Nu vreau să te enervez,
Să te stresez, să te manipulez,
Nu vreau să te-analizez,
Să te cataloghez, să te colaționez.

Tot ce vreau, de fapt, să fim,
E să ne-mprietenim...

Nu vreau să te desenez,
Să te pictez, să te fotografiez, nu,
Nu vreau să te controlez,
Să te șochez, să te consolez.

Tot ce vreau, de fapt, să fim,
E să ne-mprietenim...

Nu vreau să te capturez,
Să te lichidez, să te copiez,
Nu vreau să te avansez,
Să te concediez, să te lichefiez.

Tot ce vreau, de fapt, să fim,
E să ne-mprietenim...

Nu vreau să-mi telefonezi,
Să mă protejezi, să mă venerezi, nu,
Nu vreau să mă-nfofolești,
Să mă cocoloșești, să mă-mbrobodești,

Tot ce vreau, de fapt, să fim,
E să ne-mprietenim...

Nu vreau să te secondez,
Să te contrez, să te influențez,
Nu vreau să te păcălesc,
Să te plătesc, nici să te ciupesc,

Tot ce vreau, de fapt, să fim,
E să ne-mprietenim...

Nu vreau de la tine flori,
Nici viori, nici cîrnăciori,
Nu vreau să te las tablou,
Nu vreau să te... Tucă șou!

Tot ce vreau, de fapt, să fim,
E să ne-mprietenim...

Corina, Corina
(Corinna, Corinna)

Am o casă frumoasă, înconjurată de flori,
Am o casă frumoasă, înconjurată de flori,
E pentru Corina, iubita mea din zori.

Corina, Corina, nu mai întîrzia,
Corina, Corina, nu mai întîrzia,
Toamna-i pe sfîrșite, se-apropie iarna grea...

Am un canar albastru, am un canar peltic,
Am un canar albastru, am un canar peltic,
Da' n-o am pe Corina, și fără ea n-am nimic...

La noi
(Oxford Town)

La Periș, la Periș,
Casele-au acoperiș,
Nici McChicken, nici McFish,
Minunat e la Periș!

La Ploiești, la Ploiești,
Lumea bea cafea din cești,
Toată ziua la povești,
N-ai cum să te plictisești!

La Brașov, la Brașov,
Fetele preferă mov,
Dacă n-ai pe tine mov
Poți să-ți iei Kalașnikov!

La Cugir, la Cugir
Nici un fir de trandafir,
Nici popice, nici kefir,
Păi ce să cauți la Cugir?

La Ungheni, la Ungheni
Mimi vinde buruieni,
Trei la sută din săteni
Vor să plece din Ungheni.

La Arad, la Arad,
Toate-afacerile cad:
"Viața noastră e un iad!"
Zice lumea bună din Arad.

Păi Techirghiol, Techirghiol,
Apă, soare și nămol,
Nota do și nota sol
Nu se-aud la Techirghiol...

Iar la Cluj, dragi meseni,
Orașu-i plin de napoceni,
Napocenii, toți din Cluj,
Tricoloru-l au pe blugi, oh!

Femei pentru zile ploioase
(Rainy Day Woman #12&35)

Ți-o fac fără să dai nimic în scris,
Ți-o fac exact așa cum ți-am promis,
Ți-o fac în drum spre casă pe-nserat,
Ți-o fac și cînd ești treaz și cînd ești beat!

Da' poate-așa singurătatea o să-ți treacă, oooh
Toată lumea tre' s-o facă!

Ți-o fac și pe lumină și pe stradă,
Ți-o fac și-atunci cînd ești făcut grămadă,
Ți-o fac în ușă, pe podea și pe balcon,
Ți-o fac chiar și la telefon!

Da' poate-așa singurătatea o să-ți treacă,
Toată lumea tre' s-o facă! oh

Ți-o fac după ce tocmai ai mîncat,
Ți-o fac 'nainte de te-a fi sculat,
Ți-o fac atunci cînd nu mai poți deloc,
Ți-o fac si după aia-ți zic "noroc"!

Da' poate-așa singurătatea o să-ți treacă, oooh
Toată lumea tre' s-o facă!

Ți-o fac și la-nceput și la sfîrșit,
Ți-o fac în felul cel mai aiurit,
Ți-o fac și la volan, și lîngă bară,
Ți-o fac în timp ce tu cînți la chitară.

Da' poate-așa singurătatea o să-ți treacă, ooh
Toată lumea tre' s-o facă!

Ți-o fac la jumătate de roman,
Ți-o fac pînă la cel din urmă ban,
Ți-o fac cu buze moi și ochi de drac,
Ți-o fac și-atunci cînd crezi că nu ți-o fac!

Da' poate-așa singurătatea o să-ți treacă, mmm
Toată lumea tre' s-o facă! Hei! (aplauze, rîsete...)

Clipa mea
(Simple Twist of Fate)

În dormitor era curat
Și, poate, numai lîngă pat
Era ușor de observat
Cum praful se-așeza,
De la țigara ta,
Un punct prea luminos,
Așa cum toate-mi ies mereu pe dos...

Te-ai prefăcut că nu-i tîrziu
Și că nu vezi cît de pustiu
Era orașul - un sicriu
Din sticlă și beton,
Reclame de neon
Te-au dus spre casa mea,
Un alt loc din care mîine vei pleca...

În parc, pe bancă, era frig,
Puteam, dac-aș fi vrut, să strig,
Da' n-avea nici un rost să strig,
Tot n-ai fi auzit,
În zgomotul cumplit
Din stația de tramvai
Și-atîți cîți ți-au mai spus ca mine "hai!"

În hol m-ai întrebat, încet,
Cu ochii țintă în parchet,
Dacă n-aveam nici un regret
Sau altceva special
În zgomotul egal
Al ploii pe asfalt
Ca o perdea de perle și bazalt.

Cînd, dintr-un gest, te-ai dezbrăcat,
Peste cearșaful alb din pat,
Un alb și mai imaculat
S-a așezat ușor
Ca ceața sub un nor...
Erai altcineva;
Țigara doar în cameră ardea...

Te caut încă și acum
În praful așezat pe drum,
În urmele-nvelite-n scrum
La mine pe balcon,
În cărți de telefon,
Da' nu ești nicăieri
Și vin spre mine-așa de multe seri...

Te văd cînd dorm cum vii mereu,
Te-așezi chiar lîngă patul meu
Și știu că-ți vine-așa de greu
Să-mi spui ce-ar fi de spus,
De mult e timpul dus
Și de-aia nici nu spui:
E clipa mea cînd ești a nimănui...

E-atît de greu să rîzi, e-așa ușor să plîngi
(It Takes a Lot to Laugh, It Takes a Train to Cry)

Eram în vagonul de poștă ascuns printre scrisori,
Trenul plecase de-aseară și-ncă mai mergea în zori,
Mă gîndeam: dac-ar fi undeva să mori,
Te-ar găsi și-acolo, cum te-a găsit de-atîtea ori

Noaptea a fost frumoasă, m-am uitat afară mereu,
Era minunată luna, strălucea ca unsă cu seu...
Trenul mergea înainte, nimic nu părea greu,
Doar tu erai departe de mine și de sufletul meu...

Acum iarna e-aproape, ferestrele-au înghețat,
Am vrut să spun la toată lumea, da' mi s-a părut ciudat:
Am vrut să-ți fiu iubit, dragă, nu șef constipat, nu,
Am avut dreptate: trenul tău a deraiat...

Cunosc o fată
(New Pony)

Cunosc o fată, îi zic: "N-ai vrea să ne mai vedem?" (Oricînd vrei, oricînd vrei)
Aaa, cunosc o fată, îi zic: "N-ai vrea să ne mai vedem?" (Oricînd vrei, oricînd vrei)
"Am putea să ne plimbăm, să discutăm, să mîncăm, să dansăm, să bem!" (Oricînd vrei, oricînd vrei)

Ea zice: "De unde să știu că nu mă păcălești?" (Niciodată, niciodată)
Ea zice: "De unde să știu că nu mă păcălești?" (Niciodată, niciodată)
"Poate că tu vrei de fapt să compui, să cînți, să desenezi, să scrii, să citești!" (Niciodată, niciodată)

O iau de mînă și-o duc la mine în cameră (Imediat, imediat)
Daa, o iau de mînă și-o duc la mine în cameră (Imediat, imediat)
Și-i zic "Dacă găsești vreo urmă de carte, te las singură!" (Imediat, imediat)

Ea îmi zîmbește, îmi zice: "Totuși mi se pare ciudat" (Ce anume, ce anume)
Ea îmi zîmbește, îmi zice: "Totuși mi se pare ciudat" (Ce anume, ce anume)
"N-ai tu în cameră cărți, da' n-ai nici covor, nici masă și nici scaun, nici pat!" (Ieși afară, ieși afară)

Poate mîine
(One Too Many Mornings)

Nu sînt cîinii care latră, nu e luna care tace,
Ziua a fugit încolo, noaptea a venit încoace;
Dacă vii în astă seară tot aici mă vei găsi,
O să-mi zici iar "bună seara", eu n-am să-ți răspund, să știi...

E un om la colț de stradă pe-unde trebuie să treci,
O să se uite după tine cînd dimineața o să pleci,
Seara îmi vei povesti cum ai roșit cînd te-a văzut,
Eu n-o să cred nici o silabă, tu o să crezi că te-am crezut...

Am pășit în astă seară peste-un prag mult prea înalt,
Înapoi a rămas cerul și-nainte-i doar asfalt...
Buza ta avea la colțuri picături curate,
Dacă mi-ar fi fost doar sete, și tot le-aș fi băut pe toate.

Trenurile care pleacă sînt aceleași care vin,
Gara e o simplă gară, doar orașul e străin.
Ce vreau azi de la tine, mîine iar o să vreau,
Însă mîine-i prea departe și-astăzi prea aproape-ți stau...

Camera mea ți-e străină, prietenii mei nu îți plac,
Pînă să-ți ating obrazul o să mai apun-un veac,
Și-o să ai în loc de pleoape doar petale de cais,
Eu voi fi și-atuncea tînăr, tu vei fi și-atunci un vis...

Nu e luna care tace, nu sînt cîinii care latră,
Nu sînt pașii tăi cei care se apropie de poartă...
Eu de-atunci te aștept, tu întîrzii să vii,
Și-așa-i fiecare noapte, și-așa-i fiecare zi...

Te vreau
(I Want You)

Aș vrea să pot închiria
O cotă din privirea ta
Sau, dacă crezi că s-ar putea, chiar ochii,

M-aș învoi la prețul tău
Și, fără să îmi pară rău,
Ți-aș da tot ce mi-ai cere, zău, da' ochii...

I-aș vrea,
I-aș vrea,
I-aș vrea neapărat,
Zău ca i-aș vrea!

De cîte ori vorbim, să știi,
De multe ori nici n-aș vorbi
Și doar aș sta și te-aș privi pe tine...

Îmi spui că-ți place fiindcă ai,
Atunci cînd lîngă mine stai,
Și liniște, și totu-i mai bine,
Spune-mi:

M-ai vrea?
M-ai vrea?
M-ai vrea? Hai, spune-mi:
Dragă, m-ai vrea?

Ai prieteni de-ani de zile care te-ar tot curta,
Și eu în patru săptămîni te pierd deja...

Să-mi spui atunci cînd vei pleca
Să-ți dau să ai adresa mea,
Deși n-ai scris în viața ta scrisori...

Degeaba mă tot păcălesc,
Nu-s nici bolnav, nici nu greșesc,
Și-ți spun pînă nu-nnebunesc de dor

Că te vreau,
Te vreau,
Te vreau tare de tot
Dragă, te vreau...

E bine, mamă, doar că pierd sînge
(It's All Right Ma', I'm Only Bleeding)

Întunecimea-n miez de zi
Umbrește coada lingurii,
Baloanele de la copii
Plutesc peste cîmpii pustii
Și soarele și luna, știi,
Se tem să vină-ncoace.

Amenințări tăioase rîd
Și sunetul din corn e hîd,
Da' dovedește răspicat
Că viața, dacă a secat,
Nu din cuvînt s-a întîmplat
Și nu mai ai ce-i face!

Praful adunat pe foi,
Descoperi că-i de la război;
De-atîta plîns e jos noroi
Și poți să plîngi și tu cu noi,
Ce-i pasă șefului, copilul
Că plînge sau că tace?

Tu refuzi,
Dar auzi
Cum strig acum
Și asuzi,
Totu-i bine, mamă,
Am deschis ochii!

Aa, unii pierd, alții cîștigă
Aurul din mămăligă,
Ochii lor se-aprind și strigă,
Sosesc tîrîș și se-ncîrligă,
Urăsc doar ura, zic din gură
Și-o-nghit cu fiecare dușcă!

În lumea asta minunată
Pistoalele-s din ciocolată,
Munții sînt din înghețată,
Cazi, așa-i, da' cazi pe vată,
Isus este din zahăr ars
Și cîinele nu mușcă!

Preoții-ți vorbesc de moarte,
Profesorii îți zic de carte
Cu care poți s-ajungi departe,
Da' bogățiile-s deșarte,
Ba chiar și președintele Statelor Unite
Cîteodată tre' să stea gol pușcă!

Există reguli
Și legi de stat
Și oameni care
Le-au confecționat,
Nici o grijă, mamă, îi păcălesc eu!

Cu reclame te învață
Că tu ești singurul în viață
Care poți să mai faci față
Profesiunii de paiață,
Da' norii nu-s cusuți cu ață
Și lumea se-nvîrtește!

Cînd crezi că-n fine ai găsit,
Te pomenești încercuit,
Răspunsu-atît de mult dorit
Se strînge-n jurul tău cumplit,
Și ei te cred doar amorțit
Și te strîng ca-ntr-un clește!

E-n sînge întrebarea grea,
Și-o simți cu toată măduva,
Șoseaua nu mai e a ta,
Acum, pe loc, ai renunța;
Nici el, nici eu, nici tu, nici ea,
Nimic nu ți se potrivește!

Stăpînul cîntă, ceilalți joacă,
Deștept sau prost, tot tre' s-o facă...
Nu-i de mine, mamă, muzica asta!

Ei stau comod și se îndoapă,
Au marmură și-argint la groapă,
Beau din cristaluri scumpe apă
Și florile, cînd și le sapă,
O fac doar fiindcă-s ale lor
Și-au băgat bani în ele!

Au cluburi la doi pași de casă,
Unde discută și se-ndeasă,
Perdeaua de la geam e groasă
Și idolul de-azi după-masă
E-aplaudat și ridicat
Cu capul printre stele!

Iar tu, care crezi că-i ușor
Să ieși din al mulțimii cor,
Vei observa că la vapor
N-au mai lucrat de multișor
Și c-au făcut cearșaf și pernă
Din pînza pentru vele... ha

Să nu crezi cumva că-i învinuiesc
Cînd stau în pivnițe și chefuiesc,
Da' nu-mi cere, mamă, să le fac jocul!

Bătrînii sînt scandalizați
De tinerii nerușinați
Care insultă ce-a fost vechi
Și găsesc noul în perechi,
Da' cui îi pasă-ntr-adevăr,
Cînd totu-i o spoială?

Cei ce sînt puți să străjuiască
Au fruntea învelită-n cască,
Sînt ucigași, da' poartă mască
Și sînt plătiți să îi ferească
Pe cei cu care au căzut
Cîndva la învoială!

Toți zeii mei au ostenit,
Ce-am crezut eu, și ce-a ieșit...
Noroc că nu m-ați păcălit,
Mi-ați arătat, m-am lămurit
Cătușele mă strîng cumplit,
Da' sîntem în aceeași oală!

Ce visez, dacă s-ar ști,
La ghilotină aș nimeri,
Da-i foarte bine, mamă, asta-i viața!

Vorbesc de cel orbit de zi
(I Pity the Poor Immigrant)

Vorbesc de cel orbit de zi, a cărui viață-i jar,
Cu haina atîrnînd, legat de-o piatră de hotar...
Părinții lui sînt morți de mult, copiii lui nu sînt,
Pe față ploaia l-a săpat, lipindu-l de pămînt.

"Am nori, o sută!", zice el, sub soare cocoșat,
Da-n palma lui e secetă și gîtul i-e uscat.
Îi dau să bea dintr-un pahar, nimic în schimb nu-i cer:
El are ochii-așa senini, ca decupați din cer...

Se uită peste depărtări, cu aerul mirat
Că nu găsește un Cristos de zare atîrnat...
Cred c-am să îl mai întîlnesc, privind așa, mereu,
"Credință n-am", mai spune el, "și-mi este tot mai greu..."

Vorbesc de cel orbit de zi, a cărui viață-i jar,
Cu haina atîrnînd, legat de-o piatră de hotar...
Copiii lui sînt morți de mult, părinții lui lipsesc,
În suflet poartă o femeie cu chip îngeresc.

E bine, nu te răzgîndi
(Don't Think Twice, It's All right)

N-are rost să te întrebi acum de ce, dragă,
Dacă încă n-ai aflat,
N-are rost să te întrebi acum de ce, dragă,
Nu mai contează, ce păcat...
Mîine dimineață cînd te vei trezi,
Te vei uita pe fereastră, eu nu voi mai fi,
Din cauza ta plec acum, să știi,
Da-i bine, nu te răzgîndi...

N-are rost s-aprinzi lumina, știi prea bine,
Lumina era stinsă mereu,
N-are rost s-aprinzi lumina, știi prea bine,
E-n întuneric drumul meu,
Tot mai vreau să cred că tu ai fi spus ceva
Să mă faci să mă opresc și să rămîn, draga mea,
Da' prea mult n-am vorbit noi niciodată, nu-i așa?
E bine, nu te răzgîndi...

N-are rost să mă mai strigi acum pe nume,
Cum nicicînd nu s-a-ntîmplat,
N-are rost să mă mai strigi acum pe nume,
Nu te-aud, e-așa ciudat!
Uite, umblu singur, mă plimb cu ochii-n șosea,
Am iubit o femeie, un copil, ea zicea,
Da, inima i-am dat-o, sufletul ea-l voia,
Da-i bine... hm, nu te răzgîndi...

La revedere, iubito,
Unde mă duc, nu știu să-ți spun,
Adio nu sună prea bine,
Mie mi-ar place "rămas bun";
Nu zic că nu te-ai purtat cu mine frumos,
Sînt convins că puteai mai mult, însă ce folos?
Ai cheltuit în vînt timpul meu prețios,
Da-i bine, nu te răzgîndi...

Stăpînii războiului
(Masters of War)

Hei, stăpîni de război
Cu pistoalele-n mîini,
Cu alai de-avioane
Și cu gloanțe în pîini,
Voi, ascunși după ziduri
Și păziți de birouri,
Văd prin măștile voastre ca prin niște găuri!

N-ați făcut niciodată
Decît gropi și dezastre,
Jucărie e lumea
În mințile voastre,
Voi îmi puneți în mînă
Un pistol și fugiți,
Vă ascundeți departe cînd de gloanțe-auziți.

Ca și Iuda sînteți,
Mincinoșii de voi,
Tare mult vreți să cred
Că e bine-n război,
Că-i ușor de luptat
Și că vom cîștiga,
Da' minciuna-i prea mare și plata prea grea...

Voi faceți doar pușca,
Alții trag pentru voi:
Cei pe care-i uitați
Prăvăliți în noroi...
Și cînd stați și-adunați
De-a ieșit vreun folos
Nu simțiți că-i de sînge cifra cea mai de jos?

Spaima cea mai cumplită
Ați adus-o cu voi:
Să nu vrei s-ai copii
Pentru vreun alt război!
Și de-aceea v-o jur:
Eu copii n-o să am,
Dar și zidul de piatră pentru mine-i un geam.

Puteți zice orice:
Că sînt tînăr și prost,
Că nu știu nimic,
Că n-am nici un rost...
Un lucru tot știu,
Și vi-l spun răspicat:
Nimic din ce faceți nu va fi iertat!

Și vă-ntreb înc-un lucru:
La ce bun munți de bani,
Peste munți de eroi,
Peste munți de dușmani?
E-o pată de sînge
Pe ei, așa grea,
Că nici apa din ceruri nu o poate spăla!

Eu tot sper să muriți,
Să se-ntîmple curînd,
La mormintele voastre
Voi sta-n primul rînd!
Peste voi, tot pămîntul
Îl voi bătători,
Să fiu sigur că-n groapă veți încremeni!

Mă lași prea singur dacă vei pleca
(You're Gonna Make Me Lonesome when You Go)

Cu glasul tău unduitor,
Cum stai picior peste picior,
Cu ochii tăi așa de-adînci și mari,
Cu umerii ca două stînci
Din ape negre și adînci,
Mă faci să mă simt singur cînd dispari...

Cu felul tău de-a povesti
Minciuni mărunte și hazlii
Ca miezul alb de cozonac cu nuci,
Cu tot ce-aduci de unde-ai fost,
Comori păstrate fără rost,
Mă lași atît de singur cînd te duci;

Greierii se-aud în noapte-afară
Cum cîntă doar pentru urechea ta,
Miroase-a iarbă aerul de vară,
Nimic nu lasă să ghicești că iar vei pleca...

Orașele în care-ai stat
Sînt toate-ascunse-aici sub pat
Și-n somn mă zbat și tîmplele-mi sînt reci,
Bărbații toți din calea ta,
Dac-aș putea, i-aș deporta:
O să mă lași prea singur dacă pleci!

Zgomotul din stradă-ncoace vine
Ca nisipul palid dintr-un val
Azi aud cum dormi chiar lîngă mine,
Da' mîine știu că vei fi în alt punct cardinal!

În nord și-n vest, în locul tău,
Dac-aș pleca, mi-ar pare rău,
Și-n est am auzit că-i tot așa,
Mai bine stai aici în sud
Să-ți miști în soare părul ud:
Mă lași prea singur dacă vei pleca!

Jos, în vîltoare
(Down In the Flood)

S-a rupt ceva mamă, apa crește tot timpul, să știi, oh!
Sînt valuri mari, nici o barcă n-o să poată pluti,
Sabie pentru sabie și scut pentru scut,
O să fie-o inundație cum nu s-a mai văzut...
O ho ho, mamă, n-o să-ți fie dor de mine deloc,
O să-ți găsești tu repede pe-altcineva în loc...

Se-anunță la radio catastrofe tot mai mari,
Degeaba asuzi, mamă, zău, degeaba tresari,
Dinte pentru dinte, măsea pentru măsea,
Dac-o să cazi în apă, va fi din vina ta.
O ho ho-o mamă, n-o să-ți fie dor de mine deloc,
O să-ți găsești tu repede pe-altcineva în loc.

Repede, repede, cît clipești din ochi am plecat,
Vine apa, mamă, o să lase-n urmă curat,
Rai pentru drepți și ștreang pentru hoți,
Învață să vîslești dacă nu știi să-noți,
O ho ho-o mamă, n-o să-ți fie dor de mine deloc,
O să-ți găsești tu repede pe-altcineva în loc.
Oh!

Nu te cred
(I Don't Believe You)

Se uită de sus,
Oare unde s-a dus
Privirea pe care-o știam?

E altcineva,
Mă tot uit la ea
Și parc-aș privi printr-un geam...

Ieri încă-mi zîmbea
Și iubirea părea
Abia la-nceput

Și-acum nici un semn:
I-e fața de lemn,
Parcă nici nu ne-am fi cunoscut...

Are vocea la fel,
Puțin prea tare nițel
Și totuși ceva s-a schimbat:

Nu vorbește deloc,
Nu stă la un loc,
E ca un delfin sechestrat,

Nu-mi spune nimic
Și degeaba
O întreb ce s-a petrecut...

Lîngă mine cînd stă,
Dac-o ating, tremură
Ca și cum nu ne-am fi cunoscut.

N-am de ce să mai stau,
Bagajul mi-l iau
Și mîine-n alt loc o să fiu,

Nu las în urma mea
Decît o saltea
Și-un peron totdeauna pustiu...

Și dacă mă-ntrebi
Cum se poate
Să urăști tocmai ce ți-a plăcut,

E ușor de ghicit:
Îți alegi un iubit
Și te faci că nu l-ai cunoscut!

Cînd am să-mi pictez capodopera
(When I Paint My Masterpiece)

În Roma e praf pe oriunde umblu,
Bucăți de istorie sînt peste tot;
Poți avea impresia că totul e dublu
S-a furat Coliseul, mai e doar un ciot...
Trebuie să mă grăbesc să ajung la hotel,
Să sun s-anunț, să vină poliția!
Una ca asta n-aș vrea să se-ntîmple
Cînd am să-mi pictez capodopera...

Cînd e-ntuneric se-aprind reflectoare,
Pălesc stele-n cer, acolo, între statui...
Uite-o zeiță, stă în picioare,
Da' bea și mănîncă și fumează și se uită haihui...
Degeaba încerc să-i vorbesc, avem limbi diferite,
Oricum la fel pățeam și cu mătușa mea;
Așa ceva n-o să se mai repete
Cînd am să-mi pictez capodopera...

Acum chiar alerg, clipesc des din gene,
Să prind avionul, să plec orice-ar fi...
Sub bagajul de mînă clavicula geme
Și rîde prea tare cineva în taxi:
"Zău, mi-a plăcut aici la voi, aveți o climă grozavă,
Da' spune-mi, te rog, decorul, fîntînile, valorează ceva?"
E-o întrebare la care răspunsul
O să-l afli cînd am să-mi pictez capodopera...
Cînd am să-mi pictez capodopera...

Transcriere: Sergiu Mitrofan