Întîi a fost pe vreme rea,
Era noros şi vînt bătea
Şi, desigur, ploua;
(Ea va veni, ea va veni)
Asfaltul ud era lucios
Şi-n el se reflecta, frumos,
Imaginea ta.
(Ea va veni, ea va veni)
Cred c-ai aşteptat destul,
Cred c-ai aşteptat destul...
Ea va veni, ea va veni!

A doua oară s-a-ntîmplat
Pe timp frumos, dar ce folos!
Tot în zadar...
(Ea va veni, ea va veni)
Mult mai tîrziu, la telefon,
Ai auzit-o, dar ce ton
Şi ce vocabular!...
(Ea va veni, ea va veni)
Cred c-ai aşteptat destul,
Cred c-ai aşteptat destul...
Ea va veni, ea va veni!

A treia oară a venit,
Dar chiar atunci erai grăbit,
Dacă ai fi putut şti!...
(Ea va veni, ea va veni)
Acuma stai şi-aştepţi din nou
Venirea ei, ca un cadou
Pentru tine ar fi...
(Ea va veni, ea va veni)
Cred c-ai aşteptat destul,
Cred c-ai aşteptat destul...
Ea va veni, ea va veni,
Ea va veni, ea va veni,
Ea va veni, ea va veni!

Are ochi de ciocolată
Şi priveşte uite-aşa: (aici se uită cruciş sau arată cu mîna că se uită cruciş)
Are ochi de ciocolată
Şi priveşte uite-aşa:
Cînd iese ea pe stradă,
Toţi se uită după ea.

Are păr lung şi moale,
Roşcat-auriu
Are păr lung şi moale,
Roşcat-auriu
Şi poartă la gît
Un fular vişiniu.

Dac-o vezi, dă-mi de ştire
Şi-alerg cît de iute pot:
Dac-o vezi, dă-mi de ştire
Şi-alerg cît de iute pot:
A plecat ieri de la mine
Cu inima mea cu tot!

Banca din parc pe care am stat
Avea lemnul foarte uzat,
Eram foarte obosit
Dar n-am putut să dorm nici un pic...
Da, da,
Era
Multă lume care se-agita.
Da, da,
Era
Multă lume care se-agita.

Parcul de-obicei e un loc liniştit,
Aici era un zgomot cumplit,
Toţi veniseră să facă ceva,
Nici unul dintre ei nu se odihnea...
Da, da,
Era
Multă lume care se-agita.
Da, da,
Era
Multă lume care se-agita.

Oamenii citesc ziare,
Cumpără de mîncare,
Peste tot e foarte mare îmbulzeală,
Fata frumoasă e-n înghesuială...
Da, da,
Era
Multă lume care se-agita.
Da, da,
Era
Multă lume care se-agita.

Vremea a zburat,
Tu nu te-ai schimbat...
Cum ai făcut?
Mă priveşti mirată
Şi îmbujorată
Ca la-nceput...
Pentru tine mai există
Undeva, o prinţesă tristă
Care visează
Şi croşetează
Aproape plîngînd,
La fereastră-i un nor,
El îţi fură din zbor
Nuanţa ochilor...
Ce albaştri sînt!

Tot acolo stai?
Am ghicit, aşa-i?
Adresa ta
Mi-o mai amintesc,
Şi este firesc
Să fie-aşa.
Vin acasă
După masă:
Nici o mişcare,
Nici o scrisoare;
Mă duc în bucătărie
Şi-mi tai o felie,
Şi-o mestec mergînd...
La fereastră-i un nor,
El îmi oferă din zbor
Nuanţa ochilor tăi
Aproape plîngînd.

Dacă ai telefon
Şi aparatul n-are ton,
N-ai nici o treabă:
Nimeni nu poate suna,
Stai liniştit în casa ta,
N-ai nici o treabă!

Vecina ta de sus,
Nu ştii unde s-a dus;
Ai auzit în schimb paşi pe podea,
Putea fi chiar ea...
Ai stat după perdea
Şi ai văzut-o cum mergea:
Vecina ta
Se grăbea...

Cafeaua s-a răcit,
Ceasul a-nţepenit,
Muzica doar te mai ţine treaz,
Ţi-e necaz...
Iar vine cineva...
O fi poştaşul, ce-o mai vrea?
Sau n-o fi poştaşul...
Cine-o fi?
N-ai cum să ştii...

Am două umbrele,
Fac ce vreau cu ele,
În orice situaţie
Îmi dau satisfacţie!

Dacă pierd o umbrelă,
Tot mai am o umbrelă
Care dacă plouă-i ca nouă...

Dacă fata-i frumoasă
Las umbrela acasă la ea
Şi a doua zi, chiar dacă nu-i nimeni
Tot găsesc ceva:
Umbrela mea!

Am două umbrele,
Fac ce vreau cu ele,
În orice situaţie...

Ţin acasă-o umbrelă,
La servici o umbrelă,
Dacă-ncepe ploaia-i tot aia...

Umbrela de-acasă
E cea mai frumoasă,
Umbrela cealaltă e spartă!

De-obicei, cînd plouă,
N-am la mine umbrela deloc,
Aşa că nu-i de mirare
C-o uit mereu din loc în loc,
Din loc în loc...

Am două umbrele,
Fac ce vreau cu ele,
În orice situaţie...

Am două umbrele,
Fac ce vreau cu ele,
În orice situaţie...

Unde te duci, frumoasă fată?
Unde te duci, frumoasă fată?
Roua pe flori umedă-i toată,
Unde te duci, frumoasă fată?

De ce nu vrei să stai cu mine?
De ce nu vrei să stai cu mine
Aicea, unde-i cald şi bine...
De ce nu vrei să stai cu mine?

Şoricelul supărat
E mereu ascuns sub pat,
E bolnav
Şi-aşteaptă să-i treacă;

Şoricelul bine dispus
E mereu pe-afară dus,
Nimeni nu ştie
Cînd vine şi cînd pleacă...

Bietul motan,
De necaz s-a suit pe tavan!

Şi lumina parcă se pregătea,
Aduna toţi norii şi-i atîrna
Departe la orizont,
Pe frînghie,
Să se-usuce încet...

Astă-seară a fost cald şi senin,
Toate stelele aveau pahare de vin
Şi-mi dădeau să gust puţin
Şi mie...
Între timp, tu dormeai...

Spune-mi despre tine
Lucruri cît mai puţine,
Lasă-mă să le ghicesc,
Să le inventez,
Să le potrivesc...
Uuuuu...

Dacă mai crezi cît de cît în minuni,
Să te văd trei zile, să nu te văd trei luni,
Şi s-o luăm iar şi iar
De la capăt...
Spune-mi, cum ţi s-ar părea?

Eu te vreau mereu
În colţişorul meu,
Să fii lîngă mine
Şi să-ţi fie bine...
Uuuuu...

Am cunoscut o fată frumoasă,
Are maşină, are şi casă
Şi vorbim la telefon
O grămadă...

Însă n-are ochii tăi,
Însă n-are ochii tăi,
Însă n-are ochii tăi,
Însă n-are ochii tăi,
Însă n-are ochii tăi...

Uite-un fluture pe perdea,
Vrea să intre în camera mea,
N-am să-l las, fiindcă am deja
Musafiri destui...

O lumînare aprinsă am,
Şapte stele chiar lîngă geam
Şi mai vine la seara mea
Încă cineva!

Peste cer sînt nori ca de fum,
Luna nouă iese acum,
Lucrurile-n ceaţă dispar...

Uite-un fluture pe perdea,
Vrea să intre în camera mea,
N-am să-l las fiindcă am deja
Musafiri destui,
Musafiri destui
Deja...

Fereastra scîrţîie, şi el
Se scoală într-un cot niţel
Şi zice: "Închide fereastra!"

Afară-i toamnă şi-i tîrziu,
De frunze, parcul e pustiu
Şi nimeni pe-alei...

"Un troleibuz se-aude-aici!"
"Dar geamul e închis!"
"Ce zici?"
"Poftim?" prietenu-ntreabă.

Regina nopţii a plecat
C-un alt băiat...
C-un alt băiat...

În fereastră-i cerul înrămat,
În odaie am scaun şi pat
Şi pe masa albă, nişte pîine...
Lucrurile-mi sînt în geamantan,
Praful nu l-am şters de-acum un an,
Dar nu-l dau pe azi pentru mîine!

Calendarul din perete-i vechi
Şi pe covorul veşted, cu ciucuri neperechi,
Sînt firimituri uscate de pîine...
Am şi două crăpături în geam
Şi m-a părăsit fata ce-o iubeam,
Dar nu-l dau pe azi pentru mîine!

Ieri m-am întîlnit pe scări cu un om ciudat,
M-a-ntrebat:
"De ce te zvîrcoleşti noaptea în pat?
Ştii, parchetul e şubred, şi se-aude pînă-n baie,
Îmi trezeşti copiii care dorm în odaie, dorm..."

Pe tavan un cerc e, de lumină,
N-am perdea la geam, luna mi-e vecină,
Şi pe masa albă, nişte pîine...
Singur cînd rămîn, cîteodată,
Mai mi-aduc aminte de-un nume de fată,
Dar nu-l dau pe azi pentru mîine!

Anii trec mai uşor decît ne închipuim,
Îi căutăm în sertar şi brusc nu-i mai găsim;
Nimeni nu ştie precis unde se duc anii ăştia aşa,
Eu cred că probabil se adună
Şi stau împreună
Undeva!

Aşa că nu-ţi fă griji
Zău, tu nu-ţi fă griji, draga mea,
N-ai de ce să-ţi faci griji,
Toată lumea păţeşte aşa...

Aşa că nu-ţi fă griji
Zău, tu nu-ţi fă griji, draga mea,
N-ai de ce să-ţi faci griji,
Toată lumea păţeşte aşa...

Aş vrea să te păstrez lîngă mine, aproape de tot,
De-aia am conceput un buzunar special la capot...
În el încapi doar tu şi nimeni altcineva,
Se-nchide cu fermoar
Şi-năuntru doar
Argint şi catifea!

Aşa că nu-ţi fă griji
Zău, tu nu-ţi fă griji, draga mea,
N-ai de ce să-ţi faci griji,
Toată lumea păţeşte aşa...

Tu poţi să vii oricînd
Şi să stai aici cît doreşti,
Şi cînd e ziua ta
Am să-ţi cînt şi-am să-ţi spun poveşti...

Ce zici, ce idee!
Ţine-o sub cheie,
Ai grijă de ea!...

Azi ninge tare, draga mea,
Avionul nu poate ateriza,
Pilotul are pe geam un morman de nea
Şi se-agită degeaba...

Afară e-un frig îngrozitor,
De-aia apa a îngheţat în motor,
De-aia toate păsările zbor
Cînd vine zăpada...

Uită-te jos pe patinoar,
De aici, de sus, oamenii par
Ca punctele negre pe zar.

De-argint e pădurea, zău,
Nu-mi pare rău
C-am zburat pe deasupra...
Ştii,
Aş vrea să ne-nvîrtim aşa,
Avionul ca un fulg de nea,
Şi peste gheaţa din fereastra ta
Să se-aşeze zăpada...

Ratatatara-ra...

Asta-i uşa:
Vei observa
Lîngă perdea
Un scaun gol,
Dacă te-ai aşeza
Ai deranja...

Asta-i uşa:
Cum ai intrat?
Este ciudat
C-ai reuşit,
E un zgomot cumplit
Respiraţia ta,
Stai, nu te mişca...

"Te-am văzut cum dormi,
Pe buza de sus
Soarele ţi-a apus"

De cîte ori vii,
Spui numai prostii...

Asta-i uşa:
Închide-o uşor,
Păşeşte uşor, hai,
N-are rost să mai stai,
Nu te-a auzit,
Şi-a închipuit
Că ai fi venit
Doar...

Transcriere: Sergiu Mitrofan