Tăcerile din piept

1996 CD - Black Crow Music Productions 
180896

Încă un disc-experiment al lui Andrieş, promoţional şi cu tiraj mic, cu piese de dragoste lente şi acustice, iubit de Paul Pinhas Shalit şi urît de Ioana Mîntulescu.
Andrieş nu e deloc mulţumit de calitatea înregistrărilor (se mai aud cică bocănituri de la nişte muncitori care lucrau acolo). 
Personal discul ăsta îmi place mult, iar nevastă-mea e chiar înnebunită. E un disc foarte potolit, dar altfel decît Singur, să zicem. Clapele sînt mult mai puţin prezente.
"Soarele arde tare" e prima parte a piesei originale de pe Trei oglinzi (care parte nu a fost acceptată la vremea aia). "Ceaţă" e o versiune acustică a piesei de pe Cît de departe ?
Pe spate, o nouă poezie frumoasă de dragoste (pe Culori secrete mai era una).

Versuri şi muzică ©1996 Alexandru Andrieş
Maestru de sunet: Adrian Ordean, Migas Real Compact Bucureşti
Mastering digital editing: Kai Schlunz, Katapult Tonstudio, Germania
Manufacturat în EEC într-un tiraj unic de 500 de exemplare.

Fără generosul sprijin material primit din partea firmelor ProFM, Mediaprint, Mediagraph '95 şi Romcare SA, acest proiect nu ar fi fost posibil: vă mulţumim călduros şi pe această cale !!!

Producător muzical: Alexandru Andrieş, Black Crow Music Production

Albumul Tăcerile din piept a fost editat în scopuri strict promoţionale, comercializarea lui este strict interzisă şi se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Voce, chitară, muzicuţă şi keyboards: Alexandru Andrieş

Producător: Paul Pinhas Shalit

Ea poartă părul lung, ca o prinţesă

Ea poartă părul lung, ca o prinţesă
Şi numai părul a trădat-o, negru
Cînd a păşit, cu aerul integru
Al pasiunilor ţinute-n lesă

În locul unde tu, tăcutul paznic
De cîntece, şi de culori, şi de cuvinte
O aşteptai, în aerul fierbinte
Cu care te îmbraci, să pari năpraznic

A fost un fulger mic, cît o scînteie
Sau o scînteie cît un fulger, mare
Pe care ai simţit-o în picioare
Şi ai transmis-o mai departe, prin relee

Iar ea, de mult oprită pe frecvenţă
(La pîndă, ilegal, ca o femeie)
A pus fiorul, repede, sub cheie
Şi s-a făcut că nu, cu eficienţă

De ce aşa? De ce cu măşti perfecte?
De ce cu lungi tăceri, care maschează?
Ca să rămînă, peste noapte, trează
Plăcerea Confruntărilor Directe

Cînd a venit, prin ger, şi încruntată
Tot părul negru a trădat-o, moale
Cu-arome visătoare de migdale
Plutind prin aer, lîngă ea - mascată

Un împărat şi-un Filozof tomnatic
O însoţeau, mai grijulii ca niciodată:
Poftim, e-n pat! Şi-aproape dezbrăcată,
Cu ochii-nchişi, şi gura de jăratic!!!

Cînd vor pleca, vor povesti cu glas de ceară
Cum tot ce ei au încercat s-ascundă
Ea a-nvăţat în mai puţin de o secundă
Şi a ştiut perfect, de prima oară!

Profesorul e obosit, şi doarme:
El e soldatul care-a dezertat din piesă...
Ea poartă părul lung, ca o prinţesă
Şi îl veghează, fără nici un fel de arme