Te rog

Iar e miezul nopţii, concertul s-a terminat,
Străzile n-au nici un sens în oraşul ăsta prost luminat;
Uite, n-am fost atent şi iar m-am împiedicat...
E-atîta tăcere, dragă, ce-ar fi dacă ţi-aş cere
Să nu mă mai laşi singur?
Să nu mă mai laşi singur?

Vin spre mine nopţi uitate de mult,
Vor să stea de vorbă cu mine,
S-au îmbrăcat frumos şi eu vreau să le-ascult, dar
Pîn-acasă mai am de mers mult...
E-atîta tăcere, dragă, ce-ar fi dacă ţi-aş cere
Să nu mă mai laşi singur?
Să nu mă mai laşi singur?

Seara, la hotel,
A venit si el,
Nici un cuvînt n-ai să scoţi de la mine...
Dacă vrei mai stai,
Îţi aduc un ceai...
Doamne, fă-mă rîndunea,
Şi să vină ziua mea!

Sora ta mă minte, telefonul nu-ţi merge şi n-am cum să-ţi scriu,
Am voie să ştiu ce-mi spui despre tine şi nimic în plus n-am voie să ştiu...
De ce tocmai tu ai părinţi care cred că oricît după 10 e mult prea tîrziu?

E-atîta tăcere, dragă, ce-ar fi dacă ţi-aş cere
Să nu mă mai laşi singur?
Să nu mă mai laşi singur?
Să nu mă mai laşi singur, te rog...

Ultimul cîntec pentru tine

Uniforma decupată
În vitrina de la colţ
E prea bună de şters vase
Şi prea ruptă pentru şorţ;

O să fie coadă mîine,
Toată lumea vrea s-o poarte,
O să curgă banii gîrlă
Şi-o să moară-n raft o carte.

Şi-ăsta-i unul din motive
Pentru care, auzi bine,
Scriu acum ultimul cîntec pentru tine!

Egoismul tău albastru
Are ochi maro pe faţă,
Stă ascuns în timpul nopţii,
Stă ascuns şi dimineaţă,

Şi, cînd iese la lumină,
Face beznă-n jur, rîzînd,
Şi dispare-ntr-o secundă,
Cad secundele pe rînd...

Cum de unde-am scos eu astea?
Doamnă dragă, n-auzi bine?
Scriu acum ultimul cîntec pentru tine!

Vrăjitoarea-ascunsă-n perne
Care-i sperie pe copii
Face iarbă şi albine
Din bancheta de taxi...

Azi e azi şi mîine-i mîine,
Cît de ţanţoş tace ieri,
Rana ta dintotdeauna
Se reface-n şapte seri;

Într-a opta seară, singur,
Fără chef şi fără rime,
Scriu acum ultimul cîntec pentru tine,
Scriu acum ultimul cîntec pentru tine...

Criza balcanică

Nu ştiu dacă astăzi ne vom putea vedea,
Lumea întreagă a-nnebunit la graniţa mea.
De cînd m-am născut sînt mereu în război:
Cine are grijă de mine, cine are grijă de noi?
Doamne, cine are grijă de noi?

Azi n-am găsit pîine, mîine ce n-o să am?
Domnule ministru, nu te uita pe geam!
Mă trezesc devreme şi merg la servici, sînt cuminte şi-ascult,
Şi, doar fiindcă minte, preşedintele meu ia de zece ori mai mult...
Ia cel puţin de zece ori mai mult!
Măcar de-ar fi singur...

Să nu crezi că n-aş vrea
Să te văd, draga mea,
La banii mei, sigur ştiu,
N-am încotro şi lucrez pînă tîrziu,
Pînă tîrziu!

Am vecini fricoşi, am primari sclerozaţi,
Am şefi de partide imunitari care-ar trebui arestaţi,
Dar am undeva între frunte şi creier
Oase de berbec:
Tot circul ăsta îl faceţi degeaba, uite că nu plec!
Aveţi ghinion, uite, nu vreau să plec!
Nu vreau să plec,
Nu vreau să plec,
Uite, nu vreau să plec , na!

O fată prudentă

Era o fată prudentă,
Educată foarte strict
De bunică şi bunic,
Răsfăţată doar un pic
De tătic...

Era o fată prudentă,
M-a-ntrebat într-o zi
"Ce-ar fi
Dacă cu toţi băieţii care mi-au plăcut
Aş fi făcut
Ce-ar fi vrut?"

Cît de uşor se supăra pe mine,
La fel de uşor îi trecea...
Ceva era atît de bine,
Dar mai era ceva...

Era o fată prudentă,
Sub cămaşa ca de nea,
Ce dantele mai purta,
Nimeni nu putea vedea, nuuuu...

Era o fată prudentă,
Era o fată prudentă...

Ceaţă

De departe bărbat, de aproape copil,
Strîngînd tare la piept un secret inutil,
Un cuvînt nerostit nici cînd scria poezii...
De departe bărbaţi, de-aproape copii!

Oameni vin şi se duc şi de el se ciocnesc,
Trenuri zboară pieziş, telefoane-i vorbesc,
Noaptea n-are opt ore, ziua... ziua n-are sfîrşit...
De departe cărunt, de-aproape-obosit...

Trei femei îi zîmbesc, toate trei ca de vată,
Tipărite cu grijă pe hîrtie cretată,
De departe-s frumoase, de aproape la fel:
O revistă şi-o carte-ntr-un pat de hotel.

Şi nevasta-l aşteaptă şi copiii lui cresc,
Avioane îl iau şi îl duc şi-l opresc,
Cifre-n loc de cuvinte, peste răni care dor,
Şi nimic nu rimează într-un astfel de zbor...

Poţi să nu-l laşi să doarmă, poţi să nu-i dai mîncare,
Poţi să-i tai bucăţele fiecare tigară,
Poţi să-i faci praf maşina, banii... banii poţi să-i arunci,
Ochii lui încă vor jucăria de-atunci...

De departe bărbat, de aproape copil,
Strîngînd tare la piept un secret inutil,
Un cuvînt nerostit nici cînd scria poezii...
De departe bărbaţi, de-aproape copii!
De departe bărbaţi, de-aproape copii...

Uuuu....

Cît de departe?

Aici trupul tău, aici perna mea
Şi la doi kilometri şi mintea ta...
Aşa... aşa de... aşa de departe!

Culorile tare - negru şi roşu, ştiu,
La mine - albastru şi mult cenuşiu.
Aşa... aşa de... aşa de departe!

Prea mulţi ştiu pe de rost numărul tău,
Eu n-am telefon şi nu-mi pare rău!
Aşa... aşa de... aşa de departe!

Tu vrei benzină scumpă de tot,
Eu funcţionez cu ceai şi-accidental cu compot.
Aşa... aşa de... aşa de departe!

Si dacă cel mai bine e să ne despărţim,
Pleacă-n Italia, fiindcă n-am cum să vin
Aşa... aşa de... aşa de departe!
Aşa... aşa de... aşa de departe!

Transcriere: Sergiu Mitrofan