De-o sută de ani nu mi-ai mai scris nimic,
În cutia de scrisori am găsit un pitic,
Mi-a zis "Nene, nu te supăra,
Vreau şi eu să am căsuţa mea
Şi-aici mi-e bine,
Lasă-mă şi pe mine
Să stau cu tine!"

De-o sută de ani nu mi-ai mai dat telefon,
Am găsit firul rupt şi-aparatul mutat în balcon,
Lîngă el stătea un şoricel...
M-am şi jucat cu el niţel,
Avea ochii mici
Şi bot de arici,
E pe-undeva pe-aici

Am şapte nasturi în plus,
Şi nu ştiu unde i-am pus!
Unde or fi?...

De-o sută de ani nu te-am mai văzut
Şi pozele cu tine, toate mi-au dispărut,
Cred că le-a furat pisica mea...
Zău, e foarte geloasă pe dumneata,
Le-a rupt cu dinţii,
Nu-i cunosc părinţii,
Dar o-njur de toţi sfinţii!

Lung, lung, lung

Mi-am luat bilet şi loc la fereastră mi-am luat,
Mi-am luat bilet şi loc la fereastră mi-am luat,
În mai puţin de-o oră spre tine-am plecat!
Am în bagaj trei cărţi,
Să am să citesc pînă-ajung,
Am în bagaj trei cărţi,
Să am să citesc pînă-ajung,
Fiindcă pînă la tine drumul e foarte lung...

Lung, lung, lung,
Lung, lung, lung,
Lung, lung, lung,
Lung, lung, lung,
Pînă la tine drumul e foarte
Lung, lung, lung...

Abia aştept să te văd, sper că nu te-ai schimbat,
Abia aştept să te văd, sper că nu te-ai schimbat,
Aş vrea trenul să zboare, s-alerge, s-ajung imediat,

Fiindcă drumu-i foarte
Lung, lung, lung,
Lung, lung, lung,
Lung, lung, lung,
Lung, lung, lung,
Pînă la tine drumul e foarte
Lung, lung, lung...

Nu-mi da telefoane, nu-mi trimite scrisori,
Nu-mi da telefoane, nu-mi trimite scrisori,
Am plecat deja, şi-ajung la tine mîine în zori,
Fiindcă drumu-i foarte
Lung, lung, lung,
Lung, lung, lung,
Lung, lung, lung,
Lung, lung, lung,
Pînă la tine drumul e foarte
Lung, lung, lung...

A stat ploaia

A stat ploaia,
Străzile încă-s ude,
A stat ploaia,
Hai să ne plimbăm

A stat ploaia (cred că da)
Străzile încă-s ude (zău)
A stat ploaia (da)
Hai să ne plimbăm!

De-atîtea zile tot ploaie şi ploaie,
M-am săturat de-atîtea noroaie
Şi mi-e dor la plimbare să ies!

A stat ploaia (cred că da)
Străzile încă-s ude (zău)
A stat ploaia (da)
Hai să ne plimbăm!

A stat ploaia (cred că da)
Străzile încă-s ude (zău)
A stat ploaia (da)
Hai să ne plimbăm!

Mie îmi place să umblu prin ploaie,
Dar nu să mă plimb prin gropi şi noroaie,
Şi de-aia mă bucur că-i soare din nou!

A stat ploaia (cred că da)
Străzile încă-s ude (zău)
A stat ploaia (da)
Hai să ne plimbăm!
Hai să ne plimbăm!
Hai să ne plimbăm!

Aspirina în gură are gust acrişor
Dar apa o ia şi-o topeşte uşor
Ca-ntr-o experienţă de laborator...

E-un gol imens şi-i nevoie de-un zeu,
Vecinii mei ascultă aceeaşi bandă mereu...
Singur fără tine
Singur fără tine-i greu...

E imposibil să fi rămas
Aceeaşi oră pe ceas:
De ce să fie defect
Acest instrument perfect?

Mă plimb prin casă şi nu ştiu ce vreau,
Ştie toată lumea că nu pot să stau
Singur fără tine...
Singur fără tine (singur fără tine)
Singur fără tine (singur fără tine)
Singur fără tine (singur fără tine)
Singur fără tine (singur fără tine)
Singur fără tine (singur fără tine)
Singur fără tine...

Numai ea

Cine m-ajută să trec peste noapte ca printr-o perdea?
Cine-mi aprinde ziua de mîine de astăzi cu-o stea?
Cine poate toţi norii grei c-un zîmbet să-i ia?
Numai ea...

Cine mă ştie ca pe-o poezie din copilărie?
Cine, atunci cînd lipseşte, mai poate alături să-mi fie?
Cine lasă urme mai fine decît vîntul pe nea?
Numai ea...

Pe cine mai vezi aşa, pe stradă în pijama,
Cine mai umblă aşa, în afară de ea?

Cine zîmbeşte şi-apoi, şcolăreşte, se-ncruntă hoţeşte?
Cine ghiceşte în oase de peşte şi nu nimereşte?
Cine ţine sub ochelari doi ochi de catifea?
Numai ea...

Pofta vine mîncînd

Azi a fost un fel de zi
Niţel cam aşa:
Un fel de soare puţin obosit
Cu raze-n pijama,
Cu miliţieni timizi
Şi cu mulţi bani lichizi
De cheltuit cumva...

M-a oprit o cucoană,
M-a-ntrebat:
"Caut o fetişcană
Şi mi se pare ciudat:
Semeni cam mult cu ea,
Spune-mi, pe dumneata
Nu te-ar şoca?"
Ba da ba da ba da

Dacă vreau dulceaţă
Se face dimineaţă
Şi eu tot aş mînca!
Se-ascunde fiecare
Cu ce-are mai bun de mîncare...

Am dat un telefon, suna ocupat;
Am lăsat pe mai tîrziu
Şi m-am mai plimbat,
Strada se-aglomera,
Lumea se-nghesuia
La cinema,
La ce altceva?

Nu sînt cuvinte
Să-nceapă veşmintele ei,
Vocea ei are
Parfum ca de floare de tei
Mîna o-ntinde,
De deget te prinde uşor,
Uit cum să merg
Şi-ntr-o clipă învăţ cum să zbor...

Planeta e mică
Şi cît o furnică de grea,
Ia-o de mînă
Şi zboară-mpreună cu ea...
N-ai greutate
Şi nimeni nu poate afla
Care e steaua
Sub care planeta va sta...

Stai (stai, stai), nu te grăbi!
Stai (stai, stai), nu te grăbi!

Îmi iau geamantanul, de nimeni ştiut,
Îmi fac bagajele şi-am dispărut!

Stele (doar stele)

Stele, doar stele,
Apar şi dispar
Chiar lîngă pahar...

Stele, doar stele,
Le văd mereu
În apartamentul meu...

Am văzut aseară:
Sub perna ta
Parcă strălucea o stea!
Spune-mi, ce căuta
O stea sub perna ta?
Poate se-odihnea...
Nu-i aşa?

Stele, doar stele,
Au grijă de noi
De joi pînă joi,
Chiar dacă tu nu crezi,
Chiar dacă tu nu crezi,
Chiar dacă tu nu crezi,
Chiar dacă tu nu crezi,
Chiar dacă tu nu crezi,
Chiar dacă tu nu crezi...

Te-am prins făcînd vrăji,
Nu spune nu,
Poate-aşa se explică
Steaua mică
De sub perna ta,
De ce-aş mai căuta dovezi?
Chiar dacă tu nu crezi,
Chiar dacă tu nu crezi,
Chiar dacă tu nu crezi,
Chiar dacă tu nu crezi,
Chiar dacă tu nu crezi,
Chiar dacă tu nu crezi...

Stele, doar stele,
Au grijă de noi
De joi pînă joi...
Stele, doar stele,
Doar stele...

Anii trec mai uşor decît ne închipuim,
Îi căutăm în sertar şi brusc nu-i mai găsim;
Nimeni nu ştie precis unde se duc anii ăştia aşa,
Eu cred că probabil se adună
Şi stau împreună
Undeva!

Aşa că nu-ţi fă griji
Zău, tu nu-ţi fă griji, draga mea,
N-ai de ce să-ţi faci griji,
Toată lumea păţeşte aşa...

Aşa că nu-ţi fă griji
Zău, tu nu-ţi fă griji, draga mea,
N-ai de ce să-ţi faci griji,
Toată lumea păţeşte aşa...

Aş vrea să te păstrez lîngă mine, aproape de tot,
De-aia am conceput un buzunar special la capot...
În el încapi doar tu şi nimeni altcineva,
Se-nchide cu fermoar
Şi-năuntru doar
Argint şi catifea!

Aşa că nu-ţi fă griji
Zău, tu nu-ţi fă griji, draga mea,
N-ai de ce să-ţi faci griji,
Toată lumea păţeşte aşa...

Tu poţi să vii oricînd
Şi să stai aici cît doreşti,
Şi cînd e ziua ta
Am să-ţi cînt şi-am să-ţi spun poveşti...

Ce zici, ce idee!
Ţine-o sub cheie,
Ai grijă de ea!...

Şi lumina parcă se pregătea,
Aduna toţi norii şi-i atîrna
Departe la orizont,
Pe frînghie,
Să se-usuce încet...

Astă-seară a fost cald şi senin,
Toate stelele aveau pahare de vin
Şi-mi dădeau să gust puţin
Şi mie...
Între timp, tu dormeai...

Spune-mi despre tine
Lucruri cît mai puţine,
Lasă-mă să le ghicesc,
Să le inventez,
Să le potrivesc...
Uuuuu...

Dacă mai crezi cît de cît în minuni,
Să te văd trei zile, să nu te văd trei luni,
Şi s-o luăm iar şi iar
De la capăt...
Spune-mi, cum ţi s-ar părea?

Eu te vreau mereu
În colţişorul meu,
Să fii lîngă mine
Şi să-ţi fie bine...
Uuuuu...

Am cunoscut o fată frumoasă,
Are maşină, are şi casă
Şi vorbim la telefon
O grămadă...

Însă n-are ochii tăi,
Însă n-are ochii tăi,
Însă n-are ochii tăi,
Însă n-are ochii tăi,
Însă n-are ochii tăi...

Nu sînt frumos

Chiar de la grădiniţă
Am înţeles mişcarea:
Nu prea aveam succes la copii
Şi nici cu cea mai nouă
Şi grozavă jucărie
Pe nimeni nu puteam păcăli,
Era clară explicaţia,
Deşi mama mă minţea zi de zi:

Nu sînt frumos!
Nu sînt frumos!
Nu sînt frumos!

Ea era grozavă
Şi de-aia toată lumea,
Pe faţă sau pe-ascuns, o dorea:
Profesorul de română
O tot scotea la tablă
Doar ca să vadă cum se mişca
O pîndeam şi eu, desigur,
Dar lăsam privirea-n jos dacă ea mă privea.

Nu sînt frumos!
Nu sînt frumos!
Nu sînt frumos!

Seri cu ceru-n dungi,
Excesiv de lungi,
Dimineţi cu dinţi,
Aparent, cuminţi
Şi-acum apari şi tu
Şi spui că ţii la mine,
Te miri că nu te cred, draga mea,
După atîţia ani
De autoportrete,
Cu ochii-nchişi mă pot desena,
Nu există nici o linie
Pe care s-o mai poţi corecta.

Nu sînt frumos!
Nu sînt frumos!
Nu sînt frumos!

Nu sînt frumos!
Nu sînt frumos!
Nu sînt frumos!

Nu sînt frumos!
Nu sînt frumos!
Nu sînt frumos!

Nu sînt frumos!
Nu sînt frumos!
Nu sînt frumos!

Aşa am crezut şi noi

Te-am iubit prea mult
Ca să pot s-ascult
Glasul care m-avertiza...
(Aşa am crezut şi noi!)

Te-am iubit prea tare
Ca să văd că-n zare
Chipul tău sub soare pălea...
(Aşa am crezut şi noi!)

Da, da' voi m-aţi lăsat să cred
Că cu-adevărat avea
Să îmi dea ceva,
Şi ea n-avea nimic de dat...
(Aşa am crezut şi noi!)
(Aşa am crezut şi noi!)
(Aşa am crezut şi noi!)
(Aşa am crezut şi noi!)

Fără tine, nu

Aş putea pleca fără benzină-n rezervor,
Fără roată de rezervă, chiar şi fără motor,
Aş putea pleca oricum, dar
Fără tine
Fără tine
Fără tine, nu!
Fără tine
Fără tine
Fără tine, nu!

Aş putea pleca devreme îmbrăcat în pijama,
Aş putea pleca la timp, aş putea întîrzia,
Aş putea pleca şi-aşa, dar
Fără tine
Fără tine
Fără tine, nu!
Fără tine
Fără tine
Fără tine, nu!

Mi-ar fi foarte greu fără tine,
Nu cred c-aş putea rezista:
Cine m-ar mai bate la cap
Să fac aşa, să nu fac aşa?

Aş putea pleca-n mare grabă
Fără chei în buzunar,
Aş putea pleca şi-aşa, dar...
Fără tine
Fără tine
Fără tine, nu!
Fără tine
Fără tine
Fără tine, nu!

Aş putea pleca fără aspirină,
Fără piramidon, fără ampicilină,
Aş putea pleca oricum, da' fără tine nu!
Fără tine
Fără tine
Fără tine, nu!
Fără tine
Fără tine
Fără tine!

Pe mîine

Am întrebat-o: "Ai să vii?"
Ea m-a-ntrebat: "De unde ştii
Că nu?"
I-am zis că tata e geamgiu,
Ea mi-a răspuns: "Eu pun pariu
Că nu!"

Avea ochi minunaţi,
Obraji îmbujoraţi,
Dinţii proaspăt spălaţi
Străluceau înfometaţi
Cînd mi-a zis: "Pe mîine!"

Am întrebat-o: "Ai să stai?"
Ea m-a-ntrebat: "Parale ai?"
Zic: "Nu!"
I-am zis: "Şi-acuma ce-o să faci?"
Ea s-a răstit: "Ce ai? Ai draci?"
Zic: "Nu!"

S-a-mbrăcat fără glas,
S-a uitat puţin la ceas
Şi în loc de bun-rămas
A observat că sînt neras
Şi n-a mai zis "Pe mîine"...

Nemuritori

Se-ntîmplă ceva în jurul meu
Şi nimeni nu vrea să-mi spună
În spatele fiecărui cuvînt
Se-ascunde cel puţin o minciună...
O fată-mi spune că mă iubeşte,
Alta nu-mi spune, dar vine,
Însă azi e azi şi mîine nu ştiu
Dac-o să mai fie cu mine...

Şi poate de-aia vrem din cînd în cînd
Să devenim nemuritori,
E-uşor: ne trebuie doar două baterii
Şi-un pumn de tranzistori
Căştile pe urechi, volumul la maxim,
Contactul cu lumea s-a rupt
Păşim pe chitare, afară e soare
Şi norii sînt dedesubt

Mama mea deja e batrînă,
Şi mai bătrîn tatăl meu,
Vorbesc cu ei o dată pe săptămînă,
Ei se gîndesc la mine mereu...
Au să-mi spună tot ce se-adună,
Îşi repetă lecţia-n şoaptă,
Dar uită tot cînd telefonul sună,
Deşi doar asta aşteaptă...

Şi eu fug şi cînt şi lumea aplaudă
Şi sînt nemuritor pentru-un ceas,
O fată m-aşteaptă lîngă cortină,
Stă-n picioare şi n-are glas...
Sărutările ei ning ca zăpada
Căzuta de Anul Nou
Peste buzele mele, peste mîinile mele,
Peste cicatricile primite cadou

Hei, prietene doctor,
Ajută-mă, te rog:
Nu vreau să mă doară măseaua,
Nu vreau să ajung olog!
Hai, ia-mă la tine acasă
Şi pune-mă într-un borcan,
Şi lasă-mă să mă odihnesc
Măcar un an!

Prietenii mei sînt aşa de puţini
Încît au devenit transparenţi:
Trec prin pereţi atît de senini,
De cîte ori îi strig sînt absenţi
Primesc acasă fel şi fel de scrisori,
Plicuri cu frunze uscate,
Scrisori frumoase, scrisori zăpăcite,
Scrisori absolut disperate...

Dar eu nu stau să răspund la scrisori
Cît timp sîntem nemuritori:
Doar fricoşii cumpără plicuri şi timbre
Şi stau şi răspund la scrisori
Prietena mea de azi nu-i acasă
Şi nici la servici n-am găsit-o;
Mama ei m-a-ntrebat cine sînt...
Nu-ţi fă probleme, iubito!

Dac-aş mai bea un pahar de bere

Dac-aş mai bea un pahar de bere,
Poate c-aş face ce mi se cere,
Dar eu tocmai asta nu vreau...
Aşa că mai bine, mai bine nu beau,
Aşa că mai bine nu beau!

De departe bărbat, de aproape copil,
Strîngînd tare la piept un secret inutil,
Un cuvînt nerostit nici cînd scria poezii...
De departe bărbaţi, de aproape copii!

Oameni vin şi se duc şi de el se ciocnesc,
Trenuri zboară pieziş, telefoane-i vorbesc,
Noaptea n-are opt ore, ziua n-are sfîrşit
De departe cărunt, de-aproape-obosit...

Trei femei îi zîmbesc, toate trei ca de vată,
Tipărite cu grijă pe hîrtie cretată,
De departe-s frumoase, de aproape la fel:
O revistă şi-o carte-ntr-un pat de hotel.

Şi nevasta-l aşteaptă şi copiii lui cresc,
Avioane îl iau şi îl duc şi-l opresc,
Cifre-n loc de cuvinte, peste răni care dor
Şi nimic nu rimează într-un astfel de zbor...

Poţi să nu-l laşi să doarmă, poţi să nu-i dai mîncare,
Poţi să-i tai bucăţele fiecare ţigară,
Poţi să-i faci praf maşina, banii... banii poţi să-i arunci,
Ochii lui încă vor jucăria de-atunci...

De departe bărbat, de aproape copil,
Strîngînd tare la piept un secret inutil,
Un cuvînt nerostit nici cînd scria poezii...
De departe bărbaţi, de-aproape copii!
De departe bărbaţi, de aproape copii...

Cea mai frumoasă zi

Un fel de-a mai lungi
Cea mai frumoasă zi
Ar fi dacă m-ai putea minţi...

Ai da ceasul înapoi,
Ai fierbe două ouă moi,
Mi-ai spune că-n casă
Sîntem doar noi...

Tăcerea te-ar ajuta
Să scapi de-ntrebarea mea,
Din toate-ntrebările,
Cea mai grea...

Cînd seara s-ar face gri
Nu te-ai mai putea stăpîni,
Din baie, la telefon
Ai vorbi...

Cu glasul întunecat,
Cu aerul îmbufnat,
Orice, numai să mă vezi
Plecat...

Şi-atunci, te-ntreb: mai ştii?
Cea mai frumoasă zi
A fost la-nceput, cînd
Nu mă puteai
Minţi...

Transcriere: Sergiu Mitrofan