Habar n-ai că-s lîngă tine
Habar n-ai că-s lîngă tine
Habar n-ai că-s lîngă tine
Şi te-aştept...

Te-aştept lîngă uşă
Cînd vii de la servici,
Te-aştept şi acasă,
Habar n-ai că-s aici...
Sînt şi lîngă scaun,
Şi-n staţia de tramvai,
Sînt lîngă tine cînd mergi,
Sînt lîngă tine cînd stai.
Ştiu tot ce-ai făcut, ştiu tot ce-ai vorbit,
Ştiu cînd te-ai încruntat, ştiu cînd ai zîmbit.
Degeaba te uiţi, n-o să vezi nimic în jur!

Habar n-ai că-s lîngă tine
Habar n-ai că-s lîngă tine
Habar n-ai că-s lîngă tine
Şi te-aştept...

Ştiu mai bine ca tine
Cine-ţi scrie scrisori,
Ştiu cine-ţi lasă bilete,
Ştiu cine-ţi cumpără flori.
Agenda de telefoane ţi-o ştiu pe de rost,
Ştiu cînd ai indigestie, ştiu şi cînd ţii post.
Degeaba tragi din ţigară
Şi te-nveleşti în fum,
Sînt lîngă tine şi noaptea,
Sînt lîngă tine şi-acum.
N-ai decît să te uiţi, n-o să vezi nimic, îţi jur!

Habar n-ai că-s lîngă tine
Habar n-ai că-s lîngă tine
Habar n-ai că-s lîngă tine

Habar n-ai că-s lîngă tine
Habar n-ai că-s lîngă tine
Habar n-ai că-s lîngă tine

Mmmm, mmmm, dadadadadada

Prietena mea m-a uitat de tot,
Se pare c-o doare de mine-n cot (E normal!)
Ce să spun,
Ce să spun,
Ce să spun,
Mă simt aşa, niţel, cam nu ştiu cum...
Şi-asta de cînd l-a văzut pe ecran
Pe noul ministru (Roman), exact!
Petre Roman...

I-am zis "Draga mea, nu te pripi, (Padada padam padam pam pam)
O să-l vezi de-acum cel puţin o dată pe zi! ("Zău?" "Da!" "De ce?" "E, s-a mutat lîngă noi.")
Negreşit,
Negreşit,
Negreşit,
În trei săptămîni te-ai şi plictisit (Padada padam padam pam pam)
Şi-apoi să ştii că, chiar dacă-ţi zîmbeşte,
Te păcăleşte..."
Roman (Roman),
Petre Roman...

I-am spus apoi că ştiu că e căsătorit,
Că are-o nevastă frumoasă,
Copii şi casă
Şi-o fire nervoasă,
Da' prietena mea e lipită de ecran (Petre Roman, Roman)
Ochii ei primesc doar semnale Secam (Petre Roman, Roman)
Vai de ea,
Vai de ea,
Vai de ea,
E deja un caz clinic, după părerea mea! (Padada padam padam pam pam)
Şi cîţi ca mine păţim la fel:
Nu îl votăm pe el, nu...
(Roman) Roman,
Petre Roman...

Offf...

Ţări îndepărtate, sobre şi şocante,
Ţări fără colibe, fără buburuze,
Ţări cu vize autocolante
Te fură azi cu zîmbetul pe buze...

Ţări cu formulare suspect de precise,
Ţări absurd de scumpe pentru banii mei,
Ţări cu sistem de taxe pentru vise
Te iau de lîngă mine, şi tu te duci şi vrei;

Ţări cu telefoane care nu se strică,
Te sună-n miez de noapte ca să te grăbeşti,
Ţări de aluminiu, de care mi-e frică,
Mă lasă fără tine, şi tu nici nu clipeşti...

Ţări tăiate-n două de linii abstracte,
Ţări cu kilometri de iarbă şi şosea,
Ţări cu dulapuri pline de contracte,
Pe tine, nu pe alta, de-aici vor să te ia...

Am să-ţi dau adresa, am s-aştept scrisoare,
Plicul o să aibă un timbru caraghios,
Tu vei fi acolo, eu voi fi la mare,
Cum să fie bine cînd totu-i pe dos?

Ce-i scandalul ăsta? A strigat cineva?
Cine-a tras cu puşca de mi-a speriat găina?
Cine-a stîrnit praful ce-mi intră-n ochi acum?
E turcul de-aici, sau cel de peste drum?

Refren:
E război, Ioane, (da, da,)
E război, Ioane, (da, da,)
E război, Ioane,
La oaste hai...

Nu pot să plec acuma (da, da), în dezordine aşa (da, da)
Stai să-mi pun izmana sub canapea, (da, da)
Stai s-o strig pe Maria (da, da)
Să-i dau carnetul de CEC (da, da)
Că poate are nevoie de bani, şi eu plec
La război...

Refren:
E război, Ioane, (da, da,)
E război, Ioane, (da, da,)
E război, Ioane,
La oaste hai...

Ce nevoie-aveţi de mine (da, da,)
La armată, nu ştiu: (da, da,)
Nu ştiu să curăţ cartofi,
Nici limbi străine nu ştiu. (da, da,)

Nu ştiu să trag cu puşca (da, da,)
Şi nici să calc pantaloni, (da, da,)
Şi în corul Armatei
Aveţi destui afoni, da, da, la război

Refren:
E război, Ioane, (da, da,)
E război, Ioane, (da, da,)
E război, Ioane,
La oaste hai, înc-o dată (înc-o dată):

E război, Ioane, (da, da,)
E război, Ioane, (da, da,)
E război, Ioane,
La oaste hai (haaai)!

Îmi place Gelu foarte mult,
Îmi place Gelu foarte mult,
Îmi place Gelu foarte mult,
Foarte mult
Îmi place Gelu, îmi place Gelu!

Îmi place Gelu foarte mult,
Îmi place Gelu foarte mult,
Îmi place Gelu foarte mult,
Foarte mult
Îmi place Gelu, îmi place Gelu!
Îmi place Gelu, îmi place Gelu!

Uuu, uuu...
Uuu, uuu...

Are şi cizme, are şi barbă,
Are şi mister astral,
Dar de la o vreme încoace întruna e
Ocupat în ultimul hal,
Asa că degeaba

Îmi place Gelu foarte mult,
Îmi place Gelu foarte mult,
Îmi place Gelu foarte mult,
Foarte mult
Îmi place Gelu, îmi place Gelu!

Îmi place Gelu (da, da) foarte mult,
Îmi place Gelu (da, da, da) foarte mult,
Îmi place Gelu (îmi place) foarte mult,
Foarte mult
Îmi place Gelu, îmi place Gelu,
(Îmi place) Îmi place Gelu, îmi place Gelu,
(Îmi place) Îmi place Gelu, îmi place Gelu,
(Îmi place) Îmi place Gelu, îmi place!

Daaaaa...

La radio se cîntă "Să-nveţi de la soare",
În troleibuz lumea mă calcă-n picioare...
Încep să mă trezesc mai bine,
Odată cu asta şi spaima din mine;
Încerc să m-adresez politicos,
Replica nu-i cu nimic mai prejos:
"Măi cetăţene,
Nu sîntem lemne,
Fă bine şi-ascultă:
Mai suge din burtă!"

Mi-e frică!
Mi-e frică!
Aaaaa...

În birou, din tablou, priviri reci mă măsoară,
Primele primejdii încep să apară:
Secretara îmi spune promptă: "Cutare
Ne cere iarăşi caracterizare!"
Prin minte frica îmi joacă noi feste,
S-ar putea lăsa cu-o altă poveste...
Nu e momentul,
E-absent concretul,
E-o cursă, desigur,
Şi-s atît de singur...

Mi-e frică!
Mi-e frică!
Aaaaa...

La spital pe culoar, monumente de frică,
Ţipă, se-agită, se zbat, se ridică.
Stă spaima-n mine ca la ea acasă,
Îi spun doctorului că trebuie scoasă,
El îmi pune în vedere situaţia-mi precară:
"Ne trebuie o nouă aprobare mai clară,
Povara răspunderii mi-apasă umerii,
Pune-te-n locul meu, să vezi cît e de greu!"
Mi-e frică,
Mi-e frică,
Mi-e frică,
Mi-e frică,

Mi-e frică,
Mi-e frică, aaa
Mi-e frică, mi-e frică,
Mi-e frică, mi-e foarte foarte foarte frică!

Mi-e frică, mi-e mi-e frică mi-e
Mi-e frică, mi-e mi-e frică mi-e
Frică, mi-e frică,
Mi-e frică, mi-e frică, ha

Mi-e frică...

Cu toţii vrem să schimbăm cîte ceva,
Da' asta nu-nseamnă să dai buzna în camera mea...
Oameni ciudaţi apar la televizor,
Mi-e plină sufrageria de minciunile lor...

Toată lumea crede că ştie
Ce-nseamnă să trăieşti în democraţie:
Lozinci, bîte şi muşchi de oţel!

Toată lumea se simte datoare
Să-şi spună părerile în gura mare,
Toţi au informaţii de nezdruncinat,
Adevărul lor e cel mai adevărat...

Au difuzoare din care-ţi vorbesc,
Au platforme pe care le tipăresc,
Isus n-a avut difuzoare,
Isus n-a cerut ajutor...

Alimentara mea e goală mereu,
Cred că n-am exportat niciodată decît minereu.
Nu vrem lumină pe străzi dosite,
Am învăţat s-ajungem acasă şi pe pipăite.

N-am nimic de cerut, nimic de cîştigat,
Nu vreau portofolii, nu vreau funcţii de stat,
Domnule Preşedinte, vreau doar să trăiesc normal!
Domnule Preşedinte, cu toţi vrem să trăim normal!

A apărut o nouă revistă,
Probabil c-o ştiţi şi voi:
Se cheamă "Trup şi suflet"
Şi e plină cu poze de oameni aproape goi.

Din păcate nu există nici măcar un jurnal
Care să poată să facă minuni,
Să ni-i arate pe politicieni
Fără zîmbet şi fără minciuni; de-aia

De-aia (de-aia) nu citesc ziare, (ziare)
De-aia (de-aia) nu mă uit la televizor,
De-aia (de-aia) nu citesc ziare, (ziare)
De-aia (de-aia) nu mă uit la televizor!

Multe lucruri deja s-au lămurit:
Ştim precis că armata n-a tras,
Miliţia n-a tras, paraşutiştii n-au tras,
Securitatea nici n-are glas!

Noi am venit de-acasă
Şi-am adus tot ce ne-a trebuit:
Am venit cu tancuri, am venit cu muniţii
Şi, gospodăreşte, ne-am măcelarit; de-aia

De-aia (de-aia) nu citesc ziare, (ziare)
De-aia (de-aia) nu mă uit la televizor,
De-aia (de-aia) nu citesc ziare, (ziare)
De-aia (de-aia) nu mă uit la televizor (nici eu)

M-am săturat de Petre Popescu,
De Marinescu m-am săturat,
Nu mai vreau cîntece tăiate la mijloc,
Emisiuni cu generic schimbat.

Vreau să văd altfel de feţe,
Vreau să văd altfel de emisiuni,
M-am săturat să aflu ce se-ntîmplă în ţară
De la alte televiziuni, şi de-aia

De-aia (de-aia) nu citesc ziare, (ziare)
De-aia (de-aia) nu mă uit la televizor,
De-aia (de-aia) nu citesc ziare, (ziare)
De-aia (de-aia) nu mă uit la televizor, oh-oh

Am fost la Craiova, am văzut olteni,
Am fost la Craiova, am văzut olteni,
Am fost la Craiova, dar am stat puţin
Fiindcă imediat şi-au dat seama că vin
Din Moldova!

Am fost la Tîrgu Mureş, am nimerit la un chef,
Am fost la Tîrgu Mureş, am nimerit la un chef,
Am fost la Tîrgu Mureş, a fost minunat,
Da' după chef şi-au dat seama imediat
Că sînt altfel...
Nem, nem, nem!

M-am întors în Moldova, de unde-am plecat,
M-am întors în Moldova, de unde-am plecat,
M-am întors în Moldova, da' m-au dibuit
Şi mi-au pus în vedere să mă fac om cinstit
Chiar dacă nu ştiu ruseşte...

Linişte, linişte,
Aproape-n toată ţara
Linişte, linişte,
Aproape-n toată ţara
E linişte, linişte...

Aş vrea să am un zîmbet liniştitor,
Să apar zîmbind la televizor,
Necazurile voastre să dispară aşa...
Dacă s-ar putea
Atît de uşor,
Sînt sigur că m-aţi vota,
Însă eu n-aş candida,
Fiindcă n-am un zîmbet liniştitor,
N-am nici un fel de strategie pentru viitor
Şi nici măcar nu sînt sigur că-i bine ce fac...
Dar decît să tac,
Prefer să vorbesc:
Dacă credeţi că greşesc,
Puneţi-mă la punct, hei!

De fapt, atîtea lucruri nu ştiu,
Şi mă gîndesc dacă să pun sau nu un pariu:
E bine, oare,
Să zîmbeşti orice-ar fi?...

M-am culcat sub Ceauşescu,
M-am trezit sub Iliescu
Şi faptul că numele lor rimează nu-i vina mea...
Primul nu ştia nici româneşte,
Al doilea vorbeşte perfect ruseşte,
Ştie englezeşte, ştie franţuzeşte,
Am zis "Ăsta da, dom'le, da!"
Da' vezi că de la 22 încoace
În prăvălii sînt numai capace
Şi cutiile de fasole, ptiu drace! în curînd se vor termina.
Carnea care la export pleca,
Sper să fie bine pusă undeva
Şi măcar de alegeri s-o putem consuma!

Femeile de bine stau la televizor,
Nu vor nici în bucătărie, nici în dormitor:
Vor doar Petre Roman, Petre Roman!
Mă rog, treaba lor!
Barbaţii de bine fac adeziuni,
Obicei păstrat la noi din străbuni:
Colaci, colivă... şi adeziuni!
Tinerii de bine merg la minister
Şi-acolo fac grevă şi cer, şi cer...
Cred că pîn' la urmă domnul Şora o să faca icter.
Academicienii de bine vin la televizor
Şi ne-mpărtăşesc din experienţa lor
Căpătată-n douăzeci de ani de stat
Pe lîngă Cîrmaciul Conducător...

Căutam o rimă pentru domnul Brucan
Şi l-am găsit pe domnul Gelu Voican,
Asta ca să nu folosesc substantive comune...
Cîntecul meu putea fi mai lung,
Dar m-am gîndit "De ce să-l fac eu mai lung
Cînd probabil aveţi şi voi lista voastră de nume?"
Şi-apoi, dacă e să vorbim serios,
Cu-atîtea lucruri care merg pe dos,
N-am nici un chef să mă port frumos,
N-am nici un chef să fac glume!
De două luni mă tot minunez,
Nici nu muncesc, nici nu mă distrez:
Toată ziua mă-ntreb "Eu cu cine votez?"

Zece ziarişti pe spinarea mea se-mbogăţesc:
Scot zece ziare şi eu le cumpăr şi le citesc.
Unul s-a-ncurcat într-un articol cu prea mulţi morţi şi prea puţini terorişti,
Asa că din prima au rămas doar nouă ziarişti;

Nouă ziarişti, nici unul nu se lasă,
Îmi fură din timpul de lucru, îmi fură ora de masă.
Unul, luat de val, dă mult prea tare în comunişti,
Şi, pînă să ştii exact ce se-ntîmplă, sînt de fapt opt ziarişti!

Opt ziarişti zeloşi continuă în felul lor:
Vor şi-o bucăţică mică din timpul meu din dormitor...
Femei frumoase şi dezbrăcate, prin pagini împrăştie şoapte,
Da-s aşa de prost tipărite că ziariştii rămîn doar şapte.

Şapte ziarişti glumesc, nici unul nu pune frînă,
Şi-o ţin tot într-o glumă şi-un rîs aproape-o săptămînă,
Pînă unul glumeşte despre fata cuiva care cumpără terenuri şi case...
Şapte ziarişti au fost, acum sînt şase.

Şase ziarişti încep să facă anchete
La alimentară, la punctul de vamă, la căminul de fete...
Descoperă unii că la primărie se dau casele tot la colonei...
Patru ziarişti spun "Noi n-am fost şase?" Unde-or fi doi dintre ei?

Patru ziarişti dau din coate, mă vor al lor neapărat;
Pe unul îl cheamă Petre şi-aproape m-a cîştigat,
Dar Petre îl cheamă şi pe primul-ministru, dacă se-ncurcă cumva între ei?
Nu, nu, nu, cel mai sănătos lucru e să rămînă doar trei!

Trei ziarişti îşi zîmbesc, parcă-parcă-au mai scăpat din jug,
Concurenţa s-a mai înmuiat, hîrtie acum din belşug;
Uite însă că scapă un articol despre noi şi marile puteri:
Ziariştii, ca prin farmec, rămîn doar doi, fiindcă-n strofă apar mineri!

Doi ziarişti au ajuns la cuţite, se bat în cuvinte tăioase,
Îşi dau peste ochi, îşi dau peste gură, îşi dau reciproc la oase,
Se fac presiuni, se luptă la sînge, e permis orice fel de atac
Şi-aşa se face că un ziarist e chemat la domnul Chiţac.

Un ziarist e-n sfîrşit fericit, are zece ziare de făcut,
Ce dacă toate arată la fel? Asta am mai avut!
Chiar ne place aşa, dacă vreţi să ştiţi, cînd oare o să ne-nvăţăm minte?
Pe prima pagină, Preşedintelui ţării, Omagiu fierbinte!

Uraaaaaa! Uraaaa! Uraaaa!

Flori pe tavan
De celofan,
Nori de beteală,
Stropi de cerneală,
Fulger de stea,
Cărţi de cafea,
Aş mai vrea, poate,
Fluturi de catifea...

Mîine precis o să fie aşa!...

Transcriere: Sergiu Mitrofan