Uite-aşa sînt eu #1

Se-ntîmplă că stau noaptea în pat,
Citesc o carte, mă simt minunat,
Doar eu şi literele - cît de ciudat!
Şi brusc îmi dau seama că, de fapt, m-am culcat...

Uite-aşa sînt eu...
Uite-aşa sînt eu...
Uite-aşa sînt eu...
Uite-aşa sînt eu...

Sînt la desert, mănînc îngheţată,
În linguriţă văd manşeta ta colorată,
Vorbesc cu tine şi, dintr-o dată,
Spun numele pe care-l are altă fată...

Uite-aşa sînt eu...
Uite-aşa sînt eu...
Uite-aşa sînt eu...
Uite-aşa sînt eu...

Am o listă
(În batistă
Nu există
Nici o listă)
Îţi spun încet:
E strict secret!

Uite-aşa sînt eu...
Uite-aşa sînt eu...
Uite-aşa sînt eu...
Uite-aşa sînt eu...

Dimineaţa, în baie, mă studiez atent:
Mă uit la piele, mă uit la ciment,
E lumină în baie doar cînd e curent,
Dar eu văd perfect, deşi par absent...

Uite-aşa sînt eu...
Uite-aşa sînt eu...
Uite-aşa sînt eu...
Uite-aşa sînt eu...

Uite-aşa sînt eu...
Uite-aşa sînt eu...
Uite-aşa sînt eu...
Uite-aşa sînt eu...

Merg pe stradă şi mă gîndesc:
Uite că viaţa s-a complicat!
Cînd sînt liber eu, ai tu o problemă
Şi în restul timpului sînt eu ocupat.

De ce să fiu eu mereu un hoţ
De care, de fapt, tu ştii,
Şi care cu acordul tău mai fură puţin
Cînd te roagă la el să vii?

De ce sînt scund, în loc să fiu înalt?
De ce n-am automobil?
De ce părinţii tăi sînt mereu o problemă,
De parcă ai fi un copil?

Nu-mi place nici asta, nu-mi place nici aia,
Şi nimic nu stă-n puterea mea,
Merg pe stradă şi mă gîndesc:
Poate şi tu ai de spus ceva...

Mi-ajunge să ştiu că exişti undeva,
Mă bucur nespus cînd apari în camera mea,
Te văd cum citeşti, te-aud cum respiri
Şi ştiu că, dacă ţi-aş povesti, aş vedea,
Aş vedea cum te miri...

Duminică eşti ocupată, mi-ai spus,
Luni trebuie să stai acasă,
Marţi am treabă eu, miercuri am treabă eu,
Joi e-o zi mult prea ploioasă,
Vineri şi sîmbătă se duc imediat, imediat,
Duminică ne mai şi-odihnim...

Merg pe stradă şi mă gîndesc
Că, de fapt, vreau atît de puţin...
Atît de puţin,
Atît de puţin,
Atît de puţin,
Atît de puţin,

Atît de puţin,
Atît de puţin,
Atît de puţin,
Atît de puţin,

Atît de puţin,
Atît de puţin...

E la radio cineva,
În emisiunea Ei vorbeşte Ea,
Doar o dată s-o asculţi şi n-o să mai vrei altceva!
Da, da, da!
E-o adevărată stea,
Nu-i nimeni, nimeni ca Ea!
Nu-i nimeni
Ca Ea,
Nu-i nimeni!

Are mii de-ascultători
Şi toţi îi scriu (ce?), îi scriu, îi scriu scrisori,
Ea le răspunde pe viu, îi sfătuieşte la greu (mereu),
A salvat căsnicii,
A salvat bătrîni, copii,
Şi eu
O ascult...
Şi eu
O ascult.

Am sunat la "Actualităţi",
Cît pe ce să mă facă bucăţi
Doar fiindc-am propus un serial cu Ea,
Mi-au spus că "... sîmbătă seara de programe se-ocupă altcineva!"

Jeana Gheorghiu e mic copil!
Irina Nistor, Tudor Caranfil,
Daniela Gămulescu (ha!)
Nici nu se compară cu Ea,
Da, da!
Dau oricînd cinci T.V.R.
Pe emisiunea Ei la radio, aşa cum e!
Dau cinci
T.V.R.,
Dau cinci!
Ha!

Îmi fac un ceai (cu puţin alcool),
M-aşez comod în papuci
Şi-ncui cîinele în hol:
Mai sînt doar cinci minute
Pînă-ncepe emisiunea mea!
Da, da!
E-o adevărata stea,
Nu-i nimeni,
Nu, nu-i nimeni ca Ea!
Nu-i nimeni
Ca Ea,
Nu-i nimeni!

Mai bine nu

În copilărie ai prins doar filme cu război:
Se vorbea ruseşte, nemţii pierdeau, cîştigam noi!
La un moment dat, ţin minte, ai fost de-a dreptul revoltat,
Ai zis: "Tată, măcar o dată să fie şi nemţii cei care bat!"

Eşti mai tînăr ca mîine,
Eşti mai bătrîn mereu decît ieri...
Hei, hei, oare cine-ţi cîntă acum? Hai, spune...
Hei, hei, oare cine-ţi cîntă acum?
Hei, hei, oare cine-ţi cîntă acum? Hai, spune...
Hei, hei, oare cine-ţi cîntă acum?

Prima ta iubită (vreau să spun, cea care-ţi plăcea)
Avea ochi verzi, vorbea corect româneşte şi tot timpul chiulea...
Mi-ai spus cum într-o seară i-ai auzit vocea trecînd prin cearşaf,
A zis: "Venim noi la putere, şi-atunci să vezi cum vă facem praf!"

Eşti mai tînăr ca mîine,
Eşti mai bătrîn mereu decît ieri...
Hei, hei, oare cine-ţi cîntă acum? Hai, spune...
Hei, hei, oare cine-ţi cîntă acum?
Hei, hei, oare cine-ţi cîntă acum? Hai, spune...
Hei, hei, oare cine-ţi cîntă acum?

Ştiu doar ce-am învăţat, ce alţii mi-au povestit.
Dacă ar fi să inventez eu totul,
Ar putea fi bine, ar putea fi cumplit...

Hei, hei, oare cine-ţi cîntă acum? Hai, spune...
Hei, hei, oare cine-ţi cîntă acum?
Hei, hei, oare cine-ţi cîntă acum? Hai, spune...
Hei, hei, oare cine-ţi cîntă?

În tren şi-n maşină te simţi mai acasă decît în beton,
Îmi închipui însă că cel mai bine, cel mai bine e-n avion!
Parcă văd cum, de plictiseală, aveai pline ochi aproape trei coli,
Cînd stewardesa te-a-ntrebat în engleză:
"Spune-mi, la voi în ţară sînt şcoli?!"

Eşti mai tînăr ca mîine,
Eşti mai bătrîn mereu decît ieri...
Hei, hei, oare cine-ţi cîntă acum? Hai, spune...
Hei, hei, oare cine-ţi cîntă acum?
Hei, hei, oare cine-ţi cîntă acum? Hai, spune...
Hei, hei, oare cine-ţi cîntă acum?
Hei, hei, oare cine-ţi cîntă acum? Hai, spune...
Hei, hei, oare cine-ţi cîntă acum? Hai, spune...

Flăcări negre, ascunse

Cînd adormi, iubito, văd sub pielea ta
Un ocean de cadmiu şi de apă grea,
Solzi de bachelită sub valuri se sting,
Ştiu de ce fac scînteie dacă te ating...

Flăcări negre
Ascunse...

Cînd se duce somnul, pielea ta ia foc,
Fără zgomot apa lasă carne-n loc,
Întrebi, somnoroasă, unde m-am ascuns...
Vîrfuri ascuţite în piept m-au pătruns.

Flăcări negre
Ascunse...

Ziua mergi pe stradă (cine te-ar opri?
Totu-arată aşa cum trebuie în plină zi!)
Eu rămîn acasă; am sub microscop
Un solz pus deoparte, care îndată ia foc...

Flăcări negre
Ascunse...
Flăcări negre
Ascunse...

Războiul tău,
Plăcerea mea,
E-un joc de şah
La nesfîrşit:
Soldaţii care mor,
Săruturi
Şi ceasul,
Care-a amorţit...

Flăcări negre
Ascunse...
Flăcări negre
Ascunse...

Fără comentarii

Nu ies azi din casă, nu ies, orice-ar fi!
Dacă ţii să mă vezi n-ai decît să vii.
Ştiu că te plictiseşti cu mine,
Da-ţi spun cinstit: nici eu nu mă distrez!
Sînt prea leneş s-o iau de la capăt,
Iar tu... despre tine... ştii ce? Nu comentez!
(Nu comentez, nu comentez!)

Poliţistul de azi (miliţianul de ieri)
E cu ochii-n patru: vrea să prindă şoferi!
Ce să caut acum pe stradă?
N-am carnet, şi nici nu intenţionez:
Da' nebun să fii să vrei azi să conduci...
Cît despre asta, mai bine nu comentez!
(Nu comentez, nu comentez!)

Cînd sînt singur, ca azi,
Nici măcar nu mănînc:
E prea chimic totul
Pentru cît de natural sînt!

Gustul tău, cînd săruţi,
E uşor mineral,
Îl maschezi cu tutun,
Îl îngropi tactil şi vocal!

Nu ies azi din casă, nu ies, nici să mor!
Dacă ţii să mă vezi, dă drumul la televizor!
Poţi să mă prinzi pe canalul şapte,
Atenţie însă: mă cam dereglez
Şi n-am nimic nou nici în timp, nici în spaţiu,
Cît despre vremea de mîine... ştii bine: nu comentez!
(Nu comentez, nu comentez!)

Nu poţi bate sentimentul (rece ca gheaţa)

E comod fotoliul moale,
Stă picior peste picior,
A ascultat dintotdeauna
Glasul din televizor...

Decît seringa şi fiola,
Tot mai bine Coca-Cola!

Cu pantaloni ultimul răcnet,
Rupţi la genunchi, cîrpiţi la fund,
De cîte ori mergem la film
Ia floricele de porumb.

Decît seringa şi fiola,
Mult mai bine Coca-Cola!
Nu, nu, nu, nu-nu-nu?

Se luptă zilnic cu smîntîna,
Cu caloriile din gem...
Ştie şi noile cuvinte:
Şi silicon, şi colagen (da, da, da!)

Decît seringa şi fiola,
Mult mai bine Coca-Cola...
Decît seringa şi fiola,
Mult mai bine Coca-Cola!

Orb prin Gaza

Cît de complicat e totul:
N-ai pe ce să mai contezi!
Azi, cînd te-ai trezit,
Ceasul te-a minţit...
Nici măcar în maşinării n-are rost să crezi...
Ţi-au spus că e vreme bună,
Şi afară, uragan...
La televizor
E un film color
Şi-uite-aşa nici nu ştii cînd mai trece un an...

Dacă nu vrei să vezi
Nici nu vezi...
Dacă nu vrei să vezi
Nici nu vezi...
E prea greu să mă decid:
Să închid sau să nu-nchid
Aparatul ciudat
La care ieri m-am abonat din nou?...

Îmi mai doresc
Să te găsesc,
Dar pentru asta trebuie să mai cresc
Şi nu e foarte simplu:
Cred că e un fel de boală!
Nu te păcălesc,
Hai să-ţi povestesc:
Am visat azi-noapte o femeie aproape goală (zău!)
Ce uşor e fără tine!
M-am obişnuit deja:
Am făcut curat,
Am călcat şi-am spălat singur...
Spune-mi, poţi să crezi aşa ceva?

Dacă nu vrei să vezi
Nici nu vezi...
Dacă nu vrei să vezi
Nici nu vezi...
Cîteodată nu mi-e somn
Şi-ncăpăţînat, încerc să dorm,
Însă - foarte ciudat!
Cu somnul nu poţi fi încăpăţînat...

Uite-aşa sînt eu #2

În mod sigur tu te-ai obişnuit
Ca cine te vede să rămînă trăznit,
Iar eu, între "tînăr credul" şi "matur chibzuit",
Nu puteam fi excepţie...

Uite-aşa sînt eu!

Doar două picioare pînă la piept
Plus trei sute de grame aşezate corect
Demonstrează cum, uşor, de la drumul drept,
O poţi luaîn orice direcţie...

Uite-aşa sînt eu!
Uite-aşa sînt eu!

Se poate, virgulă, să nu am dreptate,
Dar, două puncte: ce nu se poate?
Şi ştim, nu-i aşa, că-ntre genunchi şi coate,
Statistic...
Statistic, genunchii!

Uite-aşa sînt eu!

Mă ceartă strămoşii mei scandalizaţi,
Rîd de mine strămoşii neidentificaţi
Şi-mi fac cu ochiul, dintre cei plecaţi,
Doar bunicaşi unchii!

Uite-aşa sînt eu!
Uite-aşa sînt eu!

Uite-aşa sînt eu!

Uite-aşa sînt eu!

La telefon, glasul tău neschimbat
Mereu îmi spune că te-ai îngrăşat...
Dar, hai să vedem: e glasul tău destul de versat
Să-i pot da crezare?

Uite-aşa sînt eu!

Vorbim despre tot felul de lucruri, fără perdea,
Rîzi tu, rîd şi eu, rîde şi altcineva.
Mă-ntrebi dacă chiar aşa, şi-ţi spun, zău, chiar aşa:
Nimic, nimic,nimic nu mă doare!

Uite-aşa sînt eu!
Uite-aşa sînt eu!
Uite-aşa sînt eu!
Uite-aşa sînt eu!

Îţi dai seama?

Ştiu că ştii să zîmbeşti politicos şi să conversezi,
Ştiu şi cît te consumi cînd ceva îţi iese pe dos, ştiu şi ce visezi,
Ştiu că ai plecat de-acasă prin mai doar cu un geamantan,
Ştiu că n-ai mai rîs, cum obişnuiai, de aproape un an...
Ştiu că ai avut ce vedea în jurul tău, ştiu că ai ce povesti,
Ştiu că ghiceşti acum întîi ce e rău, ştiu din prima zi...
Şi, zău, n-a fost greu,
Nu eşti tu problema...
Problema sînt eu...

Am pe şira spinării greutăţi care mişcă şi dor,
Bastonaşele din ochi sînt făcute bucăţi de televizor,
În loc de limbă am un melc bîlbîit, bătrîn şi senil
Şi ceea ce pe tine te interesează cumplit e ca de copil...
Am gaze interne de necontrolat care te pot afecta
Şi la analize am ieşit minunat - nu-mi pot explica:
Aşa-i că e greu?
Recunoşti că problema,
Problema sînt eu?

Cum poţi să mai stai? Cum poţi să mă placi?
Îţi dai seama, spune-mi,
Îţi dai seama ce faci?

Cîinele tău tu nu vrei să latre, tu nu vrei copii,
În loc de cărţi, expoziţii şi teatre, preferi MTV!
Ştii horoscop, ştii numerologie, eşti expertă-n tarot,
Ţii socoteala la calorie pe gram de compot,
Ai lenjerie de corp franţuzească prin care, de fapt, vezi,
Cămaşa însă e bărbătească şi tot timpul fumezi...
E cu-atît mai greu:
Nu eşti tu problema,
Problema sînt eu,
Problema sînt eu,
Problema sînt eu,
Problema sînt eu...

Am acest paşaport

Mi-au dat paşaport cu copertă verde şi stemă,
"E-o culoare bună", mi-am zis, "nici un fel de problemă!"
Se pare totuşi că ceva n-a ieşit la tipar,
Fiindcă-n străinătate e privit ca un lucru bizar...
La-nceput am crezut că-i vorba de curiozitate
Şi că se rezolvă cu puţin mai multă publicitate;
Dar uite că au trecut aproape trei ani
Şi grănicerul german şi cu mine parcă sîntem duşmani!

Oare de ce?
Oare de ce?
Oare de ce?

Reacţii ciudate provoacă acest paşaport...
Cred că trebuie un studiu - şi trebuie făcut un raport:
De ce, cînd îl scot, sprînceana din faţă se-nclină
Şi, brusc, nu mai ştie slovacul nici o limbă străină?
De ce doar l-atinge francezul şi stă ca pe ace,
Se strîmbă la poză şi nici măcar viza lui nu-i mai place?
Chiar dacă-i nou paşaportul, proaspăt ieşit de sub strung,
Fiecare pagină goală e cercetată-ndelung...

Oare de ce?
Oare de ce?
Oare de ce?

Am fotografie cu costum şi cravată (alb-negru),
Sînt pieptănat frumos, mustaţa-i la fix aranjată (alb-negru)
Şi cu toate astea, de cînd am acest paşaport (mai mult alb),
Se uită lumea la mine ca la proaspăt ieşitul din cort! (mai mult negru)
Mi-a spus un prieten: "Poţi să-l arunci la gunoi,
Nu-i bun să te duci, e bun doar să vii înapoi!"
N-o fi bun paşaportul, dar situaţia, tovarăşi, e clară:
Pe rupte, pe rupte, pe rupte se pleacă din ţară!

Oare de ce?
Oare de ce?
Oare de ce?

Oare de ce?
Oare de ce?
Oare de ce?

Oare de ce?
Oare de ce?
Oare de ce?

T.N.T./Secunda a doua

Doar fiindc-apar pe scenă (din an în Paşte),
Toată lumea pretinde că mă cunoaşte...
Se spune despre mine mai rău şi mai mult
Decît aş putea vreodată s-ascult!
Preşedinţi de stat mint în faţă popoare,
Dar se pare că asta nici pe departe nu doare
Cît doare de tare faptul că am păr pe picioare,
Că nu şterg praful şi că nu fac de mîncare...

Aşa că nu te mira:
Dintr-o clipă într-alta pot exploda!

Nu vreau să mă caute femei frumoase;
Toate-mi fac curăţenie şi-mi spală vase,
Toate-mi spun (numai mie) poveşti aberante
Şi vor să mă împrietenească cu ceaiul de plante...
Ele ştiu cel mai bine ce-mi trebuie mie
(La aşa experienţă, cum să nu ştie?)
Şi-n spatele ochilor ca două fursecuri
Raze de laser caută carnetul de cecuri!

Aşa că nu te mira:
Dintr-o clipă într-alta pot exploda!

Desigur, există şi cei care mă plac,
Da' ei sînt civilizaţi, au bun simţ şi au trac,
Se dau la o parte, vorbesc aproape în şoaptă,
La ei în memorie lumea e dreaptă...
Vulnerabili tot timpul, se miră senini
Că nu mai au loc de atîtea maşini,
Că sus, pe listă, sînt afară din şir...
Nici eu n-am loc, dar cel puţin nu mă mir!

E foarte clar, nu-i aşa?
Peste două secunde voi...

Tot ce îţi doreşti

(instrumental)

Septembrie '92 (Doar aşa poţi vota)

Ne-ntîlnim, dragă, azi, la votare,
Să nu te prind că nu vii:
E singura dată cînd urna e pentru cei vii...
Să-ţi pui o rochie frumoasă,
Să mergi şi la coafor,
Tot cartierul e cu ochii pe tine - vai de mintea lor!
Să ai buletinul cu tine: e esenţial!
Ştiu că în poza aia de-acum zece ani arăţi în ultimul hal,

Da' doar aşa poţi vota!
Doar aşa poţi vota!
Doar aşa poţi vota!
Doar aşa poţi vota!

Doar aşa poţi vota!
Doar aşa poţi vota!
Doar aşa poţi vota!
Doar aşa poţi vota!

Şi, Doamne! să nu uiţi ciorapii,
Cei care-mi plac mie: subţiri,
Cei cu dungă neagră şi fină
Şi cu trei trandafiri...

Doar aşa poţi vota!
Doar aşa poţi vota!
Doar aşa poţi vota!
Doar aşa poţi vota!

Doar aşa poţi vota!
Doar aşa poţi vota!
Doar aşa poţi vota!
Doar aşa poţi vota!

Îţi promit să te-aştept lîngă scară
Şi n-o să-ntîrzii deloc:
E-un moment balşoi pentru amîndoi, sînt atîtea în joc!
Cabinele-s făcute din pînză
Prin pînza subţire îţi voi şopti...
Cum să te las eu să faci de capul tău: nici nu te gîndi!
Şi nu-ţi fă nici un fel de probleme pentru ce va urma,
Îţi spun de-acum: peste patru ani la fel vom vota!

Doar aşa poţi vota!
Doar aşa poţi vota!
Doar aşa poţi vota!
Doar aşa poţi vota!

Doar aşa poţi vota!
Doar aşa poţi vota!
Doar aşa poţi vota!
Doar aşa poţi vota! Oh!

Doar aşa poţi vota! (împreună,)
Doar aşa poţi vota! (împreună,)
Doar aşa poţi vota! (pe planeta)
Doar aşa poţi vota! (cea mai bună!)

Doar aşa poţi vota! (împreună,)
Doar aşa poţi vota! (împreună,)
Doar aşa poţi vota! (pe planeta)
Doar aşa poţi vota! (cea mai bună!)

Doar aşa poţi vota! (împreună,) (şi-altădată,)
Doar aşa poţi vota! (împreună,) (şi-altădată,)
Doar aşa poţi vota! (pe planeta) (o s-o facem)
Doar aşa poţi vota! (cea mai bună!) (şi mai lată!)

Doar aşa poţi vota! (împreună,) (şi-altădată,)
Doar aşa poţi vota! (împreună,) (şi-altădată,)
Doar aşa poţi vota! (pe planeta) (o s-o facem)
Doar aşa poţi vota! (cea mai bună!) (şi mai lată!)

Hahaaaaa...

Transcriere: Sergiu Mitrofan