Alexandru Andrieş - Petală (2009)
Dacă am dreptate, cînd o să vină iarna,
Dacă am dreptate, tu n-o să mai pleci,
Dacă am dreptate, iarna va fi lungă,
Vom sta împreună săptămîni întregi
Dacă am dreptate, şi la primăvară,
Dacă am dreptate, tot aici vei fi,
Dacă am dreptate, la fel şi la vară,
La fel şi la anul, noapte şi zi!
Dacă am dreptate, o să treacă timpul,
Dacă am dreptate, nici n-o să-l simţim,
Dacă am dreptate, o să zică lumea
"Sînt ei, îi ştim bine, da’ de cînd oare îi ştim?"
Dacă am dreptate
Dacă am dreptate
Dacă am dreptate
Dacă am dreptate
Unii beau doar apă,
Alţii beau doar vin,
Unii stau cu ochii pe tine
Şi varsă venin
Unii se scoală devreme,
Alţii dorm tîrziu,
Unii nici măcar n-au somn:
Te-ar mînca de viu!
Îşi rod unghiile-ntruna
Şi se uită pieziş;
Cînd vorbesc, mai mult scrîşnesc:
Parcă au sub limbă pietriş!
Unii mor fără dulciuri,
Alţii sînt carnivori,
Eu mă hrănesc cu toţi cei care
Nu te lasă să mori...
Cînd la femei le vin idei
Apar probleme şi la zei
Sar scîntei
Cînd la femei le vin idei (le vin idei)
Cînd la femei le vin idei
Te pui şi faci, chiar dacă nu vrei
Hei, hei
Cînd la femei le vin idei (le vin idei)
Cu vorbe dulci,
Doar din sprîncene,
În glas cu clopoţei
Şi cîteodată din tăceri:
Aşa apar idei
La femei!
Cînd la femei le vin idei
Să nu faci glume că ţi-o iei
Taci şi bei
Cînd la femei le vin idei (le vin i-)
Sar scîntei
Cînd la femei le vin idei (le vin i-)
Hei hei
Cînd la femei le vin idei
Pe-o petală de floare
Am să-ţi scriu o scrisoare
În cuvinte transparente şi mici
Am s-o fac să plutească
Şi cumva să te găsească
Şi-o s-aştept să văd ce-o să zici
Dacă n-o vei descifra
Tare mă va afecta
Şi-o să fiu cam un minut necăjit
După care, ca la şcoală,
O să iau altă petală
Şi-o să scriu din nou scrisoarea
Iar şi iar, la infinit,
Pînă cînd o s-o poţi citi
Pînă cînd o s-o poţi citi
Pînă cînd (pînă cînd) o s-o poţi citi (pînă cînd)
Pînă cînd (pînă cînd) o s-o poţi citi (pînă cînd)...
Alexe: Hahaha, era chiar la final... Foarte bine, ce?
Ioana: bleeeah
Alexe: hahahaha
Dimineaţa clătite cu gem de căpşuni,
Soare afară şi tu să mă suni:
Aproape sînt sigur că asta e tot ce-mi doresc!
O ploaie subţire chiar după concert,
Tu la cafea şi eu la desert:
Aproape sînt sigur că asta e tot ce-mi doresc!
Poate şi-un film, dar nimic complicat,
Să rîdem cu poftă, întinşi comod în pat,
Vecinii să n-aibă nimic de reparat,
Cam asta ar fi, cam asta ar fi...
Vise albastre cu fluturi enormi,
Lipită de spatele meu tu să dormi:
Aproape sînt sigur că asta e tot ce-mi doresc,
Şi nu glumesc:
Aproape sînt sigur că asta e tot!
E-aşa de bine că sigur e rău,
E-aşa de bine că sigur e rău,
E-aşa de bine că sigur e rău,
Da' mie-mi convine!
Dacă doar îmi scrii
Rîd şi mă prostesc,
Dacă şi vorbim
Parcă-ntineresc,
Cînd ne întîlnim
Cred că strălucesc,
Doar ce mă atingi şi
Simt cum ameţesc!
Aproape sînt sigur că nu e normal
Da' e-aşa de frumos că nici nu-mi pasă,
Chiar dacă e un fel de hipnoză, te rog nu te opri!
Tot ce povesteşti
Mă interesează,
Dacă şi zîmbeşti m-am pierdut de tot!
Aş putea să stau
Doar aşa cu tine
Şi de restul lumii să mă doară-n cot!
Aproape sînt sigur că nu e normal,
Da' e-aşa de frumos că nici nu-mi pasă,
Chiar dacă e un fel de hipnoză, te rog nu te opri!
Nici o şoaptă nu te-aşteaptă,
Totu-i un decor,
Pe retină doar rugină
Din televizor;
Flori uscate stau presate
Într-un vechi clasor...
Somnul pleacă, n-o să treacă
Noaptea prea uşor!
Ceasul zace, dă din ace
Ca-ntr-un insectar,
Prin perdele nori şi stele
Strălucesc bizar...
Din sertare la plimbare
Amintiri apar:
Insistente, transparente,
Nimic foarte clar...
Pe noptieră o scrumieră
Şi-un pahar curat,
Umbre grele sub saltele
Cu un gust sărat.
Ştii precis că nu e vis
Şi totuşi, ce ciudat,
Perna creşte şi pluteşte
Cu tot cu tine-n pat.
Încă un tren prea departe,
Încă o noapte pe drum,
Aceeaşi gară, o altă dimineaţă
Cu ploaie deasă şi fum,
Încă o zi fără tine,
Încă o seară cu somn nedormit,
Abia aştept să treacă şi asta:
Mi-e tare dor, îmi e un dor cumplit!
Am pregătit cearşafuri de mătase,
Perne cu puf, perdele vaporoase
Şi ciocolată din care ştiu că-ţi place,
Filme şi ceai, doar ca să mai stai...
Încă un ceas, înc-o secundă,
Ce formidabil motor!
Apari şi-l faci pe timp să se-ascundă
Într-un ocean, într-un ocean de dor,
Într-un ocean, într-un ocean de dor!
Mi-am dorit de cînd mă ştiu
S-am o casă la Sibiu,
Nici pe Mureş, nici pe Jiu,
Mi-am dorit de cînd mă ştiu
Să am casă la Sibiu
Zău că nu sînt cusurgiu,
Da' chiar vreau casă la Sibiu,
E ceva la care ţiu:
Am visat de cînd mă ştiu
Să am casă la Sibiu!
Nu vreau o casă mare,
Nici nu-i greu ce vreau eu:
Îmi ajunge-o căsuţă
Micuţă
Chiar lîngă muzeu!
Dom' primar de la Sibiu,
Cîntecelul meu hazliu
L-ai auzit acum pe viu,
Haide, spune-mi, vreau să ştiu:
Nu-mi dai casă la Sibiu?
Chiar nu-i nici o glumă,
Vreau o casă la Sibiu,
Cine n-ar vrea să
Aibă casă la Sibiu?
Toate lucrurile care-ţi plac devin acrişoare
Cînd distanţa dintre tine şi el ia amploare
Şi e greu să te convingi că doar ţi se pare
Cînd tu nici măcar nu mai eşti tu...
El la telefon cînd sună parc-ar sta în picioare,
Cu o mînă pe bagaj, gata de plecare,
Şi glumeşte prea mult şi rîde prea tare,
Iar tu nici măcar nu mai eşti tu...
Ce să faci, ce să iei,
De ce să zaci, ce să mai vrei?
Noaptea e rece şi somnul agitat:
Un caz complicat, foarte greu de rezolvat!
E mereu acelaşi joc, aceeaşi ghicitoare:
Se poate mai mult, se poate mai tare?
Şi răspunsul e clar, cînd el la uşa ta apare
Şi cînd tu în sfîrşit iar eşti tu!
Vai de neuronii mei,
Nu ştiu ce mă fac cu ei:
Nu mai funcţionează, scot scîntei!
Ştiu şi cînd s-a întîmplat:
Ai apărut şi imediat
Tot sistemul s-a scurtcircuitat!
Încă din prima zi,
Încă din prima zi,
Încă din prima zi
Sînt de-atunci total în pom,
Mi-a murit un cromozom
Şi-mi mai funcţionează doar un neuron.
Tot ce fac, fac lent de tot,
Parcă am în vene compot
Şi cînd te văd mă doare de restu-n cot.
Încă din prima zi,
Încă din prima zi,
Încă din prima zi
Degeaba stau şi caut explicaţii,
E clar că tu emiţi
Invizibile,
Intangibile,
Imposibile,
Radiaţii...
Sînt o victimă şi-atît,
Din prima clipă doborît,
Cu gîtu-n lanţ,
Cu nodul în gît!
Culmea e că-mi place tare,
Orice-ar fi, nimic nu mă doare,
Strălucesc pur şi simplu de încîntare!
Încă din prima zi,
Încă din prima zi,
Încă din prima zi
(Încă din prima zi) Da, sînt convins că ştii,
(Încă din prima zi) Da, da, da,
(Încă din prima zi) Încă din prima zi!
(Încă din prima zi) Sînt convins că ştii,
(Încă din prima zi) Ştiu sigur că ştii,
(Încă din prima zi) Da, da, da
Cînd sînt cu tine
Chiar dac-o să zici că spun prostii
Cel puţin patru mîini mi-ar trebui
Una să deschei, una să desfac,
Una să te ţin strîns, una să te plac
Cînd sînt cu tine
Chiar dacă tac, pentru mine e clar,
De patru limbi am nevoie, fără dicţionar:
Una de-alint, una de zis moale,
Una perfectă, una fără vocale
Cînd sînt cu tine
Aş vrea patru ochi să-mi crească cumva
Chiar dacă aş fi caraghios aşa,
Să te văd obosită, să te văd vioaie,
Să te văd în balcon, să te văd în baie
Cînd sînt cu tine
Şi chiar cînd nu sînt cu tine!
Crimă-crimă-crimă!
Crimă-crimă-crimă!
Cuţitu-i perfect şi taie nemilos
Felii de-ardei pe masă şi două-trei pe jos,
Totu e-ncins, sînt aburi deşi şi focu-i aprins.
Crimă crimă crimă
Toată lumea ştie:
Locul crimei e-n bucătărie.
Crimă-crimă-crimă!
Crimă-crimă-crimă!
Desene geometrice pe carne-ncet apar
Şi fire mici de sînge curg pe grătar.
Cîtă precizie! Din trei în trei secunde cîte-o nouă decizie...
Crimă-crimă-crimă!
Şi-acum, din bucătărie, locul crimei se mută în farfurie.
Crimă-crimă-crimă!
Crimă-crimă-crimă!
E fumul des şi-uşor înecăcios,
Îţi intră-n ochi, te simţi neputincios, da,
E lipicios pe faţa de masă şi chiar şi pe dos.
Crimă-crimă-crimă!
Cu tot cu farfurie, locul crimei e-acum în sufragerie.
Crimă-crimă-crimă!
Crimă-crimă-crimă!
Orice ai lua de-acolo de pe tavă,
E natural, nici urmă de otravă.
Dacă mănînc, nu pot să cer minuni:
Vor apărea dureri, vor fi presiuni:
Poate că nici nu strică
Puţină singurătate într-o cameră mică...
Crimă-crimă-crimă!
E clar pentru oricine:
Se-ntîmplă zilnic astfel de crime!
E clar pentru oricine
Se-ntîmplă zilnic astfel de crime!
Crimă-crimă-crimă!
Crimă-crimă-crimă!
Crimă-crimă-crimă!
Crimă-crimă-crimă!
Dacă aş pleca departe
Fără urme, ca-n poveşti,
Ai veni tu să mă cauţi,
Ai putea să mă găseşti?
Tare-aş vrea să se întîmple,
S-a făcut aici urît...
Într-un colţ uitat de lume
Eu cu tine doar, şi-atît!
Dacă zeci de ani şi-o oră
Între noi aş aşeza,
Ai găsi cumva o cale
Dacă totuşi s-ar putea?
Inventez, şi poate de-aia
Îmi răspunzi acum, rîzînd:
"Ora dintre noi s-o scoatem
Anii să-i lăsăm cum sînt!"
Dacă aş uita prin farmec
Cine sînt şi de-unde vin,
M-ai clădi la loc cu grijă
Sau m-ai şi schimba puţin?
Îmi închipui lista mare
Cu defect după defect...
Nu-i ciudat că tot ce facem
Împreună e perfect?
Am sandvişuri cu brînză,
Am vitamina C,
Am lapte bătut, am iaurturi cu fructe,
Am dietetice,
Am borcane cu zacuscă,
Am supă cu tăiţei,
Am mezeluri bune şi cîrnăciori,
Şi-am şi Omega 3,
Fiindcă nu ştiu cine vine şi-mi bate la uşă!
Fiindcă nu ştiu cine vine şi-mi bate la uşă!
Am filme subtitrate,
Am discuri şi casete,
Am cărţi, reviste, benzi desenate,
Am poze cu mine cu plete,
Am aspirină Bayer,
Am bandaj autocolant,
Am termometru digital,
Am spirt dezinfectant,
Fiindcă nu ştiu cine vine şi-mi bate la uşă!
Fiindcă nu ştiu cine vine şi-mi bate la uşă!
Am schimburi de pat curate,
Am ceas deşteptător,
Şi pun pariu că nu ghiceşti:
Am şi deumidificator!
Am fluier, am lanternă,
Am ac, am degetar,
Am şi-o valiză mică,
Cu strictul necesar,
Fiindcă nu ştiu cine vine şi-mi bate la uşă!
Fiindcă nu ştiu cine vine şi-mi bate la uşă!
Fiindcă nu ştiu cine vine şi-mi bate la uşă!
Fiindcă nu ştiu cine vine şi-mi bate la uşă!
Dac-aş putea povesti
Despre cerul albastru şi gri,
Despre frunzele mii,
Despre ploaia-n fîşii,
Octombrie, ştiu că trebuie să vii...
M-ai prins cam nepregătit,
Încă bronzat şi un pic răguşit,
Vîntul ăsta tîmpit, na, că m-a ciufulit,
Octombrie, cînd ai venit.
E puţin caraghios: chiar şi cînd e frumos
Simt ace reci peste sprîncene
Şi văd cîţiva nori agăţaţi cumva de nişte antene...
Tu deja ai fular,
Mie-mi trebuie doar
Braţele tale-n orice vreme...
Pădurea e un evantai
Din culori coborîte din rai...
Am să fac un ceai, o, scuză-mă, vai,
Octombrie, ia loc, te rog, stai!
Noi venim şi vă cîntăm, vă povestim, vă amuzăm,
Voi doar staţi şi vă uitaţi, ne cîntăriţi şi-aplaudaţi:
E grozav, e comod, e uşor!
E convenabil să fii spectator, spectator!
Ai loc fix în decor,
Eşti un simplu spectator!
Ai loc fix în decor,
Eşti un simplu spectator!
Fiindcă ai plătit bilet,
Ai păreri, te crezi expert,
Ne ordonezi, ne digerezi,
Ne dai note, tu chiar crezi că
E grozav şi comod şi uşor,
Îţi place să tot fii spectator, spectator!
Chiar cu frac de dirijor,
Eşti un simplu spectator!
Chiar cu frac de dirijor
Eşti un simplu spectator!
Înapoi a doua zi
Tu faci tumbe, nici nu ştii
Că oricîţi bani ai cheltui,
Mereu e unul şi mai şi!
E grozav, rîd în mine de mor:
Habar n-aveai că
Eu sînt de fapt spectator, spectator!
Mă plăteşti să te ador
Şi să-ţi fiu spectator!
Mă plăteşti să te ador
Şi să-ţi fiu spectator!
Spectator,
Spectator!
Transcriere: Sergiu Mitrofan