(instrumental)

Om bun, deschide-ne poarta,
Dă-ne o coajă şi nu ne goni,
Şi-n schimb îţi vom alunga tristeţea
Cu vesele cîntece şi ghiduşii!

Venim de departe şi mergem departe:
Tocmai în zare, sus la castel.
Ne-am oprit aici, pe drum ne-a prins noaptea:
Dă adăpost unor bieţi menestreli!

La castel mîine va fi sărbătoare:
Prinţesa-mplineşte ani douăzeci...
Va fi mult vin, vor fi tăvi cu mîncare,
Ce va fi acolo, să tot petreci!

Noi vom cînta noaptea întreagă,
Oaspeţii veseli vor dănţui
Şi-n toiul petrecerii, preţ de o clipă,
Om bun, şi la tine ne vom gîndi...

Deschide poarta şi dă-ne o coajă,
Ai milă de nişte bieţi menestreli...
Veşnic pe drum, asta ni-e soarta,
Veşnic pe drum, căutînd un castel...

Aş vrea s-adun
Stropi de rouă dintre flori,
În palma ta
Să-i strecor în zori,
Să te simt din nou...
În părul tău
Flori de măr se pierd jucînd,
Şi-n ochii tăi
Văd un foc nestins,
Necuprins...

Clipa nu s-a sfîrşit,
Porumbeii-mi bat în geam,
Ceasul eu l-am oprit
Veşnic ochii tăi să-i am!
E timpul să rămîi,
Nu vreau să te pierd din nou,
Tu, steaua cea dintîi,
O lumină şi-un ecou...

Dar ai plecat,
Astăzi nu te-am mai găsit,
Roua s-a scurs,
E tîrziu acum
Şi-i pustiu...
Floarea de măr
Îmi trezeşte amintiri,
Fiori fierbinţi,
C-un prelung ecou
Mă cuprind...

Clipa s-a stins încet,
Porumbeii au plecat,
Ziua iar o regret,
Visul s-a îndepărtat...
Ceasul nu s-a oprit,
Clipa noastră a plecat...
Aş vrea să-nsemn o zi,
Ziua-n care te-am chemat!

Cine-ţi sărută genele-n zori?
Şi cine-i acolo cînd îngerii dorm?
Toate zînele bune să te ocrotească,
Toate florile cerului să te-nflorească...
Inima mea e uşoară,
Inima mea parcă zboară,
Inima mea nu e-ntreagă dacă nu eşti tu!

Zîmbetul tău e tot ce-mi doresc
Şi sufletul meu ţi-l dăruiesc!
Toate razele soarelui să te cunoască,
Toate apele cerului să te-nvelească...
Inima mea e uşoară,
Inima mea parcă zboară,
Inima mea nu e-ntreagă dacă nu eşti tu!

Într-o zi am să te duc printre nori
La margine de zori...
Într-o zi pămîntu-al tău va fi
Doar dacă vei dori...
Într-o zi şi stelele-or dori
Să te sărute mii,
Şi iubirea toat-a ta va fi!

Cine-ţi sărută genele-n somn?
Şi cine-i acolo cînd îngerii dorm?

Noapte de gheaţă
Pe ploaie şi pe ceaţă,
Sînt singur pe stradă...
Sînt singur pe stradă...
Încerc să te caut,
Încerc să te găsesc...
De ce-ai plecat?
De ce-ai plecat?
De ce-ai plecat?

Norii plîng la fel ca sufletul meu trist,
Şi parcă mă cheamă cu şoapte...
Cine mă strigă în noapte?
Cine mă strigă în noapte?
Cine mă strigă în noapte?
E ploaia care cade pe trotuare...

Oraşul încă doarme,
Te chem şi mă întreb:
De ce-ai plecat?
De ce-ai plecat?
De ce-ai plecat?

Norii plîng la fel ca sufletul meu trist,
Şi parcă mă cheamă cu şoapte...
Cine mă strigă în noapte?
Cine mă strigă în noapte?
Cine mă strigă în noapte?
E ploaia care cade pe trotuare...

Cine mă strigă în noapte?

Cine mă strigă în noapte?

Cine mă strigă în noapte?

Noaptea m-a prins iar
Beat de-acelaşi jar
Şi dacă?...
Vreau s-aprind o stea
Cu inima mea
Ce dacă?...
Ca un lăutar
Vîntul hoinar
Îmi fluieră de dor
Şi-mi beau şi eu
Paharul meu
De fericire!
Simt că noaptea e-n balans
Şi-o invit la dans
Ce dacă?...
Rîde-un trecător
Că încerc să zbor
Şi dacă?...
Doar un singur gînd
M-ar îmbăta:
Ce bine-ar fi,
Ce bine-ar fi,
Lumea-ar fi a mea,
Doamne ce n-aş da
Dacă m-ai iubi...

Simt că noaptea e-n balans
Şi-o invit la dans
Ce dacă?...
Rîde-un trecător
Că încerc să zbor
Şi dacă?...
Doar un singur gînd
M-ar îmbăta:
Ce bine-ar fi,
Ce bine-ar fi,
Lumea-ar fi a mea,
Doamne ce n-aş da
Dacă m-ai iubi...
Lumea-ar fi a mea,
Doamne ce n-aş da
Dacă m-ai iubi...

Ce să fac, dacă-mi placi?
Spune-mi tu dacă-i vina mea...
Vreau să te ocolesc,
Să nu te mai iubesc,
Da' ce să fac, dacă-mi placi?

Cum să fac să te uit?
Poate doar să mă schimb de tot...
Da' zadarnic încerc,
Fiindcă faci tu ce faci
Şi cum te văd iar îmi placi!

Dacă mă întreb mai bine
Nici nu ştiu ce gîndeşti!
Uneori mă cert cu mine
Şi îmi spun că mă păcăleşti,

Dacă mă întreb mai bine
Nici nu ştiu ce gîndeşti!
Uneori mă cert cu mine
Şi îmi spun că mă păcăleşti,

Mmm, ce să fac
Dacă-mi placi, asta-i,
Ce să fac
Dacă-mi placi?

La toate, toate, toate averile din lume,
Ca un copil aş renunţa,
La toate, toate, toate averile din lume,
Doar să fii tu averea mea!

"Chiar dac-ai fi cea mai urîtă,
Cea mai urîtă de pe pămînt,"
"Tot m-ai iubi, poţi să mă crezi,
Cum n-ai făcut-o nicicînd!"
"Chiar de-ai avea degete strîmbe,
Buze maro, genunchii prea mari,"
"Tot m-ai iubi, poţi să mă crezi,
Cum Luna, lupii fugari!"

Lalalala lalalala lalalala lala-lala-lala
Lalalala lalalala lalalala...

Lalalala lalalala lalalala lala-lala-lala
Lalalala lalalala lalalala...

"Chiar dac-aş fi tăcută ca piatra
Şi-aş desena semne pe cer,"
"Tot te-aş iubi, poţi să mă crezi,
Fără condiţii şi fără mister!"
"Chiar de ţi-ar spune alţii o mie:
Pleacă departe, departe de tot!"
"Tot te-aş iubi, poţi să mă crezi,
Eu nu pot altfel!"
"Şi nici eu nu pot!..."

La toate, toate, toate averile din lume...

Te uită cum ninge decembre,
Spre geam, iubito, priveşte,
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte...
Şi mînă fotoliul spre sobă,
De-acolo s-ascult vijelia
Sau zilele mele - totuna,
Aş vrea să le-nvăţ simfonia...

Mai spune s-aducă şi ceaiul
Şi vino şi tu mai aproape,
Citeşte-mi ceva de la Poluri
Şi ningă, zăpada ne-ngroape...
Ce cald e aicea la tine
Şi toate din casă-mi sînt sfinte,
Te uite cum ninge decembre,
Nu rîde, citeşte-nainte...

E ziuă, şi ce întuneric...
Mai spune s-aducă şi lampa,
Te uită, zăpada-i cît gardul
Şi-a prins promoroacă şi clampa...
Eu nu mă mai duc azi acasă,
Potop e-napoi şi-nainte,
Te uită cum ninge decembre...
Nu rîde, citeşte-nainte!

Te uită
Cum ninge
Decembre...

Telefonul nu mai sună,
Îl auzi ori ţi se pare,
Nu vă mai vedeţi de-o lună,
Dar în vis mereu-ţi apare...
Ţi-aminteşti cînd urci pe trepte,
Cum urcai şi-n altă seară,
Şi te-aştepţi să te aştepte
Dincolo de prag...

Telefonul nu mai sună,
Dar îţi sună-n amintire
Vocea ei din vremea bună,
Vocea ei la despărţire...
Ţi-aminteşti de ea pe stradă
Dacă-ţi nimereşte-n cale
Cîteodată, altă fată
Amintind de ea...

Ţi-aminteşti de vremea-n care
Erai doar tu şi ea,
Ţi-aminteşti cînd ea era
Iubita ta,
Ţi-aminteşti cînd era soare,
Pentru voi strălucea,
Ţi-aminteşti cînd v-aţi jurat
Că voi nu vă veţi despărţi vreodată...

Dar acum, cînd vă desparte
Tot ce vă unea vreodată,
Jurămintele-s departe,
Şi la fel şi ea...

Ţi-aminteşti de vremea-n care
Erai doar tu şi ea,
Ţi-aminteşti cînd ea era
Iubita ta,
Ţi-aminteşti cînd era soare,
Pentru voi strălucea,
Ţi-aminteşti cînd v-aţi jurat
Că voi nu vă veţi despărţi vreodată...

Casa nu mai are viaţă,
Fără ea nu mai e vară,
E-nnorat şi frig şi ceaţă
Şi-năuntru, şi afară...
Ţi-aminteşti îmbrăţişarea,
Glasul, gustul şi parfumul,
Închizi ochii şi-ţi apare
Ea...

Nisipul fin a oftat,
Zîmbeşte-n el o urmă de păcat,
E semn c-aici în zadar
Îşi cheamă luna lupii la altar.
Strop de vină îngropat
Ciorchini de sare faţa i-au spălat...
Cristale reci ţes în fum,
Coperta-n aur pe-un sicriu de scrum...

Încearcă-încearcă-încearcănă, ochii ei
Mă încearcănă...
Încearcă-încearcă-încearcănă, ochii ei
Mă încearcănă...

Nisipul fin a oftat,
Zîmbeşte-n el o urmă de păcat,
E semn c-aici în zadar
Îşi cheamă luna lupii la altar.
Strop de vină îngropat
Ciorchini de sare faţa i-au spălat...
Cristale reci ţes în fum,
Coperta-n aur pe-un sicriu de scrum...

Încearcă-încearcă-încearcănă, ochii ei
Mă încearcănă...
Încearcă-încearcă-încearcănă, ochii ei
Mă încearcănă...
Încearcă-încearcă-încearcănă, ochii ei
Mă încearcănă...

Printre flori am colindat,
Ghiocei am adunat
Şi oricît te-am căutat,
Nu te-am aflat,
Nu te-am aflat!
Pînă cînd, de dor purtat,
Florile-am înduioşat,
Glasul lor am ascultat
Pe înserat,
Pe înserat...

Mi-a şoptit o viorea
C-ai să-mi dai inima ta,
Trurli, Trurli, dragă!
Te-aş ruga pe dumneata
Să n-o mai dai altcuiva,
Trurli, Trurli, dragă!
Uu uu uu uu...
Uu uu uu uu...

Mi-a şoptit o viorea
C-ai să-mi dai inima ta,
Trurli, Trurli, dragă!
Uu uu uu uu...
Uu uu uu uu...

Mi-a şoptit o viorea
C-ai să-mi dai inima ta,
Trurli, Trurli, dragă!
Trurli, Trurli, dragă!

Cine trece-n valea seacă
Cu hangerul fără teacă
Şi cu pieptul dezgolit?
Andrii Popa cel vestit,
Andrii Popa!

Şapte ani cu străşnicie
Şi-a bătut joc de domnie
Şi tot pradă neîncetat,
Andrii Popa, hoţ bărbat,
Andrii Popa!

E haiduc şi e vestit
Andrii Popa cel voinic,
E haiduc şi e vestit
Andrii Popa!

Zi şi noapte tot călare
Trage tir din drumul mare,
Şi din ţară, peste tot,
Fug neferii cît ce pot!
Andrii Popa!

Căci el are-o puşcă plină
Cu trei glonţi la rădăcină
Şi-are-un murg de patru ani
Care muşcă din duşmani!
Andrii Popa!

E haiduc şi e vestit
Andrii Popa cel voinic,
E haiduc şi e vestit
Andrii Popa!

Şi-are fraţi de cruce şapte
Ce-au supt sîngele cu lapte
Şi nu-i pasă de nimic,
Andrii Popa cel voinic!
Andrii Popa!

E haiduc şi e vestit
Andrii Popa cel voinic,
E haiduc şi e vestit
Andrii Popa cel voinic,

E haiduc şi e vestit
Andrii Popa cel voinic,
E haiduc şi e vestit
Andrii Popa!

Te port în gînd
(Valeriu Sterian) - Valeriu Sterian

Mă urmăreşte-un gînd
Şi parc-aş vrea să scap
De obsedanta lui prezenţă,
Să îl scot din cap,
Da' vezi, problema nu-i uşoară,
E delicată, zău,
Şi nici n-aş vrea să fac ceva
Şi-apoi să-mi pară rău!
L-aş alunga, la o adică,
Probabil foarte greu,
Da' tocmai tu eşti gîndul care
Mă chinuie mereu...
Te port în gînd
Te port în gînd
Te port în gînd
Te port în gînd...

Atunci de ce să mă frămînt,
Ba chiar să-mi pară bine
Că am aşa un gînd frumos
Ce seamănă cu tine...
Mai bine-aş încerca să-l ţin
În suflet şi în cap,
De obsedanta lui prezenţă
Să nu mai pot să scap,
Da, cred că asta am să fac
Şi, fără ezitare,
Am să te port în gîndul meu
Din ce în ce mai tare!
Te port în gînd
Te port în gînd
Te port în gînd
Te port în gînd...

Te port în gînd
Te port în gînd
Te port în gînd
Te port în gînd...

Te port în gînd
Te port în gînd
Te port în gînd
Te port în gînd...

Transcriere: Sergiu Mitrofan