Azi
1991 LP, MC - Electrecord
ST-EDE-3951, STC 724
Amăreala "schimbării". O satiră social-politică. Pe casetă nu mai există bonus tracks, în sfîrşit.
În perioada asta şi-a lasat Andrieş barbă. Copilul se numeşte Ştefan.
De remarcat versiunea proprie a Zece negri mititei/Zece membri de partid - "Presa liberă".
"Îmi place Gelu" e făcută doar din voci. "Aproape linişte" nu e cea scrisă pentru Alifantis,
iar "Mîine" nu e cea de pe Muzică de divorţ (ufff, Andrieş şi mania lui de a pune acelaşi titlu altor piese...)
Insertul a fost făcut special, în cîteva exemplare, pentru prieteni. Include o poezie în formă clasică (care ar putea să se cheme Mîine), făcută în 1986
Albumul a fost reeditat remasterizat în 2004 pe colectia 50-30-20.
Listă piese (LP, MC):
|
||
Insert LP faţă ![]() |
||
MC faţă ![]() |
|
(În dreptul fiecărei piese există o dată, dar nu ştiu ce dată (probabil la care au fost compuse), astfel:
(N-am idee de ce ultima are două date, posibil înregistrare voci/negativ.)
Muzică şi versuri: Alexandru Andrieş, cu excepţia cîntecului "Mi-e frică", pe versuri de Viorel Florea. (cred că e singurul cîntec ale cărui texte să nu-i aparţină. Ba nu, ar mai fi şi "Te port în gînd" al lui Sterian)
Redactor muzical: Romeo Vanica
Maestru de sunet: Theodor Negrescu
Grafica: Alexandru Andrieş
Au colaborat: Maria Ioana Mîntulescu, Cătălin Răsvan, Tudor Zaharescu, Garbis Dedeian, Sorin Chifiriuc, Corneliu Meraru, Bogdan Iancu, Călin Irimescu, Darima Alexandru, Claudia Munteanu, Delia Pavlovici-Manolescu, Dorin Ştefan, Ionel Radu, Adriana Giurge.
Înregistrările şi mixajele au fost efectuate în studioul Tomis Bucureşti în nov. 1990.
Cu toţii-l aşteptăm pe mîine
Şi mîine e mereu măreţ
Dar cînd soseşte-n fine mîine
Poimîine are-acelaşi preţ
Statuile de ieri nu-s bune
Şi-n loc se pun alte statui
Păstrînd, desigur, piedestalul
De la statuile dintîi
Sîntem nebuni în goana noastră
Între servici şi primărie
Şi folosim puterea toată
Să persistăm în nebunie
Avem un somn redus la minim
Şi-n timpul liber aţipim
Sperăm să nu ne vadă nimeni
Nici cînd furăm, nici cînd minţim
Şi dacă, totuşi, se întîmplă
Să şi visăm la cap de zi
Visăm că nu am stins lumina
Şi ne speriem cum nici nu ştii
De-aceea-l aşteptăm pe mîine
Ascunşi ca hoţii în unghere
N-avem curaj să ştim că-i mîine
Şi pentru azi n-avem putere
Cu ochii nu vedem departe
Şi altfel nu ştim să vedem
E viaţa noastră o hîrtie
În care nu mai încăpem
7 iunie 1986