Alexandru Andrieș - Despre distanțe (1988)

 


Fără cuvinte

(instrumental)

 


Ea e serioasă tot timpul

Mi-a spus despre tatăl ei că era senzațional de bogat,
Că orice-și dorea, doar un gest să facă și instantaneu era cumpărat !
"Draga mea", i-am spus "da' nu mă interesează
Cîtă avere are tatăl tău !"
Și ea mi-a zis "Păi asta e, n-are avere,
Încercam de fapt să-ți spun cît îmi pare de rău..."
"De ce-ți pare rău ?", am întrebat într-o doară
Și ea mi-a răspuns foarte serios:
"Dac-avea avere, avea și mașină
Și nu mai trebuia să fac atîta drum pe jos
Să vin să te văd !"
"Da' nu trebuie să vii în fiecare zi !"
"Ba trebuie,
Ba trebuie,
Ba trebuie,
Să știi că trebuie !"

Mi-a arătat niște fotografii cu fratele ei și cu ea:
Ea era la fel, el ba avea barbă, ba avea mustață, ba n-avea.
I-am zis: "Ce bine că tu nu te schimbi,
N-am probleme cu tine, doar cu fratele tău !"
Și ea mi-a zis: "Uite, ăsta-i un lucru
Pentru care să știi că-mi pare foarte rău !"
"De ce-ți pare rău ?" am întrebat într-o doară
Și ea mi-a răspuns foarte serios:
"Noi doi ne cunoaștem de-atîta vreme
Și eu încă nu știu cît ești de mincinos
Cu adevărat !"
"Dar eu nu sînt mincinos, draga mea !"
"Ba da, 
Ba da, 
Ba da, 
Ba da, 
Sînt sigură că da !"

Și-ntr-o bună zi mi-a spus: "Să știi că foarte tare m-ai dezamăgit !
Credeam că ești altfel, da' tu, nici vorbă !
Ești la fel cu toți bărbații pe care i-am întîlnit !"
"Draga mea", i-am zis, "dacă asta-i problema,
Probabil că ai tu un motiv al tău !"
Și ea mi-a zis: "Păi, sigur, am multe motive,
Nici nu poți să-ți închipui cît îmi pare de rău !"
"De ce-ți pare rău ?" am întrebat într-o doară
Și ea mi-a răspuns foarte serios:
"Întotdeauna am în minte un lucru care,
Orice-ai spune tu, e mult mai frumos
Decît ce-i în jur..."
"Dar e foarte, foarte, foarte frumos,
Pe cuvîntul meu !"
"O fi, o fi, o fi, o fi, 
O fi frumos, da' nu-i cum vreau eu..."

 


Surpriză, surpriză

Ea era mai frumoasă ca el
Dar mai scundă nițel 
Decît el...
El era mai înalt decît ea,
Mai deștept decît ea,
Da' nu prea...

Cînd deschidea seara ușa
Nu putea ști niciodată, deși
Ar fi trebuit să se-obișnuiască
De-atîta timp....
Aceeași surpriză !

Cineva i-a și zis "E un vis,
N-o sa iasă, precis,
Cum vrei tu...
Chiar și-acum, cînd mai crezi ce mai crezi,
N-am să-ți aduc dovezi 
Cum vrei tu !"

El n-a răspuns la-ntrebare
Însă pe-acasă venea așa rar
Că era imposibil,
Iar ea mai lipsea 
Și mereu promitea
O nouă surpriză...

Așa că într-o zi ea i-a zis 
"Nu minți, știu precis
Ce-o să-mi spui !"
El a stat, apoi s-a ridicat,
A zis doar că-i păcat
Și-a plecat...

Ea l-a privit amuzată,
El tot mai rar în oglindă privea
Și cînd se uita 
Nu-și putea explica
Cum s-a putut întîmpla...
Era o surpriză !

 


Singur fără tine

Aspirina în gură are gust acrișor
Dar apa o ia și-o topește ușor
Ca-ntr-o experiență de laborator...

E-un gol imens și-i nevoie de-un zeu,
Vecinii mei ascultă aceeași bandă mereu...
Singur fără tine
Singur fără tine-i greu...

E imposibil să fi rămas
Aceeași oră pe ceas:
De ce să fie defect
Acest instrument perfect ?

Mă plimb prin casă și nu știu ce vreau,
Știe toată lumea că nu pot să stau
Singur fără tine...
Singur fără tine (singur fără tine)
Singur fără tine (singur fără tine)
Singur fără tine (singur fără tine)
Singur fără tine (singur fără tine)
Singur fără tine (singur fără tine)

 


Cercei în urechile ei

Ochii ei fără de seamăn
M-au vrăjit pe loc...
Mi-a spus că are un frate geamăn
Și că de obicei n-are noroc.
I-am răspuns că nici eu n-am frate
Și că sînt un tip norocos;
A rîs puțin dîndu-și părul pe spate
Și mi-a răspuns că totu-i pe dos...
Și-atunci am rugat-o, pentru început,
Să rămînă fără cercei,
Să-mi dau seama dacă nu cumva
Stau de vorbă cu fratele ei...

Vocea mea, într-o secundă,
Plutea aproape lîngă tavan,
Și camera mea, de obicei scundă,
Era imensă și cît un ocean...
Și-atunci m-a-ntrebat dacă tot mai cred
Că stau de vorbă cu fratele ei,
Iar eu i-am răspuns că nu mă pronunț încă
Fiindcă nu s-a atins de cercei !

Te rog, nu mă privi așa,
Te rog, ai răbdare cu mine
Și nu renunța,
Te rog foarte mult...

M-a-ntrebat cine-i de vină
Pentru felul în care sînt,
Și dacă persoana care-i de vină
E din mintea mea sau de pe Pămînt.
Mi-a zîmbit, dar avea în privire
Un cuțit foarte ascuțit
Și-atunci i-am răspuns, fiindc-așa-mi stă în fire,
Că totu-i pe dos, cum am stabilit...
Nu mă-ntreba unde poți s-o suni,
Nu mă-ntreba care-i numele ei:
O recunoști dintr-un milion,
Ea poartă-n urechi cercei !

Uuu-uuu..


Cînd stai acasă

Dacă ai acasă-un loc 
Unde poți să stai cît vrei 
Și să nu știe nimeni,
Precis că acolo te-ascunzi
Și-n gîndurile tale pătrunzi
Printr-o ușă secretă 
De care știi doar tu...

Să nu-mi spui că nu-i așa fiindcă nu te cred !
Să nu-mi spui că nu-i așa fiindcă nu te cred !

Atunci fața ta e maro
Și ochii tăi devin indigo
Și mai mari și mai fără perdea, 
Nu-i așa,
Am ghicit cum te piepteni zîmbind
Și cum cînți în gînd șoptind ușor,
Ca atunci cînd ți-e dor 
De-un marinar...

Să nu-mi spui că nu-i așa fiindcă nu te cred !
Să nu-mi spui că nu-i așa fiindcă nu te cred !

Nu-ți ascunde palmele în buzunar,
De desenul lor ești prinsă c-un zar
Și dac-aș ști vreun joc
L-aș încerca pe loc...
Dacă ai acasă un loc,
Cînd stai acasă !

 


Dacă azi ai veni și mi-ai spune hai

Dacă azi ai veni și mi-ai spune "Hai !"
Ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat,
Poate că aș mai sta, te-aș mai asculta,
Fără însă să cred că e-adevărat...

Toate minciunile pe care le-ai inventat
Sînt nimic față de ce nu spui niciodată,
Frumoasă fată,
Dacă azi ai veni și mi-ai spune "Hai !"...

 


E mîine departe

Nu-mi spune că mîine
Vei fi tot frumoasă,
Nu-mi spune că mîine
La fel mă vei iubi,
Am cărți de la tine
Ascunse prin casă
Și mîine-i departe...

Nu-mi spune că noaptea
Visezi doar la mine,
Visează frumos,
Cel puțin așa aș vrea eu !
Vorbesc despre noi
Vecini și vecine
Și mîine-i departe...
E mîine departe
Și azi prea puțin.
E mîine departe...

 


Zile egale

Telefonul pentru mine e un dușman,
Îl țin pe podea, ascuns după divan,
Pentru mine niciodată nu sună,
Și cînd sună, nu-i zi bună,
Zău, nu,
Tu nu ești la celălalt capăt...
De ce nu, nu știu, e-n jur pustiu
Și-atunci la plimbare pe stradă ies !

Rareori mă salută cineva
Și-asta doar dac-are nevoie de cîte ceva,
Eu cu toată lumea m-am purtat frumos
Dar lucrurile mi-au ieșit mereu pe dos,
Zău,
Azi aș fi avut nevoie de tine,
Te-am sunat, te-am căutat, dar în zadar:
Încerc mîine iar !

Zile egale peste mine apasă,
Închid fereastra să nu intre-n casă,
Da' ele se strecoară prin geamul crăpat
Și se-așează peste tot, pe masă, pe pat,
Pe scaun...
Urma lor fină
Transformă camera mea în vitrină...
N-ai vrea să intri, să cumperi ceva ?

 


Margine de seară

Vocea ta e o linie peste lucruri sărind
Și poate că-ntr-o bună zi o s-o prind,
Dar n-o ating, zău,
O țin doar puțin la mine în mînă și
O las să zboare din nou...

Nu te speria dacă la un moment dat o să simți ceva,
O respirație aproape de tot peste ceafa ta:
E propria ta voce !
Poate că nici n-o vezi, las-o
Să zboare din nou !

Într-un colț vei observa
Cărți și licurici... 
Ei se-aprind doar rar de tot
Și cînd ești tu aici !
E plăcut să-i vezi arzînd
Ca niște stele mici...

Buza ta lasă urme în aer mereu
Și-i destul de greu
Să trec toate astea, aici, în caietul meu...
Nu, nu, nu...
Poate că nici nu-i bine ce fac, poate
Că-i plictisitor !

Nu te las să zbori de-aici,
N-ai de ce să zbori.
Ți-am adus covrigi și nuci
Și ți-am adus și flori,
Păsări mici se-opresc la geam
Și-ți cîntă pînă-n zori...

 


Mica prințesă fără micul prinț

Nu sînt cuvinte
Să-nceapă veșmintele ei,
Vocea ei are 
Parfum ca de floare de tei.
Mîna o-ntinde,
De deget te prinde ușor,
Uit cum să merg
Și-ntr-o clipă învăț cum să zbor...

Planeta e mică 
Și cît o furnică de grea,
Ia-o de mînă 
Și zboară-mpreună cu ea...
N-ai greutate 
Și nimeni nu poate afla
Care e steaua 
Sub care planeta va sta...

Stai (stai, stai), nu te grăbi !
Stai (stai, stai), nu te grăbi !

Îmi iau geamantanul, de nimeni știut,
Îmi fac bagajele și-am dispărut !

 


Despre distanțe

Iubita mea îmi spune că eu nu sînt al ei
Și-mi spune și de ce, și-ți și spun, dacă vrei:
Fiindcă eu sînt încă al tău !
Ea are dreptate, iar eu nu pot s-o mint
Cînd așa aproape
De tine mă simt,
Si nici măcar nu pot să spun că-mi pare rău !

Toți mă-ntreabă de tine c-un zîmbet senin,
Și mie îmi vine mereu să leșin,
Da' mă abțin...

Iubita mea întreabă cît va mai dura
Pînă să te pun într-un sertar, undeva,
Și să-i fac puțin loc și ei...
Ce păcat că nimic nu iese cum vrei !

 


Foarte interesant

Voia neapărat 
Să mergem undeva
Unde va fi minunat -
Cel puțin așa spunea -
Dar uite că afară ploua
De-a dreptul enervant,
Tramvaiu-ntîrzia 
Și-asta era exasperant...
Ce spui tu e foarte interesant...

Gazda era frumoasă 
Și plină de-ntrebări,
Ea era la ea acasă, 
Eu eram la gustări.
De ce nu fac așa cum simt ?
De ce nu fac cum gîndesc ?
De ce merg de-a dreptul ?
De ce ocolesc ?
Ce spui tu e foarte interesant ...

În spatele-ntrebărilor, ochii ei mari
Îmi șopteau doar mie, să nu cumva să tresari, 
Te rog,
Lasă-mă puțin, doar puțin, doar puțin,
În cîteva clipe îți promit că termin, 
Da ?

Mîine sînt invitat
Și nu știu de ce simt că
Va fi minunat.
Deși n-o să stau mult, zău că
Am mănuși invizibile,
Am un zîmbet crocant,
Am gînduri intangibile
Și-o să răspund elegant:
Ce spui tu e foarte interesant...
Ce spui tu e foarte interesant...

 


200 000 de ani-lumină de casă

Nu e nimeni să-mi spună
Dac-au fost chiar pe Lună
Sau ne-au păcălit...

Cît din ceața din mine
E venită din tine
Fiindcă m-ai iubit ?

Cît din mine ai luat
Cînd te-ai hotărît
Să m-arunci sus, pe Lună ?

Eu de-atunci zbor întruna,
Nici Pămîntul, nici Luna
Nu mă vor de-al lor...

Nu e nici o furtună,
Da' nici nimeni să-mi spună
Cît o să mai zbor...

M-ai lăsat pe-o orbită
De satelit,
Fără nici o iubită...

 


Dimineața și noi

Pînă la tine
Am întors ceasul de trei ori,
Nici nu te văd bine
În lumina cețoasă din zori,
Uite-mă cum stau
Și te-aștept să cobori.

Noaptea din urmă
În pleoape ți-a întîrziat,
În aer lași urmă
Cu părul tău întunecat...
Am uitat ziua
Locul, ora - toate le-am uitat.

Ești o vrăjitoare,
Nu mai există drum înapoi,
Puterea ți-e mare
Din doi faci unu, din unu faci doi,
Nu mai există nimic,
Doar dimineața și noi.

 


O sută de ani

De-o sută de ani nu mi-ai mai scris nimic, 
În cutia de scrisori am găsit un pitic, 
Mi-a zis "Nene, nu te supăra"
"Vreau și eu să am căsuța mea"
"Și-aici mi-e bine",
"Lasă-mă și pe mine"
"Să stau cu tine".

De-o sută de ani nu mi-ai mai dat telefon, 
Am găsit firul rupt și-aparatul mutat în balcon, 
Lîngă el stătea un șoricel...
M-am și jucat cu el nițel,
Avea ochii mici
Și bot de arici,
E pe-undeva pe-aici.

Am șapte nasturi în plus, 
Și nu știu unde i-am pus ! 
Unde or fi ?...

De-o sută de ani nu te-am mai văzut 
Și pozele cu tine, toate au dispărut, 
Cred că le-a furat pisica mea...
Zău, e foarte geloasă pe dumneata,
Le-a rupt cu dinții,
Nu-i cunosc părinții,
Dar o-njur de toți sfinții !

 


Te rog, nu te speria

Să faci o lume întreagă e foarte complicat, 
De-aia chiar și Dumnezeu pîn' la urmă a renunțat;
Devenise irascibil, obosit și capricios... 
Unele lucruri nu-i mai ieșeau, altele-i ieșeau
complet pe dos; 
Unii spun că spre sfîrșit
Pur și simplu, înjura !!!... 
Te rog, nu te speria !
Te rog, nu te speria !

Săptămîna, de exemplu, a greșit-o fundamental: 
A făcut-o doar din șapte zile, ceea ce-i insuficient
total
Tu după masa mergi la serviciu, dimineața mergi
la liceu 
Și duminica, cînd vrei și poți, se-ntîmplă să nu pot
eu !
I-am și zis vreo două 
De la obraz,
Dar parcă nici măcar n-auzea... 
Te rog, nu te speria !
Te rog, nu te speria !

Pe tine, cînd te-a făcut, 
Nu știu la ce se gîndea: 
Ți-a pus doi canini în plus 
Și-a uitat complet de-o măsea, 
Te-a pus să stai departe de mine, 
Să nu ne vedem prea des, 
Te-a îmbrăcat în salopetă 
Și-n fraze de neînțeles... 

Părul, în schimb, i-a ieșit perfect, de-a dreptul senzațional, 
Își schimbă culoarea zilnic, de la negru la
galben pal, 
Buzele sînt destul de frumoase, ochii fără cusur,
Dar a inventat și-un cîine de pază, să nu cumva să
te fur.

Făr-acest cîine 
Și cu puțin noroc
Cîte nu se puteau întîmpla !... 
Te rog, nu te speria !
Te rog, nu te speria !

Cuvîntul "poate" e esențial în vocabularul tău: 
Poate e bine, poate există, 
Poate că e rău...
În orice caz, nu-ncerca să mă minți, 
Nu-ncerca să mă păcălești, 
Cînd doar jumătate ești gata, 
Doar jumătate trăiești. 

Tu ai venit spre mine, tu mi-ai scris poezii,
Tu ai inventat iubirea prin poștă pentru a doua zi, 
Tu vii, noapte de noapte, în visele
mele mereu, 
Tu ai întins mîna și ochii după inima și sufletul
meu.

Dar nu știi că o altă fată, puțin înaintea ta, 
A venit la fel de-nsetată, și-am greșit și
i-am dat să bea:
Sufletul l-a băut într-o clipă, inima n-a mai contat, 
S-a șters pe buze c-un șervețel, mi-a mulțumit și-a
plecat... 
Așa că tu pune întîi,
În pieptul meu, inima ta, 
Te rog, nu te speria, 
Te rog, nu te 
Speria !


Transcriere: Sergiu Mitrofan