Tăcerile din piept
1996 CD - Black Crow Music Productions
180896
Încă un disc-experiment al lui
Andrieș, promoțional și cu tiraj mic, cu piese de dragoste lente și acustice, iubit de Paul Pinhas Shalit
și urît de Ioana Mîntulescu.
Andrieș nu e deloc mulțumit de calitatea înregistrărilor (se mai aud cică
bocănituri de la niște muncitori care lucrau acolo).
Personal discul ăsta îmi place mult, iar nevastă-mea e chiar înnebunită. E
un disc foarte potolit, dar altfel decît Singur, să
zicem. Clapele sînt mult mai puțin prezente.
"Soarele arde tare" e prima parte a piesei originale de pe Trei oglinzi (care
parte nu a fost acceptată la vremea aia). "Ceață" e o versiune acustică a
piesei de pe Cît de departe ?
Pe spate, o nouă poezie frumoasă de dragoste (pe Culori
secrete mai era una).
Listă
piese (CD):
|
||
Versuri și muzică ©1996 Alexandru
Andrieș
Maestru de sunet: Adrian Ordean, Migas Real Compact București
Mastering digital editing: Kai Schlunz, Katapult Tonstudio, Germania
Manufacturat în EEC într-un tiraj unic de 500 de exemplare.
Fără generosul sprijin material primit din partea firmelor ProFM, Mediaprint, Mediagraph '95 și Romcare SA, acest proiect nu ar fi fost posibil: vă mulțumim călduros și pe această cale !!!
Producător muzical: Alexandru Andrieș, Black Crow Music Production
Albumul Tăcerile din piept a fost editat în scopuri strict promoționale, comercializarea lui este strict interzisă și se pedepsește conform legilor în vigoare.
Voce, chitară, muzicuță și keyboards: Alexandru Andrieș
Producător: Paul Pinhas Shalit
Ea poartă părul lung, ca o prințesă
Ea poartă părul lung, ca o
prințesă
Și numai părul a trădat-o, negru
Cînd a pășit, cu aerul integru
Al pasiunilor ținute-n lesă
În locul unde tu, tăcutul
paznic
De cîntece, și de culori, și de cuvinte
O așteptai, în aerul fierbinte
Cu care te îmbraci, să pari năpraznic
A fost un fulger mic, cît o scînteie
Sau o scînteie cît un fulger, mare
Pe care ai simțit-o în picioare
Și ai transmis-o mai departe, prin relee
Iar ea, de mult oprită pe
frecvență
(La pîndă, ilegal, ca o femeie)
A pus fiorul, repede, sub cheie
Și s-a făcut că nu, cu eficiență
De ce așa? De ce cu măști
perfecte?
De ce cu lungi tăceri, care maschează?
Ca să rămînă, peste noapte, trează
Plăcerea Confruntărilor Directe
Cînd a venit, prin ger, și încruntată
Tot părul negru a trădat-o, moale
Cu-arome visătoare de migdale
Plutind prin aer, lîngă ea - mascată
Un împărat și-un Filozof
tomnatic
O însoțeau, mai grijulii ca niciodată:
Poftim, e-n pat! Și-aproape dezbrăcată,
Cu ochii-nchiși, și gura de jăratic!!!
Cînd vor pleca, vor povesti cu
glas de ceară
Cum tot ce ei au încercat s-ascundă
Ea a-nvățat în mai puțin de o secundă
Și a știut perfect, de prima oară!
Profesorul e obosit, și doarme:
El e soldatul care-a dezertat din piesă...
Ea poartă părul lung, ca o prințesă
Și îl veghează, fără nici un fel de arme