur şi simplu i-au văzut la microscop!
"Nu cred nimic, nimic din ce spui!"

O rază de soare
Crede că tu,
Ca un cristal, o poţi lăsa să treacă,
Şi nu,
Din păcate nu!

Privirea ei e-o hartă ciudată,
Există izvoare, există păduri,
Există şi nord, există şi-o pată...
E-o fată ciudată!
Dispare uşor, dintr-o mişcare,
Spun unii c-ar fi un secret egiptean,
Şi norii de-afară dispar şi e soare:
Ciudată mişcare!

Aş vrea să ştiu:
Deşi e soare,
De ce e pustiu?
Dacă poţi, fă din noapte zi,
Dacă poţi, fă-mă să zbor,
Dacă poţi, potoleşte-i pe copii:
Ai să vezi că nu-i uşor!
Dacă poţi, stai toată iarna-n cort,
Dacă poţi, chiar fă-o, zău!
Dacă poţi, mai ia o felie de tort
Si-o să ţi se facă rău!

Dacă te sun seara,
Tocmai te-ai culcat
Şi dacă sun devreme,
Dormi şi-ar fi păcat...
Ziua eşti plecată,
Noaptea nu răspunzi...
Cum să dau de tine
Dacă te-ai ascuns?

Dacă poţi, apari la televizor,
Dacă poţi, vinde-mi poveşti,
Dacă poţi, obligă-mă să cînt în cor,
Pîn' la urmă oboseşti!
Pîn' la urmă oboseşti!
Pîn' la urmă oboseşti!
Pîn' la urmă oboseşti! (Am obosit deja... mmh, da)
Pîn' la urmă oboseşti!
Pîn' la urmă oboseşti! (Am obosit deja)
Pîn' la urmă oboseşti!
Pîn' la urmă oboseşti! (Am obosit deja, zău)
Pîn' la urmă oboseşti!
Pîn' la urmă oboseşti! (Am obosit deja, am obosit)
Pîn' la urmă oboseşti!

Mozart, într-un moment de plictiseală

Mmm-mmm, mmmm
Mmm-mmm, mmmm

Mmm-mmm, mmmm
Afară plouă, şi-asta de trei zile,
Mmm-mmm, mmmm
Se pare că ceva s-a întîmplat:
Mmm-mmm, mmmm
În cer s-a adunat prea multă apă
Mmm-mmm, mmmm
Şi jos la noi era mult prea uscat...

Trei camere mă-mbie, sînt curate,
În fiecare cameră un pian,
Şi zgomotul de ploaie din fereastră,
Şi pînza de păianjen din tavan...

Pe clape, Doamne, numai şapte note,
Şi eu acelaşi încăpăţînat,
Acelaşi mic-dejun, aceeaşi casă,
Aceleaşi cărţi ascunse-acum sub pat...

De cine să-mi aduc acum aminte?
Aşa de-amestecată mintea mea,
Ar trebui s-o scot puţin la soare,
Ar trebui măcar s-o pot spăla...

Maria îmi aduce de mîncare,
Alege pianul fără să ezite...
Acum pe pian am un pahar cu lapte,
Şi şuncă, şi legume, şi clătite!

Sînt mulţi care pîndesc, îi simt tot timpul:
"Ce fac, cum fac, de ce şi cu ce bani?"
E-adevărat, ştiam c-o să se-ntîmple,
Doar că durează de atîţia ani...

Mmm-mmm, mmmm
Am obosit., sau poate de la vreme,
Mmm-mmm, mmmm
Stomacul plin e cel mai rău duşman,
Mmm-mmm, mmmm
Aş vrea s-apară o prinţesă blondă,
Mmm-mmm,
Nu-mi vine nici măcar să mă aşez la pian...
Mmm-mmm

Cuţitul zilei

Am o mie de prieteni,
În fiecare zi îi simt în gît;
Ei mă iubesc cu toţii
Şi chiar mai mult de-atît,
Da' ferească Sfîntul, Doamne,
Doar o dată să cad jos:
M-ar sfîşia zîmbind pînă la os,
M-ar sfîşia zîmbind!

E iubita mea frumoasă,
Toate trag de partea ei,
Pentru ea transformă tatăl
Totu-n pînze cu ulei.
Doar în ochi acid clorhidric,
Altfel prea ar fi frumos,
Se topeşte carnea mea pînă la os,
Se topeşte carnea mea...

Nimeni nu vrea poezii
În oraşul de hîrtii,
În oraşul de carton...

Unde caii alergau,
Trei zidari glumesc şi beau,
Gard de sîrmă şi beton...

Hai să nu plătim chiria,
Liftul să-l blocăm la şapte,
Să oprim pe ţeavă apa,
Să spargem sticlele de lapte,

S-ascuţim cuţitul zilei,
Să-l facem septic şi lucios,
Să nu-l simţim cînd ne tot taie
Pînă la os!
Să nu-l simţim cînd ne tot taie
Să nu-l simţim cînd ne tot taie
Să nu-l simţim cînd ne tot taie
Pînă la os!

Cald/rece

Te-ai grăbit să pleci,
Mîinile tale erau groaznic de reci
Şi, din graba ta,
Am păstrat cumva
Un oftat ciudat,
Foarte-ndepărtat...

Te-ai grăbit să pleci,
Nici măcar nu ştiu ce faci, pe-unde treci,
Dacă ţi-aş vorbi
Nu m-ai auzi,
Nici un telefon
Nu mai are ton...

Soare galben,
Nori de fier,
Ceaţă-n loc de cer...
E greu fără tine...

Lasă că ştim noi

Lasă, că ştim noi!
Lasă, că ştim noi!
Lasă, că ştim noi!

De cum m-am trezit astăzi de dimineaţă
Am dat drumul la radio
Şi-o voce spunea că o să fie frig şi-o să fie ceaţă,
Şi-asta stereo!

Lasă, că ştim noi!
Lasă, că ştim noi!
Lasă, că ştim noi!

M-am îmbrăcat bine, mi-am luat şi fularul,
Bocancii mei au talpă uite-atît,
N-am nici o treabă!
Mi-am pus şapca şi mi-am tras fermoarul,
L-am tras pînă la gît!

Lasă, că ştim noi!
Lasă, că ştim noi!
Lasă, că ştim noi!

Vine iarna, e aerul rece,
Mereu uit şi plec fără mănuşi...
Măcar puţin o să te văd şi azi,
Ajung uite-acuşi!

Dacă mă uit la tine, ştie toată lumea;
Dacă nu mă uit nu rezolv nimic,
Lumea tot va spune că sînt mort după tine,
Cînd eu te plac doar un pic...

Lasă, că ştim noi!
Lasă, că ştim noi!
Lasă, că ştim noi!

Aş vrea să pot să umblu oricînd pe stradă,
Cu cine am chef la braţ, cu cine vreau eu, ce mare scofală?
Să nu mă gîndesc mereu cum o să mă vadă
Iar vecinul meu...

Lasă, că ştim noi!
Lasă, că ştim noi!
Lasă, că ştim noi!

Dac-aş mai bea un pahar de bere

Dac-aş mai bea un pahar de bere,
Poate c-aş face ce mi se cere,
Dar eu tocmai asta nu vreau...
Mmmm,
Aşa că mai bine, mai bine nu beau,
Aşa că mai bine nu beau!

Transcriere: Sergiu Mitrofan