De cînd te-am văzut ai fost un semn de-ntrebare,
Cu ochii tăi mari, cu rîsul tău de copil...
Mă-ntreb și acum cînd plouă și cînd e soare
În privirea ta de-argint...

Vino la mine devreme,
De cîte ori mai ai vreme,
Doar părul să-ți văd lîngă geam,
De foc, la răsărit...

Aș vrea să încerc puterea ta de abstracție
Acum, cînd te uiți de la fereastra mea,
Aștept să observi, dar nu observ nici o reacție
Fiindcă tu nu vrei deloc...

Nici nu te-ntorci către mine,
Iar eu nu prea mai văd bine:
Doar părul îl simt lîngă geam,
Te rog să nu te miști!

Nu mă uita, la plecare,
Semnul meu drag de-ntrebare,
Si lasă-ți, din păr, lîngă geam,
Un fir de-aur curat...

Cîntec scurt

Ea are flori pe balcon,
Vorbește la telefon;
Sună mereu ocupat,
Probabil e-un alt băiat...

Mor de gelozie,
De ce tocmai mie?
Cu altcineva
Nu se-ntîmplă-așa!

Azi după-masă
Ajung acasă la ea,
Să văd ce spune,
Ce fel de nume avea
Cu cine vorbea!

Mor de gelozie,
De ce tocmai mie?
Cu altcineva
Nu se-ntîmplă-așa!

Azi după-masă
Ajung acasă la ea,
Să văd ce spune,
Ce fel de nume avea
Cu cine vorbea!

Maria

Are-o cameră a ei
Cu nori la geam și porumbei,
Acoperișul, lîngă cer,
Îi dă o undă de mister
Ca o lumină...

Cînd plouă-n vis pe-acoperiș
Apar și eu, tiptil, furiș,
Și stau lipit de felinar
Ascuns așa, ca un tîlhar...

Mmmm, Maria
Mmmm, Maria
Mmmm, Maria
Mmmm, mmmm

Perdelele sînt prea subțiri
Ca s-o ferească de priviri,
Lumina mică, cum e ea,
Transformă albul ca de nea
În galben moale...

Ea-ncuie ușa de trei ori
Si stă-ncuiată pînă-n zori,
Dar eu, ascuns sub felinar,
O fur și fug ca un tîlhar.

Mmmm, Maria
Mmmm, Maria
Mmmm, Maria
Mmmm, mmmm

Ascunsă-n visul meu, așa,
Va sta mereu după perdea,
Zîmbind în somn ca un copil,
Iar eu voi apărea tiptil,
Dar către ziuă
S-o duc în cămăruța ei
Cu nori la geam și porumbei;
Acolo ea se va trezi
Și va ofta sau va zîmbi...

Mmmm, Maria
Mmmm, Maria
Mmmm, Maria
Mmmm, mmmm

Mmmm, Maria
Mmmm, Maria
Mmmm, Maria
Mmmm, Maria
Mmmm, Maria
Mmmm, Maria
Mmmm, Maria

Piața Romană nr. 9

Desene frumoase stau pe pereți
Și am și-o pisică cu nouă vieți:
Ea-i mai mult plecată, e-adevărat,
Și-acasă cînd stă, stă mai mult sub pat...

Ușa e veche, broasca-i nouă,
Piața Romană numărul 9
Ușa e veche, broasca-i nouă,
Piața Romană numărul 9

Într-un colț e-o chitară, desigur,
Și un ceas se căznește să bată,
Afară e vînt,
Ferestrele sînt
Tăiate din aceeași bucată... mmmm

E destul de mică camera mea
Da-ncap toți prietenii mei în ea:
Stau în picioare, se-așează pe jos,
În rest sînt cuminți și vorbesc frumos!

Așa că vino sus dacă plouă,
Piața Romană numărul 9
Așa că vino sus dacă plouă,
Piața Romană numărul 9
Așa că vino sus dacă plouă,
Piața Romană numărul 9
Așa că vino sus dacă plouă,
Piața Romană numărul 9!

Aproape liniște
(cu roșu - diferențele de pe versiunea cu Aura - minore)

Norii-s de-argint și zboară departe,
Cerul e-nalt, tăiat în cleștar,
Noaptea-i o perdea
Și-n fereastra mea
Doar umbre care-ncet dispar...