Alexandru Andrieş - Incorekt - Teatrul Excelsior 5 dec 2011 (2012)
Lumea din jurul meu se schimbă mereu, de la zi la zi:
Un taxi m-a dus la un avion şi-avionul m-a dus la un alt taxi...
Oraşele prin care trec arată pentru mine toate la fel:
O scenă, două microfoane, un restaurant şi-un pat de hotel...
Şi lumea, ieşind din sală, spunînd "În sfîrşit,
Uite-un om fericit, cu-adevărat!
Un om fericit, cu-adevărat,
Un om fericit, cu-adevărat,
Un om fericit, cu-adevărat!"
Avem lîngă noi telefoane
Şi-uite-aşa vorbim, ore în şir,
Dar cum se poate ca-ntre tine şi mine
Să nu fie cîteodată decît un astfel de fir...
La capătul tău, tu taci,
Eu la capătul meu tot tac, dar mai sper,
Şi-n rest bucăţi de sîrmă, bucăţi de plastic şi bucăţi de fier...
Şi vocea ta, care spune "Vreau ca tu
Să fii fericit cu-adevărat,
Un om fericit, cu-adevărat,
Un om fericit, cu-adevărat,
Un om fericit, cu-adevărat!"
Sînt tot mai departe de Madagascar, tot mai departe de Polul Sud
Şi-aşa de-aproape de-oţel şi sticlă, atît de-aproape de-asfaltul ud...
Voci ne vorbesc din difuzoare, feţe ne privesc din televizor,
Depindem azi de ora exactă, depindem azi de comutator,
Am deci toate motivele ca într-adevăr să fiu
Fericit, cu-adevărat!
Un om fericit, cu-adevărat,
Un om fericit, cu-adevărat,
Un om fericit, cu-adevărat!
Da' prietenii mei se simt bine, e-un climat sănătos şi destins...
Nu pleca fără casca de protecţie,
N-arunca pe jos chibritul aprins!
Tu stai azi lîngă mine şi chiar încerci să te porţi frumos,
Necazul e că tu crezi că eu sînt sus
Şi eu de fapt sînt jos, jos, jos...
Şi chiar şi-aşa tu tot mă-ntrebi,
La sfîrşit, dacă sînt
Fericit, cu-adevărat!
Un om fericit, cu-adevărat,
Un om fericit, cu-adevărat,
Un om fericit, cu-adevărat,
Un om fericit, cu-adevărat,
Un om fericit, cu-adevărat,
Un om fericit, cu-adevărat,
Un om fericit
Cu-adevărat!
Anii trec mai uşor decît ne închipuim,
Îi căutăm în sertar şi brusc nu-i mai găsim;
Nimeni nu ştie precis unde se duc anii ăştia aşa,
Eu cred că probabil se adună
Şi stau împreună
Undeva!
Aşa că nu-ţi fă griji
Zău, tu nu-ţi fă griji, draga mea,
N-ai de ce să-ţi faci griji,
Toată lumea păţeşte aşa...
Aşa că nu-ţi fă griji
Zău, tu nu-ţi fă griji, draga mea,
N-ai de ce să-ţi faci griji,
Toată lumea păţeşte aşa...
Aş vrea să te păstrez lîngă mine, aproape de tot,
De-aia am conceput un buzunar special la capot...
În el încapi doar tu şi nimeni altcineva,
Se-nchide cu fermoar
Şi-năuntru doar
Argint şi catifea!
Aşa că nu-ţi fă griji
Zău, tu nu-ţi fă griji, draga mea,
N-ai de ce să-ţi faci griji,
Toată lumea păţeşte aşa...
Tu poţi să vii oricînd
Şi să stai aici cît doreşti,
Şi cînd e ziua ta
Am să-ţi cînt şi-am să-ţi spun poveşti...
Ce zici, ce idee!
Ţine-o sub cheie,
Ai grijă de ea!...
Am două umbrele,
Fac ce vreau cu ele,
În orice situaţie
Îmi dau satisfacţie!
Dacă pierd o umbrelă,
Tot mai am o umbrelă
Care dacă plouă-i ca nouă...
Dacă fata-i frumoasă
Las umbrela acasă la ea
Şi a doua zi, chiar dacă nu-i nimeni
Tot găsesc ceva:
Umbrela mea!
Am două umbrele,
Fac ce vreau cu ele,
În orice situaţie...
Ţin acasă-o umbrelă,
La servici o umbrelă,
Dacă-ncepe ploaia-i tot aia...
Umbrela de-acasă
E cea mai frumoasă,
Umbrela cealaltă e spartă!
De-obicei, cînd plouă,
N-am la mine umbrela deloc,
Aşa că nu-i de mirare
C-o uit mereu din loc în loc,
Din loc în loc...
Am șase umbrele,
Fac ce vreau cu ele,
În orice situaţie...
Am doar cinci umbrele,
Fac ce vreau cu ele,
În orice situaţie...
Am patru umbrele,
Fac ce vreau cu ele,
În orice situaţie...
Am doar trei umbrele,
Fac ce vreau cu ele,
În orice situaţie...
Și-n sfîrșit
Am două umbrele,
Fac ce vreau cu ele,
În orice situaţie...
Te trezeşti tîrziu,
Vezi că ceasul ora 10 arată,
Ştii că pe trotuar
Deja te aşteaptă o fată:
O recunoşti uşor,
E-mbrăcată fistichiu,
Traversezi în goană strada,
Dar observi prea tîrziu
Că stopu-i pe roşu
Şi că poliţistul fluieră:
Bagă mîna-n buzunar,
Bagă mîna-n buzunar,
Bagă mîna-n buzunar,
Pînă la fund!
Apoi te scuzi
Şi, desigur, o duci la plimbare,
E firesc ca pe la prînz
Să-i fie foame
Şi să vrea de mîncare:
Tu intri cu ea
Într-un restaurant
Unde totul este-atît
De elegant...
Nota de plată
Soseşte îndată
Şi chelnerul rîde:
Bagă mîna-n buzunar,
Bagă mîna-n buzunar,
Bagă mîna-n buzunar,
Pînă la fund!
Eu, fetiţo, să ştii
Că nu-ţi dau nici lalele, nici cale,
Nu te duc la şosea
Şi nici de taxi nu am parale:
Eu am un buzunar
Special pentru tine,
În el nu ţin nimic
Fiindcă nu-i cusut bine,
Aşa că, dacă vrei
Mereu fericită să fii,
Bagă mîna-n buzunar,
Bagă mîna-n buzunar,
Bagă mîna-n buzunar,
Pînă la fund!
Haide înc-o dată:
Bagă mîna-n buzunar,
Bagă mîna-n buzunar,
Bagă mîna-n buzunar,
Pînă la fund!
Haide-acum încet:
Bagă mîna-n buzunar,
Bagă mîna-n buzunar,
Bagă mîna-n buzunar,
Pînă la fund!
Haide-acuma tare:
Bagă mîna-n buzunar,
Bagă mîna-n buzunar,
Bagă mîna-n buzunar,
Pînă la fund!
Dacă-n tine e doar un iepure
Toți se bucură ți te țepuie
Te aleargă-n cerc ca pe-un fluture
Rîd de te-asurzesc și te șutuie
Bietul iepure, cum să tropăie?
Zice și merci, doar să țopăie!
De-aia-ți spun: cînd ești doar un iepure
Nu te mai mira, așa-ți trebuie!
Încep să simt că-mbătrînesc
Și doar la asta mă gîndesc
Și-n timp ce mă gîndesc
Îmbătrînesc...
Ce complex!
Da' uit fiindcă îmbătrînesc
Și imediat mă-nveselesc
Și nu mă mai gîndesc că-mbătrînesc
Mulțumesc!
Așa că am și zile bune
Uite că am și zile bune
Cînd uit am zile foarte bune
Mulțumesc!
Mă și feresc să povestesc
Dar dimineața mă trezesc
Și la oglindă fug și mă privesc
Socotesc...
Dar tocmai fiindcă-mbătrînesc
La socoteli mereu greșesc
Și ies mai tînăr decît mi-amintesc
Și zîmbesc
Așa că am și zile bune
Uite că am și zile bune
Cînd uit am zile foarte bune
Mulțumesc!
Strada: de mine nu-i pasă
Mă lasă în pace, e verificat...
Ajung totdeauna acasă
Fără nici o zgîrietură - cum am plecat!
Pe tine, în schimb, strada te place,
Sub picioarele tale se mişcă ciudat,
Tu cazi mereu, şi ea se preface,
Dar ştiu că te-atinge...
Sînt sigur că, de fapt,
Strada e băiat!!!
Știu femei cu picioare perfecte
Știu femei cu gust de bezea
Mi-a cîntat o soprană celebră
Mi-a gătit grozav cineva
Dar cu nimeni nu rîd așa cum rîd cu ea
Dar cu nimeni nu rîd așa cum rîd cu ea
Știu blonde exact ca în bancuri
Știu roșcate fără perdea
Știu brunete deștepte și suple
Zile-ntregi pot s-o țin așa
Dar cu nimeni nu rîd așa cum rîd cu ea
Dar cu nimeni nu rîd așa cum rîd cu ea
E falimentară
Banii fug de ea
Dimineața se trezește cu cafea
Rîd cu poftă la filme de groază
Rîd la știri cînd nu-i altceva
Bat vecinii în țevi ca turbații
Cînd rîdem în pat eu și ea
Zău, cu nimeni nu rîd așa cum rîd cu ea
Da, cu nimeni nu rîd așa cum rîd cu ea
Cum rîd cu ea
Cum rîd cu ea
Îți place să te crezi poetă,
Ai brichetă în poșetă,
Porți ochelari cu ramă groasă,
Pantofi cu toc, ciorapi de plasă.
Cînd te enervezi te-apuci și fumezi
Cu ochii-n cafea...
Mă exasperezi ori de cîte ori
Te zburlești așa!
Cerneala neagră face pete
Cînd scrii poezii cochete,
Dar ai și pixuri colorate
Pentru versuri deocheate.
Cînd doar mîzgălești în cărți de povești
Știu că te-am supărat,
Și-atunci te rog să intri pe blog
Și ne-am împăcat!
E ca un fel de conversație
Poezia-imitație,
Nu trebuie nici o explicație
Dacă chiar n-ai inspirație...
Cînd scrii cu cretă nu mai ești poetă,
În sfîrșit ești copil:
E șansa mea să fac cumva
Să te păstrez așa!
Cine m-ajută să trec peste noapte ca printr-o perdea?
Cine-mi aprinde ziua de mîine de astăzi cu-o stea?
Cine poate toţi norii grei c-un zîmbet să-i ia?
Numai ea...
Cine mă ştie ca pe-o poezie din copilărie?
Cine, atunci cînd lipseşte, mai poate alături să-mi fie?
Cine lasă urme mai fine decît vîntul pe nea?
Numai ea...
Pe cine mai vezi aşa, pe stradă în pijama,
Cine mai umblă aşa, în afară de ea?
Cine zîmbeşte şi-apoi, şcolăreşte, se-ncruntă hoţeşte?
Cine ghiceşte în oase de peşte şi nu nimereşte?
Cine ţine sub ochelari doi ochi de catifea?
Numai ea...
Dragă Şeherazada, uite acolo-i grămada,
Alege-ţi o pereche, da' vezi să nu fie veche,
Vezi să nu fie murdară, cum s-a-ntîmplat aseară,
Haide, începe-ţi povestea, că pe-urmă trecem la chestia a doua, haide
La-la la la laa
La-la la la laa
La-la la la laa
La-la la la laa
Şeicul din Bagdad avea un punct foarte slab
Toată lumea ştia şi numai de asta vorbea...
Cînd cineva prin Bagdad trecea îndată îndată afla
Despre şeicul din Bagdad şi punctul lui foarte foarte foarte slab!
La-la la la laa
La-la la la laa
La-la la la laa
La-la la la laa
Vezi că-ntr-o bună zi o comisie întreagă sosi
Şi merse drept la şeicul din Bagdad care-avea un punct foarte slab
Şi zise "Cum e posibil ca-n Bagdad să fie şeic un om c-un punct slab,
Cînd în alte părţi c-un punct slab nu ajungi nici măcar zugrav, tovarăşi!"
La-la la la laa
La-la la la laa
La-la la la laa
La-la la la laa
Vezi că şeicul din Bagdad care-avea un punct foarte slab
Ţinea prin sertare şi-un punct foarte tare...
Aşa că comisia veni şi,după ce se sfătui,
Decise prin comparaţie că-ntr-o astfel de situaţie, tovarăşi...
La-la la la laa
La-la la la laa
La-la la la laa
Îmi place Tamarra,
Felul ei de-a vorrbi,
Îmi place Tamarra,
Felul ei de-a gîndi...
Îmi place Tamarra
La marre si la munte,
Îmi place Tamarra
În cele mai mici amănunte...
Îmi place Tamarra
Dimineaţa la şapte,
Îmi place Tamarra
În cel mai negrru miez de noapte...
Îmi place Tamarra,
Frrumuseţea şi grraţia,
Îmi place Tamarra
...Că asta-i situaţia!
Îmi place Tamarra
La bec de lanterrnă,
Îmi place Tamarra
În limba materrnă...
Îmi place Tamarra
Şi-atunci cînd rridică capacul,
Îmi place Tamarra,
Îmi place pe drracu!
Sculaţi, voi oropsiţi ai vieţii,
Voi, osîndiţi la foame, sus!
Să crească-n inimi răzvrătirea,
Să-nceapă al lumii vechi apus!
Zdrobiți orânduirea cea crudă și nedreaptă,
Ce lumea o împarte în mizeri și bogați!
Faceți ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,
Egală fiecare, și să trăim ca frați!
Ce-i scandalul ăsta? A strigat cineva?
Cine-a tras cu puşca de mi-a speriat găina?
Cine-a stîrnit praful ce-mi intră-n ochi acum?
E turcul de-aici, sau cel de peste drum?
Refren:
E război, Ioane, (da, da,)
E război, Ioane, (da, da,)
E război, Ioane,
La oaste hai...
Nu pot să plec acuma (da, da), în dezordine aşa (da, da)
Stai să-mi pun izmana sub canapea, (da, da)
Stai s-o strig pe Maria (da, da)
Să-i dau carnetul de CEC (da, da)
Că poate are nevoie de bani, şi eu plec
La război...
Refren:
E război, Ioane, (da, da,)
E război, Ioane, (da, da,)
E război, Ioane,
La oaste hai...
Ce nevoie-aveţi de mine (da, da,)
La armată, nu ştiu: (da, da,)
Nu ştiu să curăţ cartofi,
Nici limbi străine nu ştiu. (da, da,)
Nu ştiu să trag cu puşca (da, da,)
Şi nici să calc pantaloni, (da, da,)
Şi în corul Armatei
Aveţi destui afoni, da, da, la război
Refren:
E război, Ioane, (da, da,)
E război, Ioane, (da, da,)
E război, Ioane,
La oaste hai, înc-o dată (înc-o dată):
E război, Ioane, (da, da,)
E război, Ioane, (da, da,)
E război, Ioane,
La oaste hai (haaai)!
Azi e sărbătoare mare
Cea mai mare sărbătoare
Azi e sărbătoare mare
Cea mai mare pe care o știu!
Toată lumea e mai bună
Toată lumea e mai bună
Azi toată lumea e mai bună
Sau așa-mi place mie să cred...
Peste tot zăpadă albă
Peste tot zăpadă albă
Peste tot zăpadă albă
De la îngeri cadou pentru noi!
Azi e sărbătoare mare
Cea mai mare sărbătoare
Azi e sărbătoare mare
Și vă zic la mulți ani de Crăciun
Și vă zic la mulți ani de Crăciun
Și vă zic la mulți ani!
La mulți ani!
La mulți ani!
La mulți ani!
La mulți ani!
Aceste versuri au fost preluate de pe alexandries.free.fr