Alexandru Andrieş - Muzică de divorţ (2001)


Singur în oraş

Este tîrziu şi strada-i udă,
Azi toată ziua a plouat...
Un poliţist stă la intersecţie
Şi nu se-opreşte din fluierat:
Uite-o maşină - trece pe roşu
Şi poliţistul o fluieră,
Din ea coboară o domnişoară
El o întreabă "Sînteţi singură?"

Singur în oraş,
Singur în oraş,
Singur în oraş
Mă plimb,
Singur în oraş...

În părculeţ pe-o bancă udă
Doi pensionari stau la taifas:
El tot vorbeşte ca o morişcă,
Ea se tot uită pe-ascuns la ceas...
El zice "Dragă, îţi dau dreptate,
Aici nu-i vorba de noroc.
E pur şi simplu o dublă crimă
Să nu mai fiu eu şef de bloc!"

Singur în oraş,
Singur în oraş,
Singur în oraş
Mă plimb,
Singur în oraş...

Mă-ntîlnesc apoi cu-o fată
Îmbrăcată la fel ca ea,
Arată bine, dar cînd vorbeşte
E clar că e altcineva!
Apoi visez pe perna udă
Că la proces, desigur, pierdeam
Şi c-avocatu-mi zicea "Ce bine era
Dacă nu te cunoşteam!"

Singur în oraş,
Singur în oraş,
Singur în oraş
Mă plimb,
Singur în oraş...


Ghinion

Cu frumuseţea m-a păcălit,
Ca peste noapte ne-am căsătorit
Şi de-a doua zi prin magazine-a pornit!
Haine multe, pantofi - la fel,
Zgardă cu diamante pentru căţel
Şi-un dulap întreg de săpunuri şi gel...

Bijuterii, parfumuri scumpe,
Vara la mare, iarna la munte...
Maşină străină cu portbagaj uriaş
Pentru cumpărături...

Nevasta mea... Ne-am despărţit,
Ea s-a tot re şi re şi recăsătorit,
Cum să rezişti la aşa apetit?
Exagerez? Poate, niţel...
Dar ce poate fi mai rău
Pentr-un biet băieţel
Decît femeia care-ţi umblă la portofel?
Tot timpul, tot timpul...
Oh, femeia care-ţi umblă la portofel!


În loc să fii frumoasă

În loc să fii frumoasă
Şi să îmi zîmbeşti,
De cîte ori vin acasă
Uşa-n nas mi-o trînteşti!
Spune-mi ce-i cu tine dragă,
De ce te superi aşa de rău?
Am băut un păhărel,
Unul singur, zău...

Las' că ştiu, aşa eşti tu,
Mă bagi în sicriu...
Nu zice că nu, aşa faci de cînd te ştiu!
Mă-ntrebi ce-am făcut cu banii,
De parcă i-aş fi zvîrlit pe geam!
Păi, dacă beam de toţi banii,
Spune-mi, unde ajungeam?

Am două'ş'cinci de mii - nici un leu în plus.
Ce-am făcut cu ei?
Nu ştiu, zău, s-au dus:
Aveam o sută, parc-o sută aveam...
Aveam o sută, uite că n-o mai am!

Mai bine lasă-mă să dorm,
Mă simt minunat!
Scoate-mi cravata
Şi-ajută-mă s-ajung în pat...
Mîine dimineaţă
Am să-ţi promit lumea-ntreagă
Şi-am să zic că nu mai fac
Niciodată, dragă...
Niciodată, dragă...
Nu mai fac!


La pescuit

Mă trezesc, m-aşez la masă:
Prea mulţi oameni sînt în casă!
În baie mă baricadez,
Acolo citesc, acolo visez
Sau cînd mă duc la pescuit...

Iubita mea din tinereţe
Îmi scrie scrisori glumeţe,
Iar poştaşul - nea Pandele -
I le dă pe toate nevestei mele
Şi iar mă duc la pescuit...

Femeia la care ţin
Are trei copii şi-un bărbat cretin...
Femeia cu care sînt
Mă bagă în pămînt,
Şi-atunci plec la pescuit...

Lume, lume, nu pleca,
Tot mai vreau să-ţi spun ceva:
Ascultaţi şi nu zîmbiţi...
Să nu vă căsătoriţi
Dacă nu ştiţi să pescuiţi!


Nimic anormal

Ştiu, arată minunat,
E tandru şi manierat,
Atent, vesel şi stilat
Dar are-un defect de nesuportat...

O să zici că exagerez,
Că nu-i aşa, că fabulez...
Nici eu nu sînt perfectă,
Nu comentez!
Ştii ce? Ascultă:
Chiar cînd visez
El sforăie...
Mmm, el sforăie!
Habar n-ai cum poate să sforăie!

Nu sînt nervoasă, nu mă montez
Şi, pe cuvînt, n-o spun
Doar ca să şochez,
Dar sînt în stare să divorţez
Doar pentru că sforăie îngrozitor,
Lipit de mine în dormitor...
Şi cînd sforăie
Mişcă şi din picior!
Ce mai, îmi vine să-l omor
Fiindcă
Sforăie...
Mmm... sforăie!
Sforăie!


Publicitate

Viaţa are gust
Cînd locul tău din pat e brusc mai îngust...
Ştii că
Viaţa are gust,
E clar,
Cîteodată
Amar...


Chiar în această casă

Îmi scriu cîntecele-n joacă,
Le cînt aproximativ,
Şi-uite-aşa îmi fac prieteni
Şi duşmani, consecutiv!

Liber ca o vrăbiuţă
(Unii zic inconştient),
Colorez desene negre
Insistent şi transparent...

Colorez desene negre...

Cel mai bine mă simt seara:
Fredonez lungit în pat
Variante de scenariu
Cînd vecinii mei se bat!

Şi cînd crezi că totu-i bine,
Recunoaşte, te şochez:
În acorduri enervante
Te anunţ că divorţez!

În acorduri enervante...

"Cu-asta chiar că nu-i de glumă!"
Mă opreşti, mă rogi, mă cerţi....
Şi clăbucii tăi sînt tot o
Apă pentru cremwurşti fierţi...

Abur cu miros sintetic,
Atitudine corectă...
De-aia m-a pişcat azi-noapte
Lîngă gleznă o insectă!

Cred că de-aia m-a pişcat!

Spui că ăsta nu e cîntec...
Ce contează? Mie-mi place!
Fii atentă, saxofonul
O să-ncerce să te-mpace...

La sfîrşit, acum, bomboane
Pe-o dantelă de hîrtie...
Ştii ce? Să nu-i spunem "cîntec"!
Doar aşa, o melodie...

Hai să nu-i spunem cîntec...


Fiindcă ea nu e aici

Ai deschis uşa larg
Şi ai intrat...
Ştiu că-i tîrziu şi că sînt
Încă-n pat,
Dar o visam, şi eram fericit!
Îmi pare-aşa de rău că
M-ai trezit...

Fiindcă ea nu e
Fiindcă ea nu e
Fiindcă ea nu e aici...
Fiindcă ea nu e
Fiindcă ea nu e
Fiindcă ea nu e aici...

Acuma pleci, da-i prea tîrziu,
Să ştii...
Să baţi la uşă cînd
Vei mai veni!
De nu-ţi răspund, să ştii
C-am adormit,
Şi nu mă mai trezi, cum
M-ai trezit!

Fiindcă ea nu e
Fiindcă ea nu e
Fiindcă ea nu e aici...
Fiindcă ea nu e
Fiindcă ea nu e
Fiindcă ea nu e aici...

Fiindcă ea nu e
Fiindcă ea nu e
Fiindcă ea nu e aici...
Fiindcă ea nu e
Fiindcă ea nu e
Fiindcă ea nu e aici...


Pianissimo

Seara, cînd m-aşez la pian,
Bat vecinii în tavan,
Nu m-ascultă mîna deloc:
Eu vreau într-un loc, ea vrea într-alt loc...

Zice ea "Te-aşezi la pian
Şi parc-ai da c-un bolovan!
Văd că nu ţii la mine deloc,
O să m-aduci în stare
Să-i dau foc!

Las-o baltă,
Nu mai zdrăngăni!
Las-o baltă,
Nu mai mă chinui!

Las-o baltă,
Nu te-ncăpăţîna!
Las-o baltă,
M-am enervat deja!"

Cu solfegii - cam de-o oră -
Mama nu mai are noră,
Eu de soacră am scăpat...
Vai, ce-mi place,
Chiar că-mi place,
Zău îmi place,
Pianul e minunat!


Mîine

Da,
Cîndva te bucurai
Doar cînd mă vedeai,
Zîmbeai şi alergai
La mine...

Azi
Totu-i măsurat
Şi cronometrat,
Nu-ncerca să-mi spui
Că-i bine...

Ştiu,
Toţi copiii cresc,
Eu m-obişnuiesc
Să trăiesc
Fără tine,

Dar hai
Să nu ne minţim:
Amîndoi ştim
Că trişăm
Doar fiindcă-i comod aşa...
Fiindcă-i comod aşa...

Da,
Cîndva mă bucuram
Doar cînd te vedeam,
Zîmbeam şi alergam
La tine...

Azi...


După ani şi ani de zile

După ani şi ani de zile
De spălat şi de călcat,
Nici o urmă de mister
De neidentificat:
El la cinci tuşeşte-n somn,
Ea la şase s-ar trezi,
Se preface doar că doarme,
Să nu-i scoale pe copii...

Şi vecinul ştie lecţia
Cînd păşeşte-ncet, încet:
Se aude-n blocul ăsta
Parc-ai locui-n bufet!
Datorii, servici, probleme,
Listă lungă, complicată,
Despre care - iată - nimeni
Nu vorbeşte niciodată!

Şi cînd, seara, în oglindă,
Cauţi faţa care-o ştii,
Nu vezi decît oboseala
Adunată peste zi...
Şi cum să fii din nou frumoasă?
Cum să fii din nou poet?
Un răspuns care lipseşte
Oricît stai pe Internet...

Şi-acum uite-l şi pe ăsta
Cu divorţul lui cu tot...
După ani şi ani de zile,
Ştii? Te doare fix în cot!


Din nimic

Ne-am certat din nimic,
Amîndoi fierbeam ca
Apa din ibric...
Ca să ne-mpăcăm,
Am zis "Hai să plecăm
Să ne răcorim la
Horezu",
Unde fierbe-ncet orezu',
La Horezu,
Cum se-nvîrte titirezu',
La Horezu,
Unde n-a ajuns chinezu'!

Zice ea: "Ştii ceva?
Ideea ta nici nu-i rea-rea-rea...
Dar nu vreau la Horezu,
Unde latră pechinezu'...
Pe mine să mă duci
La Huşi"
N-ai nevoie de mănuşi
Dacă mergi la Huşi,
Sub un cer de cumuluşi, la...
La Huşi!
Fără unguri, fără ruşi...

Avocata de divorţ,
Cînd găteşte poartă şorţ
Şi zice "Nu ştiţi geografie!
De exemplu, mie
Îmi place la
Pituluşa",
Merg mereu să-mi văd mătuşa,
La Pituluşa
Nu-ţi închide nimeni uşa în nas
La Pituluşa...
Vreţi şi voi? Plecăm acuşa...

(Pituluşa
Comuna Broşteni, jud. Vrancea)


Vocea ta

Astă-seară o să mă abţin,
Săptămîna toată-a fost un chin...
Nimeni nu vorbeşte
Despre ce aş vrea,
Spune-mi tu dacă nu-i aşa?
De la tine nu mai vreau nimic...
Fraţii Grimm m-au minţit un pic:
La ei doar vrăjitoarea
Este foarte rea...
Ştiu acum,
Ştiu că nu-i aşa...

Vocea ta
Mă face un arici plin de ace...
Vocea ta...

Şifonierul poţi să-l iei pe loc,
Şi ce-o să zică vecinii mei de bloc
Mie chiar nu-mi pasă, iar tu vei pleca!
Inutilă întrebarea ta...

Vocea ta
Mă face un arici plin de ace...
Vocea ta...

Astă-seară - cît să fi trecut?
Ştiu, o să zici că nu, dar te-am văzut!
Tu fumai, absentă,
Iar el tocmai plătea...
Cît de tare
Te-ai putut schimba!


Persoana a treia

Ea a venit fără ocol,
Şi-a lăsat hainele în hol,
El de-atîta timp o aştepta:
S-a întors şi s-a uitat la ea...
Ea a vorbit foarte puţin,
Şi asta, după nişte vin,
El n-a vorbit, dar a ascultat,
Îl trăda doar braţul încordat...

Ea l-a privit o clipă,
El s-a uitat la ea,
Ea a zîmbit,
El a zîmbit,
Şi probabil c-afară ningea...
Şi probabil c-afară ningea...

Ea a plecat privind în sus,
A deschis uşa şi s-a dus,
El a rămas nedumerit,
A deschis fereastra şi-a clipit...
Ea a păşit pe trotuar
Cu mîinile în buzunar,
El uşa-n urma ei a-nchis
Şi-a oftat uşor, ca dup-un vis...

Ea l-a privit o clipă,
El s-a uitat la ea,
Ea i-a zîmbit,
El a zîmbit,
Ştiind că n-o va mai vedea,
Şi probabil c-afară ningea..


Transcriere: Sergiu Mitrofan