În vremuri vechi, pe un vast teritoriu,
Trăia un împărat notoriu
Ce-și conducea poporul spre victoriu
Cu fiecare gest și vorbă-a sa.

Dar într-o bună zi, ne spune slova,
C-a început să bată-n țară toba
Și ducea vestea care-încotrova:
"Balaurul cel verde-i la hotar!"

S-au încercat metodele normale:
Amenințarea cu voinici în zale,
Convingere pe căi mai mult verbale,
Balaurul cel verde nu pleca...

Și-atuncea ca să nu se iște sfadă
Și să nu fie panică pe stradă,
Cel împărat dădu ordin degrabă
Ca să se ia măsuri urgent :

În fiecare piață - conferință,
Să se explice cum e cu putință
Și de ce, de balaur, trebuință
Avem în mod plenar și evident!

Cum crește astfel în popor curajul,
Cum scade astfel implicit șomajul
Și cum reiese limpede-avantajul
De a avea un scop precis de urmărit!

Balaurul însă întoarse coada
Zicînd "Na, că v-ați bucurat degeaba!
Cam mirosisem eu că asta-i treaba,
N-am nici un chef să fiu iară nimicit!

Mai bine plec, și plec acum, și plec în grabă,
Am materiale, am proiect și-am dat și șpagă,
Îmi fac castel în tundră, n-ai tu treabă,
Și domnițe fur c-așa e mai cinstit..."

Pe o cîmpie, un balaur verde
De o mie de ani domnițe fura.
Avea un castel și acolo, probabil, le încuia.
Dar Făt-Frumos cu sabia de piatră
Fără-ntîrziere fu informat,
Încălecă, ziua bună își luă și porni imediat.
Porni la luptă.
Porni la luptă.
Porni la luptă, păi sigur că da!
Porni la luptă.

Balaurul verde de departe îl vede
Și imediat își face un plan,
Dar îl mai lasă să se apropie preț de un an.
Apoi îl înșfacă fără vorbă multă
Și-i strigă în față:
"Ce vrei, ce poftești?"
Făt-Frumos îi răspunde abil, evaziv: "Mata cine ești?"
"Cine ești dumneata?
Cine ești dumneata?
Cine ești dumneata?
Cine ești dumneata?
Cine ești dumneata, spune
Cine ești dumneata? Cine te crezi?
Cine ești dumneata? Spune dom'ne, spune cine ești, da?"
Cine ești dumneata?"

Balaurul spune : "Păi eu sînt balaur
Și domnițe fur de o mie de ani,
Da-n timpul meu liber mai muncesc pe ici-colo, mai fac niște bani.
Pe ele le țin în castel, vezi bine,
Le dau drumul în curte cînd se încălzesc
Le dau educație, masă și casă, și le și iubesc!"
Spunea balaurul.
Spunea balaurul.
Spunea balaurul.
Spunea balaurul, uite-așa spunea...

"Da' mai vreau să știu", Făt-Frumos îl întreabă,
"Dacă sînt libere să facă ce vor,
Să se-organizeze, să țină ședințe, să muncească cu spor?"
"Vai, cum să nu?", balaurul spune,
"Le-am dat voie să aibă Comitet de Apel,
Cînd nu le place treaba cum merge, mă anunță prin el".
Spunea balaurul
Spunea balaurul.
Spunea balaurul.
Spunea balaurul.

"Acum să știi", Făt-Frumos mai zice,
"Să te-omor venisem, drept să îți spun,
Dar n-o mai fac, fiindcă văd că ești un balaur bun! Bun?
Aici voi rămîne, ca să mă asigur
Că în timp nimic nu se va schimba,
Și-n ceea ce privește domnițele multe, te voi ajuta!
Să nu te gîndești la ceva necinstit,
Pe poziții vom fi de egalitate
Și-n ceea ce privește domnițele multe... jumate-jumate!"
"Eu voi fura domnițe", balaurul spune,
"Iar tu în castel le vei păzi,
Productivitatea întregii-întreprinderi astfel va spori!" yeah!
La la la la la la
La la la la la la
La la la la la la
La la la la la la
La la la la la la
La la la la la la

Haoleu, aoleu
A plecat bădița-al meu
Cu mîndruța să se-ntîlne
Pe o-nzăpezită culme,
Da' mîndruța nu veni,
Iar cînd badea o găsi,
Soarele că asfințea
Lupu' falca că-și lingea...

Foaie verde plopușor
Badea-al meu e pe tractor,
El are o ceafă lată
Cu păr mult cîrlionțată,
Are-un dinte lipsă-n gură
De cînd a căzut pe șură,
Rana de la subțioară
Porcu' i-o făcu aseară...

Foaie verde plopușor
Badea-al meu e pe tractor,
Tractoru-i pălit în față,
Radiator cu strungăreață,
Badea nu mai stă-n picioare,
Creierii-i sînt scoși la soare,
Și o parte pe tractor,
Foaie verde plopușor.

Pe Maria au tăiat-o chiar lîngă fîntînă,
Pe Maria au tăiat-o chiar lîngă fîntînă,
Cu găleata-n mînă.
Pe Ion o noapte-ntreagă ei l-au căutat,
Pe Ion o noapte-ntreagă ei l-au căutat,
Și tot l-au aflat
Și l-au tăiat, he...

Nicodim, el a rămas în chioșcul de fanfară
Nicodim, el a rămas în chioșcul de fanfară
Atîrnat de-o sfoară...

Ho, oprește, zice unul,
Uită-te la el!
Ho, oprește, zice unul,
Uită-te la el!

Ăsta nu mai este cîntec,
Ăsta e măcel.
Ăsta nu mai este cîntec,
Ăsta e măcel!

Mamă, muri Maria,
Maria, mamă, muri,
Mamă, muri Maria,
Maria, mamă, muri,
Mamă, muri Maria,
Maria, mamă, muri,
Haide, spune,
Unde s-o-ngropăm?

Mamă, muri Maria,
Maria, mamă, muri,
Mamă, muri Maria,
Maria, mamă, muri,
Mamă, muri Maria,
Maria, mamă, muri,
Haide, spune,
Unde s-o-ngropăm?

Mamă, muri Maria,
Maria, mamă, muri,
Mamă, muri Maria,
Maria, mamă, muri,
Mamă, muri Maria,
Maria, mamă, muri,
Haide, spune,
Unde s-o-ngropăm?
Haide, spune,
Unde s-o-ngropăm - înc-o dată!
Haide, spune,
Unde s-o-ngropăm?

Haide, bade, scoal-odată,
Pune mîna pe lopată,
Sapă groapa mai adîncă,
Pînă lupii te mănîncă,
Ai tot timpul!

Haide, bade, nu mai sta,
Sapă ca la groapa ta!
Mai cu suflet, mai cu viață,
Pînă lupii te înhață,
Ai tot timpul!

Duce-ți-aș cadou frumos -
Coșciugel de chiparos.
Duce-ți-aș cadou comod -
Coșciugel din lemn de pod...
Din lemn de pod?

Mai bine cu coadă decît fără,
Mai bine cu coadă decît fără,
Mai bine cu coadă decît fără,
Mai bine cu coadă!

Zice ursul: "Am nevoie
De-o hîrtie ștampilată
Cum că lipsa cozii mele
Nu este premeditată!"

Zice vulpea: "Vrei hîrtie?
Asta-i foarte greu, să știi!
Ca să-ți dau adeverință
Am nevoie de-alte hîrtii..."

Zice ursul: "Uite-aicea
O hîrtie, dacă vrei :
Că n-am coadă, au votat
Și-au semnat vecinii mei!"

Zice vulpea: "Auzi acolo,
Dumneata-ți bați joc de mine!
Lipsa cozii nu-i o chestie
Să depindă de vecine!"

"De la medic", zice ursul,
"Am certificat de lipsă!"
Zice vulpea: "Nu e bun,
Cu-ăsta nu e nici un chip să..."

Zice ursul: "Uite-o poză
Cu bunicul fără coadă!"
"Nu e bună!", zice vulpea,
"Nu constituie dovadă..."

"Plus că...", mai observă vulpea,
"Nu putem s-o folosim
Pentru că fotografia
E din celălalt regim!"

"Coană vulpe", zice ursul,
"Poate că-mi explici matale
Cum să fac și care este
Cea mai lesnicioasă cale?"

"Cel mai simplu", zice vulpea,
"Ar fi să-ți faci rost de-o coadă,
Caz în care pot îndată
Să-ți eliberez dovadă c-ai coadă!"

Mai bine cu coadă decît fără,
Mai bine cu coadă decît fără,
Mai bine cu coadă decît fără,
Mai bine cu coadă!

Tare aș vrea
De s-ar putea,
Strada s-o trec alăturea
De dungi
Și să nu m-ajungi...

Nene, să știi
C-așa o fi
Cum zici mata...
Te voi opri
C-un fluierat,
Vei fi amendat!

Milițienii, milițienii,
Ordinea păstrează,
Milițienii, milițienii,
Liniștea noastră veghează - înc-o dată!

Milițienii, milițienii,
Ordinea păstrează,
Pașii ne-ndrumează
Și ne "ocrotează"!

În avion spre Cluj mi-a fost rău la început:
O stewardesă blondă lîngă mine-a apărut,
Mi-a zis: "Hai cu mine-n spate, să stai puțin întins...
Să știi că ăștilalți din jurul tău
Îi cunosc, o fac dinadins..."

"Da' ce-i acolo-n spate?", zice ea: "Nimic, o canapea.
Mergem amîndoi acolo, tu te-ntinzi comod pe ea,
De rest mă ocup eu, te rog să nu fii îngrijorat!
De zece ani sînt stewardesă
Și nimeni nu m-a reclamat!"

De-acum cînd merg la Cluj, nici nu stau să mă gîndesc,
Numai cu Taromul o să călătoresc!
Un singur gînd îmi umple mintea de șoapte:
De ce oare Florian Lungu
Preferă trenul de noapte?

Mă durea capul cumplit,
Într-o farmacie am nimerit.
Vroiam piramidon și aspirină
Dar nu mai aveau decît în vitrină,
De reclamă,
Și-alea de ghips,
De bună seamă...

"Poate-aveți algocalmin?"
Mă durea fruntea, simțeam că leșin.
Farmacista m-a recunoscut
Și-a zis: "Hei, nu cumva te-am văzut
Cu-o chitară
La televizor,
Aseară?"

"Nu eram eu", am insistat,
"Deși lucrul poate vi se pare ciudat.
M-am uitat și eu la televizor
Și de ciudă am simțit că mor:
Schimbasem canalul, cu sonorul la zero,
Era Mironov,
Făcea reclamă la Dero".

"Așa e!", a zis ea,
"Cum de te-am putut confunda?
Ăla avea un text interesant,
Se vedea cît de colo că-i scris de-un savant.
Folosea rime integre,
Vorbea de pulsari
Și de găuri negre."

"Doamnă", i-am zis, "problema mea
E mult mai simplă decît așa ceva!
Eu vreau o pastilă, ceva ușor,
Mă doare capu-ngrozitor!"
Și ea zîmbește,
Și zice:
"Poate că-ți crește!"

"Pastilă", mai zice, "zău că ți-aș da,
Dac-aș fi sigură că te-ar ajuta.
Da' mai bine ia o alifie,
Crede-mă, lucrez într-o farmacie.
E mult mai bună:
Te ține-o lună
Și face și spumă!"

"Nu, mulțumesc", am zis și-am plecat.
Era noapte, așa că m-am culcat,
Am visat că a doua zi
Toată lumea cumpăra alifii
Și cum m-am trezit
La farmacie-am fugit:
Alifii - o grămadă,
Da' era deja coadă.

M-am așezat la rînd cuminte,
Altceva mai bun nu-mi dădea prin minte.
Cel de lîngă mine mi-a tras un cot
Și-a zis "Bă, dacă vrei compot,
Păi să știi că se dă vizavi!
Aici se dau alifii..."

I-am zis: "Și ce părere ai, coane,
Alifia asta o fi doar pentru cucoane?"
El zice: "Nu știu" și dup-aia zîmbește:
"Doar dacă nu cumva o mirosi a pește!"
Auzi ce vorbește:
Păi de unde pește?

Îmi place Tamara,
Felul ei de-a vorbi,
Îmi place Tamara,
Felul ei de-a gîndi...

Îmi place Tamara
La mare si la munte,
Îmi place Tamara
În cele mai mici amănunte...

Îmi place Tamara
Dimineața la șapte,
Îmi place Tamara
În cel mai negru miez de noapte...

Îmi place Tamara,
Frumusețea și grația,
Îmi place Tamara
...Că asta-i situația!

Îmi place Tamara
La bec de lanternă,
Îmi place Tamara
În limba maternă...

Îmi place Tamara
Și-atunci cînd ridică capacul,
Îmi place Tamara,
Îmi place pe dracu!

În pădure mai sînt doi haiduci,
Urmele-s la fel, nu știi pe care s-apuci.
Potera de-asta este plină de draci :
Ei sînt haiducii Bonțea și Bacs.

Bonțea-i nume românesc,
Bacs e nume unguresc,
Da' ei mînă-n mînă mereu acționează,
Cîteodată și după-amiază!

Lucrează impecabil, nu lasă urme,
Dau iama-n livezi, cirezi și turme.
Să nu credeți că asta se-ntîmplă doar cîteodată,
Apar periodic la data fixată.

Bonțea-i pradă pe români,
Pe-unguri, Bacs îi scoate din țîțîni,
Scopul lor este dibaci presupus:
Să nu se ivească probleme în sus!

Pe seama lor se pun, desigur, multe,
Că-ntotdeauna s-au găsit urechi ca s-asculte.
Se spune, de exemplu, că-și opresc din bani
O cotă în funcție de numărul de ani

Prestați în producție și periclitate
Și c-astfel rămîn din bani cam jumate;
Se mai spune de Bonțea că el ar fi Bacs
Și că Bacs nu e ungur, ci provine din daci.

Se știe însă sigur c-alaltăieri seara
Au fost amîndoi văzuți la Marioara;
Se mai știe de aceasta că ea are-o soră
La fel de frumoasă, deși cam minoră.

Potera imediat anunțată a fost
De jandarmul Vasile, mereu de veghe în post,
Dar a ajuns tîrziu, abia spre dimineață,
Fetele nu dormeau, dar erau trase la față (hahaha)

Pe culmea de deal, două siluete
Fugeau spre pădure cu vîntul în plete...
Șeful poterei a strigat "Să-i prindem!"
I-au răspuns soldații, ca unul, toți: "Igen!"

Trei zile și trei nopți prin pădure-au umblat,
Pîn-au aflat că boierul a fost iarăși prădat,
Și apoi s-au întors cu coada-ntre craci,
Că n-au reușit să-i prindă pe Bonțea și Bacs...

Și astfel legenda lor mereu tot crește,
Se zvonește c-o putere străină-i momește
Să le dea adăpost și hrană și lei,
Să se ducă să formeze haiduci și la ei...

Da' trimisul lor din pădure-a venit
Fără o lețcaie și cam cotonogit,
Și la șeful poterei a strigat "Tu să taci,
Și să nu mă mai trimiți la... Bonțea și Bacs!"

I-adună Vasile pe boieri în casă,
Le dă de băut și le zice "E groasă!
Tovarășul haiduc ne ține în teroare,
Conștiința țărănimii prinde aripioare,
Situația devine îngrijorătoare,
Așa că vă rog să propuneți
Măsuri de rigoare!"

Boierul Căianu se ridică-n picioare,
Zice "Situația nu-i gravă, cum, desigur, pare;
Tovarășul haiduc tre' să aibă un viciu,
Fata mea e gata pentru sacrificiu,
De doi ani așteaptă, dar a pus o condiție :
Să fie ajutată-n acțiune și de către miliție".

Se așează Căianu, se ridică Grigore,
Zice :"N-avem timp, tovarăși, de-acțiuni minore,
Propun să tocmim o ceată domnească
Care să-l înșface și să-l lămurească.
În sprijinul propunerii aduc acest cufăr
Și-argumentul că-l cunosc personal,
Și că nu pot să-l sufăr!
Nu pot să-l sufăr!"

"Să nu ne pripim cu astfel de brutalisme",
Intervine Rotter, scîrțîind din cizme:
"Tovarășul haiduc pare om educat,
Precis că nu-i convine-un astfel de trai agitat...
Pun pariu că la mijloc e un ghișeft barosan
Și că precis cîștigă mult mai mult
Decît cîștigăm noi, pe an!".

"Concluzionînd", Vasile intervine:
"Sînt trei propuneri, dac-am înțeles bine:
Fata Căianului să-l lămurească
Sau să-l convingă o comisie domnească.
În ceea ce mă privește pe mine,
A treia propunere mai mult îmi convine
Și propun ca soluție haiducia, precis
Vom fi mult mai bogați, cum bine Rotter a zis,
Bașca avantajul pe care-l neglijați:
De a fi, de popor, în folclor cîntați,
Plus surpriza că tovarășul haiduc
Se va trezi peste noapte concurat de-un grup
Care, din punct de vedere social,
Va fi catalogat pozitiv,
Reprezentînd Noul Val!"

Deschideți fereastra să intru-năuntru,
Deschideți fereastra să intru-năuntru,
Eu sînt vîntul de primăvară!
Eu sînt vîntul de primăvară!

Nu deschidem, că n-avem fereastră!
Nu deschidem, că n-avem fereastră!
Cumpărați-vă o fereastră!
Cumpărați-vă o fereastră!

De unde să cumpărăm o fereastră?
De unde să cumpărăm o fereastră?
Treaba voastră!
Treaba voastră!
Treaba voastră! hahaha...

Am avut azi-noapte un vis,
Ți-l spun imediat, o să-ți placă precis:
Ne plimbam amîndoi și eram la Paris,
Și tu erai Sharon Stone!

Cinci chelneri spălați,
Apretați și călcați,
Ne serveau Coca-Cola și muștar și cîrnați,
Și noi doi rîdeam ca niște apucați...

Toți cei care pe lîngă noi treceau,
Fără excepție, autograf doreau,
Da' nu de la mine, de la tine cereau,
Fiindcă tu erai Sharon Stone!

Acum, nu știu care-i motivul,
Da' nu stăteam la hotel:
Ne-am înghesuit într-un parc prăpădit,
Amîndoi într-un cort mititel...

M-am trezit ud leoarcă, știi, căzusem din pat,
Am luat telefonul și te-am sunat...
Te rog, spune-mi dacă cumva și tu ai visat?
În visul tău
Cine eram eu,
Dacă în visul meu
Tu erai
Sharon Stone?

Transcriere: Sergiu Mitrofan